5,591 matches
-
ridica ochii din cărțile lui, zile în care uita de tot restul lumii, zile în care o chema lângă el ca să-i vorbească însuflețit despre ceea ce tocmai citise sau despre proiectele lui, zile rare în care întreaga lui ființă se învăluia într-o aură de seninătate și bunăvoință. Pentru câteva zile, Alecu îi arăta un alt chip. Era un înger, un poet, un bărbat pe care nu l-ar fi schimbat cu nimeni altcineva. Dacă ar fi rămas așa, nimic, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
într-o parte și să-și dreagă jenat glasul. Privi și prințul, însă el uită să mai plece, cu totul magnetizat de imagine. Undeva, la capătul unui șir de odăi, o femeie tocmai se pregătea să iasă dintr-un bazin. Învăluită în aburii băii, cu părul ud, cu mișcări lente, avea ceva dintr-un vis, dintr-o halucinație. Și totuși, pe măsură ce o privea, i se părea că recunoaște trăsăturile Marioritzei. Cel puțin asta crezu în primele momente. Poate că se înșela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
la picioarele lor, oferind oaspeților tăvi cu fructe, nuci sau flori, după anotimp. Un cerdac încăpător în față și balconașul din spate, cu vedere spre lac, împlineau arhitectura acelei case primitoare construite pentru liniște și desfătare. O undă de însuflețire învăluia perechile, căci, amănunt important, în fiecare trăsurică nu încăpeau decât cel mult doi invitați. Toți purtau costume mai mult sau mai puțin exotice. Manuc îmbrăcase costumul alb al unui prinț indian, cu un mare safir prins în turban, deasupra frunții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de pictură, am vrut să spun. ― Cam așa ceva... se strădui Toinette să continue, dar vocabularul ei se micșorase considerabil din cauza emoției puternice. Sunt... Sunt... ― Fermecător de uluită și atrăgător de neajutorată, șopti el și ironia din unicul său ochi o învălui într-un fel care i se păru Toinettei extrem de incitant. În cazul acesta, poate că doamna contesă îmi va îngădui să o introduc în tainele meseriei mele. ― Oh, da! Cu cea mai mare plăcere. Da, era un oarecare progres. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
părăsea în grabă, profitând de convoiul care îl însoțea pe Kutuzov înapoi, spre Rusia, chiar în ziua următoare. Motivase că era preferabil să călătorească într-un grup organizat decât singur și că obținuse deja aprobarea binevoitoare a Marelui Komandir. Demisia, învăluită în termeni extrem de amabili, ascundea de fapt teama secretarului de a rămâne în slujba lui. Dimitrie zâmbi. Nu era departe ziua în care îl văzuse punând un genunchi la pământ ca să-l ajute pe Mehmed Said Galib să se suie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de aici și cea de dincolo. Familia se rugă în tăcere. Căderea unei frunze sau sfârâitul vreunei lumânări punctau, când și când, acea rugă, fără să-i tulbure însă pacea. La un moment dat, un puternic parfum de crizanteme îi învălui pe cei prezenți. Și Nicolae, cu lacrimi în ochi, cu emoție, recunoscu imediat îmbrățișarea părintelui său. Singura îmbrățișare posibilă a unui suflet de poet. După ce se îndepărtară, o liotă întreagă de copii sărmani năvăli peste slugile rămase ca să împartă coliva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ăștia în post, așa cum știu numai paznicii, se gândea Sampath. Dar nu, grupul acesta era o brigadă de insomniaci, neobosiți și enervant de zeloși în ceea ce privea îndatoririle lor. La prima geană de lumină, mulțimile sosiră cu megafoane și fu învăluit încă o dată în sloganuri strigate și certuri. Cum, cum va reuși el să scape? Se îmbolnăvise deja de-a binelea din cauza grijii și a nervilor, incapabil să mănânce și să doarmă. Mama lui încerca asta și aialaltă ca să-i trezească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
care aș fi putut să sper! Alison a zâmbit cu indulgență. Susan a scos un sunet gâlgâit și s-a prăbușit pe podea. Extazul și agoniatc "Extazul și agonia" Fiona s-a întins în cadă, simțind cum apa caldă îi învăluia umerii crispați. Exagerase puțin cu spuma ei de baie preferată - Crabtree and Evelyn, cu parfum de trandafiri - iar acum clăbucul îi ajungea până la nas. În calitate de mamă a unei fetițe de optsprezece luni, care dormea dusă în josul holului, cel mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
