3,948 matches
-
pentru a le putea fi de ajutor, zise cu vocea scăzută, ușor încurcat: -între mine și ea nu există nimic, din ceea ce crezi tu -Da... dar vezi tu, iubirea este ca o adiere înmiresmată și dulce, care atunci când te învelește în poalele ei, ea devine un balsam. Puritatea ei absolută, tămăduiește orice rană, unind două suflete care până atunci s-au căutat, contopindu-le în fericirea și seninul ei. Andrei fiind puțin mai în vârstă decât Radu trecuse deja prin
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
apoi ca o umbră să dispară-n neant. Până la urmă și moartea este o binecuvântare, ea pune capăt suferinței și durerilor noastre, mai ales când omul este apăsat de povara multor ani, încărcați de lacrimi și suspine. Atunci somnul uitării învelește în mantiai albastră sufletul, de acum liber de chinurile vieții, încununându-l cu pacea divină și desăvârșită. Cu aceste gânduri încerca Radu să se consoleze în drum spre casa părintească, pentru a-l conduce pe tatăl său pe ultimul drum
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
-ți ceva. Nu-i nimic. Nici nu simt, am mințit eu. Am nevoie doar să mă duc la culcare. Pic de somn. — Cel puțin deschide-ți cadoul Înainte să mergi să te culci, a zis tata. Mi-a arătat pachetul Învelit În celofan pe care Îl depusese cu o seară În urmă pe masa din sufragerie. Am șovăit o clipă. Tata a Încuviințat. Am luat pachetul și l-am cîntărit. I l-am Întins tatei fără să-l deschid. Cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și-l mai punea, o cămașă veche și ceva lenjerie intimă. Din lucrurile aduse de cerșetor nu se puteau recupera nici măcar pantofii. I-am ales o pereche pe care tata a nu prea Îi Încălța, fiindcă Îi rămăseseră mici. Am Învelit În hîrtie de ziar zdrențele, inclusiv niște chiloți care aveau culoarea și consistența șuncii muntenești, și le-am vîrÎt În lada de gunoi. CÎnd m-am Întors În baie, tata Îl bărbierea pe Fermín Romero de Torres În cadă. Palid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
dacă nu vă supărați, căci, pentru noi, erudiția dumneavoastră e mai presus de orice Îndoială, am zis eu, sărind să-mi eliberez tatăl. Lui Fermín Romero de Torres i se topea privirea de recunoștință. Ieși din cadă, strălucitor. Tata Îl Înveli Într-un prosop. Cerșetorul surîse de plăcere cînd simți țesătura curată pe piele. L-am ajutat să-și Îmbrace izmenele, care Îi erau cu zece numere mai mari. Tata Își desfăcu cureaua și mi-o Întinse ca să-l Încing pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Fermín. L-am văzut clătinînd din cap În tăcere. — Fills de puta, murmură el. — De la ce sînt cicatricele acelea, am Întrebat eu. Tăieturi? Doctorul Baró tăgădui, fără să-și ridice privirea. Căută un pled prin rufăria În devălmășie și Își Înveli pacientul. — Arsuri. Omul ăsta a fost torturat, explică el. Semnele astea le face o lampă de sudură. Fermín dormi vreme de două zile. CÎnd se deșteptă, nu-și mai amintea nimic: credea doar că se trezise Într-o celulă Întunecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
sunat ca limba chineză. Fermín Îi spunea mereu dumneata, sau doctore, și se prefăcea că nu observă bîlbîiala băiatului. Pentru a răspunde infinitei răbdări pe care Fermín o avea cu el, Tomás Îi aducea cutii cu bomboane de ciocolată elvețiene Învelite În fotografii cu lacuri de un albastru neverosimil, vaci pe pășuni verde tehnicolor și ceasuri cu cuc. — Prietenul dumitale Tomás are talent, Însă Îi lipsește o direcție În viață și o țîră de tupeu, care e la mare preț, opina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
De la un ghișeu al căilor ferate catalane am cumpărat un bilet de clasa a treia pînă la stația Tibidabo. Am făcut drumul Într-un vagon populat cu ordonanțe, servitoare și zilieri care duceau cu ei sandvișuri de mărimea unor cărămizi, Învelite În foi de ziar. M-am refugiat În bezna tunelelor și mi-am rezemat capul de fereastră, mijindu-mi ochii În timp ce trenul străbătea măruntaiele orașului, pînă la poalele muntelui Tibidabo. CÎnd am urcat din nou În stradă, mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
