12,339 matches
-
care Lou o păstra În sertarul de jos al unui fișet, pentru cazuri de urgență. Tensiunea ce plutea În aer ar fi putut fi tăiată și cu un ferăstrău ruginit. Dar la crimă nu se așteptase nimeni. A fost un șoc până și pentru cele mai puțin simțitoare inimi. Din fericire, polițiștii nu știau de prejudecata adânc Înrădăcinată pe care o aveam Împotriva blondelor; asta m-ar fi pus Într-o lumină proastă. Cauza era aceea că, sfidând orice reguli de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
băga mâna În foc că nici una nu coborâse la subsol. Își dăduseră numele și apoi plecaseră, ținându-se de mijloc cu o mână și lucrând cu cealaltă ca mărșăluitorii, pentru a putea să iasă cât mai repede. Avusesem noroc că șocul nu provocase nimănui contracții. Ați ajuns aici pe la 15.30, corect? — Cam așa. Și cum de-ați știut cât era ceasul? — Noi - adică, Lou și cu mine - ne-am uitat la ceasul de pe peretele de afară. L-am auzit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
nu le mai văzusem niciodată cu adevărat până atunci. Am rămas o clipă locului, privind Împrejur. Singurul semn că se petreceau evenimente neobișnuite erau mașinile poliției parcate afară; altfel, strada era la fel de tăcută ca Întotdeauna. Când are loc o crimă, șocul real este că viața continuă ca și mai Înainte. E ca atunci când Îți pierzi virginitatea; vrei ca toată lumea să vadă ce s-a Întâmplat, dar cum, când tu arăți neschimbată? Dinaintea ochilor Îmi apăru iarăși trupul Lindei, prăbușit peste vasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
am adus aminte că trebuia să beau ceva. — Mai vrei o halbă? l-am Întrebat. Amară, corect? Nu, mersi, mă refuză el, scuturând din cap. Era foarte ciudat ca Jeff să refuze băutura gratis. Trebuie că Încă se resimțea de pe urma șocului. Doamne Dumnezeule, am zis eu iritată, dar, În fond, eu am fost aceea care a descoperit cadavrul. Mi-am comandat o tequila simplă și m-am trezit cu stupoare că, Între momentul În care am plătit și cel În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
că-mi amintești de fiul meu, zise. Știu eu că voi tinerii aveți părerile voastre! Dar, crede-mă, Îmi cunosc clientela. Ceva roșu, poate? Îmi scutură Încă o dată mâna și dipăru. M-am tras clătinându-mă din ușă, sub efectul șocului. Acum Înțelegeam de ce supraviețuitorii uraganelor sunt atât de dezorientați. Ca În transă, m-am uitat la cele două bucăți de hârtie pe care le țineam În mână. Una purta numele lui Duggie Sutton, o adresă din Holland Park și mențiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de pe ceafa lui, cam fără chef. El arăta amețit și Încerca să-și treacă degetele prin păr, un gest momentan imposibil, căci ambele mâini Îi erau ascunse sub puloverul meu. Când a realizat asta, pe chip i s-a citit șocul. Și le-a retras cu o grabă nedelicată. — Cu partenera mea, răspunse el, trăgând-și sufletul. — Partenera ta? Adică, o polițistă? Sau ești unul din ăia care-și numesc iubitele partenere, de parcă ar face o afacere Împreună? — Daphne e feministă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Înăuntru sau că s-ar fi petrecut ceva ieșit din comun, În afară de faptul că imaginația mea dezlănțuită Îmi juca feste, Într-un episod de paranoia. Am expirat brusc, În timp ce inima Îmi bubuia În continuare, bătând În ritmul nebunesc cauzat de șocul deznodământului. După ce mi-am acordat câteva momente ca să-mi revin, am Închis ușa, am pus cheia la locul ei și-am luat dosarele cerute de Rachel. Aceasta era absorbită complet de registrul contabil și nici nu mă observă, până nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
M-am aplecat către ea. — Am făcut ceea ce trebuia, am zis, iar glasul Îmi oglindea lipsa de convingere. În clipa aceea, mă disprețuiam. Rachel scutură Încet din cap. Stătuse atât de nemișcată, Încât chiar și această mișcare imperceptibilă fu un șoc. — Asta nu e adevărat. Nu era treaba ta. Vocea Îi suna detașată, de parcă vorbeam despre alte două persoane pe care abia de le cunoșteam. — La Început, tu ai fost cea care mi-a cerut să mă implic, deci a devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
general, Fazel trasa, pe o hartă zdrențuită, săgeți ambițioase. Eram cam o duzină de oameni care urmărind cu fervoare cele mai mici urme ale creionului său, care sporea tremurul felinarelor de vânt. Deputatul se ridică. — Inamicul se află Încă sub șocul pierderilor pe care i le-am produs. Ne crede mai puternici decât suntem. N-are tunuri, nici nu știe câte avem noi. Trebuie să profităm de asta ca să ne extindem, fără zăbavă, teritoriul. Șahul nu va Întârzia să trimită trupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a precizat la ce moment se produsese coliziunea, am crezut că-mi amintesc să fi auzit, Înainte de miezul nopții, un zgomot ca al unui cearșaf sfâșiat, Într-o cabină Învecinată. Nimic altceva. Nu-mi aduc aminte să fi simțit vreun șoc oarecare. Așa că am sfârșit prin a mă liniști. Ca să mă trezesc dintr-un salt atunci când cineva bătu la ușă, strigând o frază pe care n-o puteam Înțelege. Mi-am consultat ceasornicul, era unu fără zece. Mi-am pus halatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dată mama n-a mai răspuns nimic și s-a lăsat iar tăcerea. Încet, foarte încet, afară se făcea ziuă. După noaptea cutremurului, noi toți am ieșit la lumina zilei, însă nimic nu mai era ca înainte. Adulții numesc asta șoc. De acest șoc eu nu-mi aduc aminte exact. Dar știu că n-am mers la școală cîteva zile și că mi se făcea pielea ca de găină când se cânta muzică funebră la televizor și se transmiteau emisiuni speciale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