câteva cupluri erau împrăștiate pe ici și colo și un grup mai numeros de bărbați se comasase lângă intrare. Oamenii râdeau zgomotos, dar când Julia a pășit înăuntru cu toții au tăcut reverențios, urmărind cu priviri lascive fiecare mișcare a femeii învăluite în rochia Ghost, din satin crem, care se mula pe fiecare curbură a trupului. Julia s-a îndreptat foșnind către James, care s-a întors și era pe cale să-i spună ceva când ea a ridicat, pe furiș, un deget
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
dar nisipurile își păstraseră bine taina. Nisipul era capabil să înăbușe sub mantia lui orașe, fortărețe, oaze, oameni și cămile, și cu siguranță sosise violent și pe neașteptate, purtat în brațe de aliatul său, vântul, și se năpustise asupra călătorilor, învăluindu-i și transformându-i într-o altă dună între milioanele de dune din erg. Câți au murit după aceea urmărind visul miticei caravane pierdute, nimeni nu putea spune, și bătrânii nu încetau să-i roage pe tineri să renunțe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pe celălalt, nimeni nu știa unde îl duseră. Nimeni nu putea fi ucis cu atâta sânge rece, oricât de mare i-ar fi fost greșeala. Și cu atât mai puțin în timp ce dormea sub protecția și acoperișul unui inmouchar. Ceva ciudat învăluia acea istorie, dar Gacel nu izbutea să-și dea seama ce este; doar un singur lucru era limpede: cea mai veche lege a deșertului fusese încălcată și asta era ceva ce un imohag nu putea accepta. își aminti de bătrâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fi bună la pat. Ești bună la pat? Nu primi nici un răspuns și se pare că nici nu-l aștepta. Căută o țigară în buzunarul cămășii, și-o aprinse cu bricheta care îi aparținuse căpitanului și fumă încet, lăsându-se învăluit de fum și de imaginea fetei ce-l privea la rândul ei, semeață și sfidătoare. — Știi de cât timp n-am văzut o femeie goală? întrebă zâmbind cu amărăciune. Nu, nu poți să știi, pentru că nici măcar eu nu-mi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Doamne. M-am așezat la loc și am Început să mă gândesc serios. Eram toate trei strânse În apartamentul lui Rachel, pentru un mini-consiliu de război. Afară era o zi superbă; razele soarelui se revărsau prin ferestrele imense din spatele meu, Învăluind măsuța de cafea Într-o strălucire aurie și Înveselind canapeaua roșie. Nu se vedeau decât câteva gâze de praf În lumină, mărturia că Rachel era o gospodină desăvârșită. Ea și Lou fumau, chiar și eu simțindu-mă tentată să cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
grup de turiști, aflați Într-un tur organizat prin ținuturile locuite de un trib fascinant, dar primitv. — Sam, scumpo, Înseamnă că mi-ai primit mesajul, nu-i așa? strigă ea, Înșfăcându-mi mâinile și pupându-mă simultan. Parfumul ei mă Învălui ca un nor și se mi așeză pe haine și pe piele. Va trebui să fac o baie mai Încolo. — Minunat! Betty, Jim, veniți Încoace. Nu fiți timizi. Nu e Întocmai cum v-am povestit? Întrebă ea, fluturându-și mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
așezi pe tronul său. — N-am de gând să ofer această carte cuiva, nu nădăjduiesc să trag vreun folos din asta, n-am ambițiile unui poet de curte. Ea l-a rănit, el a rănit-o. În tăcerea care-i Învăluie, și unul, și celălalt se Întreabă dacă n-au mers prea departe, dacă nu e timpul să se oprească pentru a salva ceea ce mai poate fi salvat. În acel moment, nu lui Djahane Îi poartă Khayyam pică, ci cadiului. Regretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
spune că Încercau să se sfâșie, să se Înăbușe, să se spulbere. Mâinile se smintesc, veșmintele se Împrăștie. Nu există noapte de dragoste care să se poată asemui aceleia a două trupuri aprinse de lacrimi arzătoare. Focul se Întinde, Îi Învăluie, Îi Înfășoară, Îi Îmbată, Îi Înflăcărează, Îi contopește, piele lipită de piele, până la capătul plăcerii. Pe masă, se scurge o clepsidră, bob cu bob, focul se domolește, pâlpâie, se stinge, un zâmbet Întretăiat Întârzie. Își trag sufletul Îndelung. Omar murmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
certitudini, ridică tonul, proclamă „adevăruri indiscutabile”, Își somează tovarășul să le recunoască, Omar rămâne sceptic, Întârzie cântărind diferite păreri, face arareori alegeri, Își etalează bucuros ignoranța. Pe buzele sale revin necontenit cuvintele: „Ce vrei să-ți spun, aceste lucruri sunt Învăluite, suntem, tu și cu mine, de aceeași parte a vălului, iar când acesta va cădea, nu vom mai fi acolo”. După o săptămână de drum, ajung la Isfahan. XII Esfahane, nesf-é djahane!, spun astăzi persanii. „Isfahan, mijlocul lumii!” Expresia s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