la vioară, se vede tânără, copilă chiar, apoi bătrână, cu părul cânepos, gheboșată și zbârcită. S-a trezit toată transpirată. În casa de oaspeți a C.A.P.-ului miroase a mucegai, pereții sunt plini de igrasie până la jumătatea încăperii. E învelită cu o plapumă de puf de gâscă. Își amintește că femeia de serviciu îi spusese de cu seară: "Domnișoară, puneți duna pe dumneavoastră, că în căsoiul ăsta e frig și în miezul verii ca în mormânt". A simțit de cum a
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
-l prin vipia omătului, ce-i ardea pielea palmelor, ca o combinație de acizi, Vladimir declanșă o tumultuoasă acțiune de fricționare, frământându-l când sus pe gâtul lui fragil, când pe pieptul scofâlcit, pe burta scobită, pe picioarele numai os învelit în piele. Gâfâind de atâta efort, depus în unitate de timp, se opri să gâlgâie din carafa încă plină, meditând că ar fi păcat să prăpădească prețiosul whisky, utilizându-l ca înlocuitor de spirt medicinal, pe acel trup sleit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se mirau că Vladimir nu se lăsa înfrânt nici de limpezimea, faima și finețea whiskyului, nici de plinul bărdacelor cu vinuri galbene de Odobești, nici de castroanele cu răcituri de curcan sau de aroma sarmalelor făcute de Zoe, așa cum se înveleau ele pe Valea Siretului: în foi de varză murată, cu umplutură de carne mai mult decât cu amestec de orez, fierte încet, la foc mic. Nu avură succes la el decât borșurile Zoei, fierte atât de bine, încât oala era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de frunze uscate sub ei. Firește că, în scurt timp, îl părăsi în zăpadă, pornind-o la treburile ei de hoinară. Rămânând absolut singur în acel peisaj de pietre tombale, de stele de granit, dispuse la căpătâie de morminte și învelite în alb în cimitirul fără de nici un răsunet, dormind tot mai încovrigat de ger și tot mai indiferent la statutul lui straniu de pribeag, pe Vladimir îl învălui absența oricărui imbold de foială. Păienjenișul fix al neclintirii îl înțepeni, apoi, încătușându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Dox, cu Galan, Popovici-Bayreth, Mihadaș - Pe muntele Eral, Ungheanu - Lecturi și rocade, Aitmatov - Eșafodul, Dumitru Popescu - Pumnul și palma, Pas - Prezențe, Materialism istoric, D. C. Tanăsescu - Ispita speranței, ceva polițiste, ceva călătorii, o vază ce pare curgândă, poate din borcan învelit în miez de pâine trecut prin gură și clei, o casetă cu un corn de berbec și filtrul de cafea. Cărțile aduse cu furca și așezate pe vecie. Ceas uriaș, de perete, cu brățară, auriu, chinezesc. Lângă bibliotecă, în mijlocul încăperii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
lanțurile alea și cătușele. Suntem sătui de noi ca de ciorapi, după Callo Mi-am dat seama că ambiția să mă țină, asta e rețeta la pușcărie, dar nu să mă tai. Ambiții mici. Ambiția să fac douăzeci de chiștoace învelite în ziar. Să face curios pe Biblie. Că altfel ce să fac? Că ne luăm în fiecare zi din te miri ce. Pe pușcărie nu faci decât să te urăști... Că ăla are, tu nu ai. Păi, cum suntem puși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
tot. Mai privesc la un tricou de la fosta nevastă, are picături de ruj pe el, n-a fost spălat și nici n-o să fie. „Traseul dinainte stabilit: eu liber - eu fericit“ - Zanfir Mic, dar nu așa mic. Simpatic. Zâmbește. Gluma învelește orice ar spune, orice ar cere. Așa a meritat echivalentul în țigări și nes al unui play station 1, plus discuri cu jocuri. Cadrele începuse să devină suspicioase, de ce nu mai iese din cameră cutare la raport, și au trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Cuțit. Am dat cuțite până m-am plictisit. 42 de lovituri. Trei direct în inimă. Știți, o datorie înseamnă ceva afară. Banul la țară însemna ceva. Și sigur nu mi-i mai dădea. L-am coborât din pat, l-am învelit cu pătură, cu plapumă și am ieșit plin de sânge afară, la patru după-masa. Crima PAKULAR Mătură și spală secția meseve. 10 pachete carpati cu filtru, 20 plicuri cu timbre,1 amigo, 1cartela telefon. Pe Craiova tot rugam pe colegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de lung pe plapumă ca și cum uitase deja ce spusese. — Sunt niște pături pe raftul acela. Ia câte vrei. Nici n-a apucat bine să-i explice totul, că a și început să sforăie. Gaston a stins lumina și s-a învelit cu o pătură. Era cam murdară și mirosea urât. Bătrânul uscățiv de lângă el nu s-a mișcat deloc în somn. Gaston a simțit ceva pe picioare și apoi o mâncărime. Erau păduchi, probabil. Cine naiba era omul acesta? se întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
