4,963 matches
-
de carte pus exact la prevederile codului penal referitoare la adulter, îl conving că tânărul era nu doar chiriașul, ci și amantul soției sale. Întors în cameră fără să bănuiască nici un pericol, Mihnea reușește să iasă totuși învingător din capcanele întinse de soțul gelos, vânător de confirmări ale imprudentei dezvăluiri făcute de Polixeni. Confruntarea verbală între bărbatul înșelat și craidonul descoperit are o dublă referențialitate: una directă, la adresa cazului dezbătut în presa de scandal și una de natură aluzivă, la relația
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
coani Griguță... pentru Dumnezău, nu mai aștepta. Fostul hăitaș, de milă, nu se îndura să-l lase singur asupra nopții. - Nuu... măi Fanachi,.. nu merg! Trebuie să iasă din casă Tudor și Anuca! zise hotărât moșierul. Inima fostului hăitaș era întinsă, ca o coardă gata să plesnească. - Nu mai esti nicio casă, boierule... cum.. nu înțălegi?! - Cum nu esti, măi Fanachi! Sări ca ars moșierul. ...Poati, n-o vezi tu, da‟ esti! - O fost, boierule... o fost, acu‟ douăzeci de ani
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o deranja lucrul ăsta. Uneori, se gândea, se simțea mai apropiată de Nieve decât fusese vreodată de Tish și Amelie. Cele două fete se făceau comode fiecare în locuința celeilalte. Era tot atât de probabil ca Minette să o găsească pe Nieve întinsă pe patul lui Darcey, citindu-i cărțile cu benzi desenate și mai târziu revistele pentru adolescenți, pe cât era de probabil să o găsească pentru propria sa fiică. Gail dădea deseori în bucătărie peste Darcey așezată pe masa de pin lustruit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
suporta Darcey când se întorcea acasă era să doarmă într-un pat simplu; era prea îngust, ea fiind obișnuită cu un metru jumate lățime), nu putu să nu se gândească la trecut. Întotdeauna făcea parte din prezent, își zise ea, întinsă pe spate și privind la stelele fosforescente pe care le lipise Martin de tavan când ea avea zece ani. Nu puteai să ștergi întâmplări cu buretele și să uiți de ele de parcă n-ar mai fi contat deloc. Deși se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
pe care intenționa s-o cumpere. Doar să-ți iei notițe și să dai din cap de câte ori crezi că ar fi potrivit. Treaba cu luatul notițelor și cu datul din cap merse strună. În aceeași seară, mai târziu, cum stătea întinsă în pat și se întreba dacă putea să comande room-service sau dacă Max se aștepta să apară în sala de mese, se auzi un ciocănit la ușă. Când deschise, apăru Max cu o sticlă de șampanie și două pahare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Se întâlniseră, își aruncaseră o privire, iar el îi propusese să meargă la el acasă. Nieve nu mai fusese niciodată atât de copleșită de dorință. Dar pe Aidan pur și simplu trebuia să îl aibă. Nu exista altă cale. Așa că, întinsă pe patul răvășit din apartamentul lui, lăsându-l să-i smulgă hainele, se lăsă în voia instinctelor fără să se gândească la nimic și la nimeni, cu atât mai puțin la Darcey McGonigle. Fusese o partidă de sex furtunos, fix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
E slujba lui. Exact, încuviință Aidan. Și-acum vino să-ți arăt care sunt lucrurile cu adevărat importante în viață. Îi desfăcu sutienul cu o mână. Ea chicoti. Iată de ce am fugit eu cu tine, zise. Dar în noaptea aceea, întinsă lângă el în patul lor imens, se lăsă din nou năpădită de gânduri în legătură cu viitorul firmei. Nu contează, își spuse ea, cu privirea pierdută în beznă. Am obținut ce-am vrut de la ei. Dacă firma nu mai face așa un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
cât de curând, zise doctorul ferm. Dacă nu intervenim acum, în anii care vin s-ar putea să apară probleme. Sigur, zise ea. Știu că e important. Eu... oftă ea. Atunci, cu cât mai repede, cu atât mai bine. Stătea întinsă pe patul de spital cu ochii în tavan. În urmă cu câteva zile, se speriase că o să rămână în istoria InvestorCorp ca femeia care a rămas blocată în lift. Acum se pare că avea să fie ținută minte ca femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de Clarke? —Bună întrebare, zâmbi ea șmecherește. Îi cunosc pe amândoi. Aș vrea să îi cunosc și eu, zise bărbatul. Au avut o listă așa de lungă de pretenții... —Așa e Nieve, încuviință Darcey. —Vor flori, continuă el privind fâșia întinsă de iarbă din spatele lor. În curte. Castelul ăsta nu e tocmai potrivit pentru flori. E un castel obișnuit. Minette râse. —Cum poate să fie un castel obișnuit? întrebă ea. Râse și el. —Pentru mine e. Suntem aici de ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