neplăcută ședință de lucru cu Nizam, Malik Șah Își găsește liniștea În brațele lui Terken. Dă la o parte mătasea vaporoasă care o acoperă, vine să se lipească de pielea ei, se zbenguie, răcnește, Își povestește isprăvile și plictiselile. Chinezoaica Învăluie fiara Înfierbântată, o dezmiardă, o primește ca pe un erou În adânciturile trupului ei, o ține Îndelung, o strânge, nu-i dă drumul decât ca s-o atragă din nou; Malik Șah se Întinde cât e de lung, cuceritor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de ziduri de piatră și de teamă, acesta pare să fi fost visul nebunesc al lui Hasan Sabbah. Dar acest vid Începe să-l Înăbușe. Regii cei mai puternici au nebuni sau tovarăși veseli ca să ușureze irespirabila rigoare care-i Învăluie. Bărbatul cu ochii bulbucați este cu desăvârșire singur, zidit În fortăreața sa, Închis În casa sa, Închis În sine Însuși. Nimeni căruia să-i vorbească, nimic altceva decât supuși docili, slugi mute, adepți fascinați. Dintre toate ființele pe care le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
la fel de bine o sfidare, ca și un reproș. După aceea, când m-am săltat din fotoliu cu o stângăcie desăvârșită, pierzându-mi cumpătul și regăsingu-l, căutând să-mi recapăt echilibrul, dar și o anumită demnitate, ea rămase nemișcată, cu privirea Învăluindu-mă cu o bunăvoință amuzată. Nici un cuvânt nu-și găsi drumul spre buzele mele. Se făcu nevăzută. Mă aflam Încă În picioare, În fața ferestrei, căutând să zăresc printre copaci cupeul care o ducea, când un glas mă smulse din visare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de zgomote ciudate s-au auzit sau s-a crezut că sunt auzite, venite, după câte se pare, din măruntaiele pământului! Așa s-a născut cea mai cunoscută legendă din Samarkand, cea care contribuie, În bună măsură, la misterul care Învăluie numele cetății. L-am lăsat să povestească. — Se spune că un rege din Samarkand a vrut să Împlinească visul oricărei ființe omenești: să scape de moarte. Convins că aceasta venea din cer și dornic să facă În așa fel Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
constant când simțeam dragostea noastră Închisă Între zidurile lor, având drept unici martori niște oglinzi cizelate și niște servitoare cu priviri alunecoase. Savuram, acum, banala plăcere de-a fi văzuți Împreună, soț și soție, braț la braț, de-a fi Învăluiți de aceleași priviri străine, și până târziu În noapte evitam să ne Întoarcem În cabina pe care o alesesem, totuși, printre cele mai spațioase de pe pachebot. Culmea plăcerii era promenada de seară. De Îndată ce ne Încheiam cina, mergeam să căutăm un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a camerei ei, apoi ușa tăcută a camerei lui, mă îndepărtez pas după pas, până ce spinarea mea se lipește de ușa de la intrare, o deschid și ies, mă așez pe scările reci, numai în cămașă de noapte, privesc ziua aceasta învăluită în lumină aurie, cu adieri pline de tandrețe legănând frunzele și adunând în trena ei rămășițele miresmelor de flori colorate, nori de miere mângâindu-se unii pe alții de dor. Întotdeauna urâsem zilele precum aceasta, intram în existența lor ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
înapoi, perdeaua este trasă în jurul patului său, o siluetă impunătoare stă aplecată deasupra lui, acum are loc consultația? Da, îl consultă psihiatrul, spune ea aproape fără voie, privindu-mă sarcastic, eu mă sperii, de ce, ce a făcut? Suspiciunea ei mă învăluie pe loc într-un sentiment de vinovăție, iar ea spune, medicii vă vor explica, eu nu știu exact, apoi întoarce brusc capul în altă direcție și dispare, iar eu mă așez în fața ușii, cu picioarele orientate spre intrare, amenințătoare, gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
stare rea, iar eu sunt aceea care trebuie să îi stea în cale, mă stăpânesc încă o dată, numai de nu am asmuți bestia aceea conversivă asupra noastră, bestia aceea care ne însoțește tăcută, târându-se în urma mașinii. Când ajungem? îl învălui eu cu o întrebare inocentă, iar el îmi răspunde sec, peste aproximativ o oră, și eu îi sugerez, poate ne oprim pe drum să mâncăm ceva, dar el spune, prefer să mai aștept, acolo mâncarea este mult mai bună, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]