a zis și Bozo că le bagă la el în revistă. - Care Bozo? - Ei, și tu, ești de comă! Ești de pe altă planetă? Așa mă simt și tac. - N-ai auzit de Bozo? s-a mirat Tavi. Păi el a învelit anul trecut în toamnă copacii din față de la Regiment cu hârtie igienică galbenă și plastic albastru, a adus o iapă de sus de la Agronomie, a vopsit-o tricolor și-a făcut fotografii cu statuia lui Ștefan cel Mare, îi pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
am bucurat să regăsesc adânciturile din zid, zgrunțurile, am stat pe treptele de piatră, ne-am uitat la pânzele de păianjen groase întinse în colțuri, luminate slab de razele strecurate prin ferestruici. Dormisem de mai multe ori în pivnița lui, învelit c-o blană de oaie. „Te-ntorci la esențial, ai? La peșteră?” râdea Ioan. „Da’ vezi că primitivul nu înghițea atâta votcă...” Ne pătrundeau în nări praful și umezeala. Noul proprietar a adus materiale de construcție, camionul a dărâmat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
când ușa de sticlă se deschise, ci abia după ce se Închise automat În urma mea. De bună seamă că nu avea nimic de Întrebat pe cineva care ieșea din clădire. Îmi strecurasem cele două capsule primite de la Porcușor În buzunarul din dreapta. Învelite În ambalajul de plastic, arătau ca niște comprimate oarecare; ai fi zis că erau niște antiinflamatoare, mai ales că erau aranjate Într-o punguță de hârtie pe care erau scrise numele și adresa unui cabinet stomatologic. Un sentiment de ușurare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
se producă vreo încurcătură. În ciuda căldurii care făcea atmosfera înăbușitoare, nu se despărțea niciodată de trenciul în care am văzut-o îmbrăcată prima oară. Peste zi îl folosea drept pernă, când se culca pe bancă. Noaptea se îmbrăca sau se învelea cu el ca să se apere de țânțari. Își scotea pantofii din picioare și se ghemuia pe bancă, stând nemișcată până dimineața când se ridica, își netezea fusta și bluza, își aranja părul, cu cărare pe mijlocul capului, și ieșea pe
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pe măsură ce treceau zilele, deveneam, poate și din cauza căldurii istovitoare, irascibil. Mă enervau țânțarii care veneau în număr din ce în ce mai mare și care, noaptea, ne trezeau din somn înțepîndu-ne. Mai ales pe mine, căci de bine de rău ea se mai apăra învelindu-se cu trenciul. De asemenea, mă agasa cârâitul ciorilor care se înmulțiseră, probabil alungate de secetă din altă parte, și formau adevărate cicatrice negre pe câmp. Stăteau ațipite în țărână și, când ieșeau din somnolență, dădeau ocoluri cârâind întruna. Nu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Ramotswe, dar fusese aleasă de un bărbat, așa că ce pretenții poți să ai? — Te simți bine aici, Motholeli? o întrebă ea. — Sunt foarte fericită, răspunse fetița, fiecare zi din viața mea e mai frumoasă decât cea dinainte. Mma Ramotswe o înveli și o sărută pe obraz. Apoi stinse lumina și ieși din cameră. Fiecare zi e mai fericită decât cea dinainte. Mma Ramotswe se întreba dacă lumea pe care fetița aceasta și fratele ei o vor moșteni va fi mai bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și pe copertă, în icoană, portretul Fiului iubit. Mici reliefări tovarăși: popii vor purta sutană cu epoleți, steaua roșie deasupra bisericii, arhanghelul Mihail, în mâna dreaptă, cu un ciocan de lăcătuș, Gabriel, la cingătoare, în loc de cruce, o seceră. (Statuia libertății, învelită într-un cearșaf, ascundea orice obsesie dacă îngerii nu aveau sex, nici sâni nu trebuia să aibă.) Precum floarea castanilor, ciuma bolșevică s-a scuturat peste creștet. Plumbul mausoleului s-a topit și s-a împrăștiat ca o pecingine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și a despicat cuibul în două. În cuib își făcuse sălaș nimicul și nimicul nu voia să iasă afară, și nimicul stătea comod în cuib, deasupra, și Petru trebuia să zidească mai sus. Petru nu voia să doarmă; morții se înveleau cu cer; Genia, sub un cearșaf înstelat, își depăna visul; Petru a despicat cuibul și nimicul, ca un ghem fără capete, i s-a rostogolit în suflet. Noapte. Cazarmă. Dormitor. 24 de somnuri aliniate simetric, 24 de vise identice (pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]