dacă voia o hartă a zonei, dar Nieve îi spuse că nu, era doar obosită și voia să se odihnească. Așa că se întinsese pe patul extrem de confortabil și, spre mirarea ei, adormi. După-amiaza șezu în grădina din spate, cu picioarele întinse în văpaia soarelui și privi la oile de pe pajiște și la câmpurile de dincolo de ele. Se întreba dacă Lorelei făcuse rost de oi pentru castelul Rathfinan. Se întreba ce făceau acum oamenii, dacă se duseseră oricum la castel, dacă Aidan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ar fi vrut să ne pună cerul la picioare înainte de sosirea întunericului stelele acelea păreau vii se prindeau de ramurile copacilor de genele tale străluceau abia atunci am înțeles cum se nasc licuricii iar tu zâmbeai cu mâinile sub ceafă întinsă peste universul redefinit 4 mai 2011 La iarbă verde, cu Nostradamus pe urme era o zi obișnuită nu avea nimic special discuțiile interminabile (despre sfârșitul tuturor lucrurilor) se încheiaseră în coadă de pește toată părțile ieșiseră la iarbă verde încinseseră
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
cazului În care s-ar fi străduit să dea impresia că e amator, zise Illmann. Părerea mea e că amândoi dormeau când au fost Împușcați. Oricum, după unghiul de pătrundere a glonțului aș zice că, În mod sigur, amândoi erau Întinși În pat. Or dacă ești treaz și cineva ar sta cu arma ațintită spre tine, mai mult ca sigur că ai sta În pat ridicat În capul oaselor. Așa că eu aș trage concluzia că teoria asta a ta, cu intimidarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
se potriveau ale minții mele epuizate, sperând că aș putea găsi ceva care să facă lucrurile să mi se pară mai clare. Nu am găsit și nici nu am crezut că aveam să găsesc. Dar dacă Inge ar fi fost Întinsă alături de mine În pat, i-aș fi spus poate că bănuiala mea era că sunt liber pentru că Jost avea superiori care voiau cu orice preț hârtiile lui Von Greis, chiar dacă asta Însemna să se folosească de un suspect de dublă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ca să ne lase să trecem printre ei și, odată ajunși afară, ne-am despărțit, iar eu am luat-o Înapoi, pe panta ierboasă În jos, până la debarcader, unde m-am urcat În barcă. Am așezat-o pe fiica lui Six Întinsă pe scaunul din spate al șalupei. Într-un compartiment era o țoală și am scos-o ca să o pun peste trupul ei Încă Înconștient. M-am Întrebat dacă, atunci când Își va reveni, aș putea avea o altă șansă să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
strămoșii daci. Sătenii erau harnici gospodari și se ajutau la strângerea grânelor și a tuturor bogățiilor dăruite de pământul roditor. De asemenea, creșteau numeroase animale, datorită pășunilor mănoase și izvoarelor de apă cristalină, care se iveau tainic din întunecata pădure, întinsă de-a lungul așezării. Oamenii trăiau într-o liniște desăvârșită, întinată de larma copiilor, care se întorceau, în fiecare după amiază, de la învățătura dascălului Ioan, de la mănăstirea aflată nu departe de marginea cătunului. Satul se anima la trecerea carelor spre
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
în casă. De pe pat, îl priveau ceilalți doi copii, Costică și Mitică, care se jucau cu un ghem de ață, cu care Safta cosea cămășile pentru sărbătoarea Crăciunului. „ Ce știu ei!?” se gândi Gheorghe, rupând un hartoi de mămăligă și întingând în scrobul gălbiu, încrustat cu bucățele albe de brânză iute. Și lacrimile începură a-i șiroi pe obrajii încălziți de căldura sobei. Ce-ai pățit, omule? începu a se tângui Safta, rămasă pironită în ușă, cu o covată plină cu
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
e încă folosit. Dar nimeni sau aproape nimeni nu se oprește în aceste așezări unde istoria se îngînă cu jungla. Autobuzul plonjează în sud, sub un cer tot mai ars de febră în ciuda rafalelor violente de ploaie, și între păduri întinse de palmieri bătrâni unde e normal să-ți amintești de Rousseau, de mitul vârstei de aur și să-ți pui întrebări... Odată am văzut în America o scenă incredibilă, stupefiantă, pe care n-o pot uita. Oameni care, obosiți de
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
pe sânul drept, iar cu cealaltă petrecută peste pântec și ajungând cu vârful degetelor pe șoldul din partea opusă. El, cu pielea mai roșcată decât ea, o izbește cu toată puterea. Ea ține capul pe spate, astfel că pielea gâtului este întinsă la maximum, are mușchii obrajilor contractați și vârful limbii i se plimbă rapid între dinții dezgoliți. Bărbatul iese din ea, o întoarce și-o trântește pe spate. O pătrunde iar. O trage cu ură de păr. O lovește peste obraz
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
a închegat monstrul halucinant pe care mi-a fost dat să-l văd zvâcnind, în toată splendoarea catastrofală a formelor lui, acolo, sub boltă. Pentru că, sub cerul de aramă decrepită al cupolei, a cărei cocleală dăduse frunzulițe și flori verzi-otrăvite, întinse spre orificiul din vârf, abia cât un bănuț (deși la acea înălțime trebuie să fi avut un diametru de câțiva metri între pereții ovali și dușumeaua înnegrită, puțind înăbușitor a urină și a fecale pietrificate, plutea ceva ce părea o
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cu toracele puternic, cu chelicerii însîn-gerați, cu ocelii mari cât fața mea și sclipitori ca boabele de roua-cerului, cu sfera moale a pântecului atât de mare, încît ieșea din vedere asemenea curburii pământului. A simțit tremurul pașilor mei și a-ntins instantaneu cele opt picioare, încremenind ca o floare atroce. Era frumos în aceeași măsură în care era abominabil, pentru că oroarea sa era învelită într-un veșmânt feeric, de neuitat. Fiecare segment de la fiecare picior îi era colorat altfel, în cele
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
era colorat altfel, în cele mai iridiscente, mai carnavalești, mai nebunesc de vesele culori. Toracele îi era de purpură viorie, chelicerii din cel mai scîn-teietor turcoaz, pântecul de culoarea delicioasă a ciclamei, cu perișori ca acel verde care abia se-ntinge în galbenul lămâilor, cu filiere roze și aproape invizibile inele frez. Aluniul, ultramarinul, galbenul-canar, ocrul și acajuul, verdele-albăstrui trecând lent, cu ape nesfârșite, în albastru-verzui, jadul, pana de păun, solzul de crotal, petalele strălucitoare, cărnoase, a miliarde de flori, toate
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și mă privea în ochi. Buclele, care îi acoperiseră mereu jumătate de obraz, 97 erau acum, ca niște șerpi de metal, răsfirate pe umeri. Bustul i se îndreptase, iar sânii păreau ascuțiți și agresivi. Nimfa ruga, implora. Ambele mâini erau întinse către mine într-un gest de o patetică nerăbdare. Degetele îi erau rășchirate, gata să-mi apuce și să-mi sfâșie corpul, iar fața contractată, cu ochii tulburi și buza de sus zgârcită, arăta chinul dulce care precede orgasmul. Tot
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mult cine erau cei doi adolescenți (căci nu erau cu adevărat Savin și Clara, ci doar efigiile lor într-o mandală de curbe și piele bronzată) sau dacă făcuseră dragoste. Poate că se iubeau doar privindu-se, ca în Donne, întinși pe iarba strivită, somnoroși, plăpânzi și aurii, contemplîndu-se cu bucuria secretă, adânc imprimată în noi, de a-ți regăsi sora sau fratele pierdut, femeia reprimată în orice bărbat și bărbatul ascuns în orice femeie... M-am retras ușor spre marginea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pagină comunică prin intermediul esofagului meu cu un cuvânt de la pagina 40 și că nervii mei cranieni scurtcircuitează simboluri și aluzii. Asemenea homunculului care se-ntinde pe emisferele cerebrale, îmi întind și eu sub scoarța textului fruntea-ncrețită, gura căscată, limba întinsă pe douăzeci de pagini, trupul mic și ridicol (dar palmele cu falange enorme, făcute parcă să susțină arcul de piatră al povestirii). Sânt totuna cu textul care mi s-a lipit de corp și mă-nveninează. Scriu mai departe, cu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în aerul brun-stacojiu, antrenând mirosuri dezgustătoare. Am ieșit de sub marea cupolă pe ușa dată de perete și, cu capu-n pământ, străbătut de fiori, am coborât încet scara îngustă, spiralată. M-am văzut în geamurile rotunde, copil mic, cu ochii întinși pe jumătate de față, apoi băiețel cu breton și cu obrajii ovali, puber slăbuț, cu ceva stingherit în privire și, în fine, adolescent sumbru, cu pete violete sub ochi, obraji scobiți, gura de o senzualitate arsă, nepotrivită cu austeritatea feței
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]