a mai răspuns nimic și s-a lăsat iar tăcerea. Încet, foarte încet, afară se făcea ziuă. După noaptea cutremurului, noi toți am ieșit la lumina zilei, însă nimic nu mai era ca înainte. Adulții numesc asta șoc. De acest șoc eu nu-mi aduc aminte exact. Dar știu că n-am mers la școală cîteva zile și că mi se făcea pielea ca de găină când se cânta muzică funebră la televizor și se transmiteau emisiuni speciale. În capitală se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
s-a explicat cu claritate chiar la Începutul acestor Întâmplări surprinzătoare, era Însăși condiția prosperității economice a Întreprinderilor, Întoarcerea morții ar trebui să fie, așa cum a și fost, motiv de bucurie și speranțe reînnoite pentru respectivele administrații. Odată trecut primul șoc provocat de citirea faimoasei scrisori la televiziune, administratorii Începură imediat să-și facă socoteli pentru viitor și vedeau că toate le ieșeau bine. Nu puține au fost sticlele de șampanie care s-au băut la miezul nopții pentru a sărbători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
scrisoarea În cutia locatarului În chestiune sau s-o introducă, făcând-o să alunece, pe sub ușă,. Omul stă acolo nemișcat În mijlocul trotuarului cu sănătatea sa uimitoare, cu capul său solid, atât de solid că nici măcar acum nu-l doare În ciuda șocului teribil, dintr-odată lumea a Încetat să-i mai aparțină sau el să mai aparțină lumii, au devenit Împrumutați unul alteia pentru opt zile, nu mai mult de opt zile, o spune această scrisoare de culoare violetă pe care tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
nu, dacă poate, ajunge să se deschidă sertarul fișierului alfabetic, să se caute fișa corepunzătoare, și acolo se află totul. Și să nu ne mirăm dacă, exact În clipa În care am citi cadastrul nostru particular, ne-ar apărea Înregistrat șocul suferinței care brusc ne-a pietrificat. Moartea știe totul În legătură cu noi, și poate de aceea este tristă. Dacă e sigur că niciodată nu zâmbește, e numai pentru că Îi lipsesc buzele, și această lecție de anatomie ne spune că, spre deosebire de ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
nou. Înfășurată în prosop, mă apropii de dulap, scot fără motiv de acolo costumul acela cu pantaloni gri, o singură dată îl îmbrăcasem, când merseserăm la spital, mi se pare că mirosul acelei dimineți a rămas imprimat în el, mirosul șocului și al amenințării, iar îndărătul lui, așteptarea unei schimbări, spre surprinderea mea, mă cuprinde iar, transformându-mi trupul într-unul formal, milităresc, greu de rănit, îmi pieptăn părul ud, mă parfumez, ca și când ar urma să merg la o întâlnire decisivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
privește surprinsă, dar poate că lucrurile nu stau chiar așa, poate că nu se întâmplă cu bucuria cu care se trezeau la viață florile din jurul hotelului, făcând un efort să reziste, neîmpăcându-se cu destinul lor, după ce își revin din șoc străpung cu lovituri ușoare scoarța pământului, mijind dinăuntrul ei. Un val de milă mă inundă, când zăcuse aici bolnav și chinuit, nu reușise să îmi stârnească mila, iar acum, când este sănătos, îndepărtându-se de mine pe picioarele lui puternice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
a stins și de undeva, din plafon, a început să se reverse o melodie caldă, care mă înfiora ori de câte ori o auzeam: era o variantă orchestrală a Pădurii norvegiene a formației Beatles. Întotdeauna mă înfiora, dar acum am simțit un adevărat șoc. M-am aplecat puțin în față, mi-am prins capul în mâini, ținându-l bine de parcă îmi era teamă să nu crape și am rămas așa, nemișcat. Imediat s-a apropiat o stewardesă nemțoaică și m-a întrebat în limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Atunci cum poți să pleci la el, în Uruguay? Am încredere în el. — Încredere? — Da, nu mă omor după el, dar am încredere în el. Cum să nu am încredere într-un om care își părăsește casa, afacerea, copiii din pricina șocului provocat de moartea soției? Înțelegi ce vreau să spun? Am oftat adânc. — Uneori am impresia că înțeleg, alteori nu mai înțeleg nimic. Midori râse și mă bătu pe umeri. Nu contează. Chiar nu contează. În dup\-amiaza aceea de duminic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
care lucrau, temporar, la o agenție de turism. Ambele erau absolvente de colegiu și tocmai se angajaseră definitiv. Cea mică avea un prieten de vreun an de zile, dar a aflat recent că se mai culca cu o fată și șocul a fost prea puternic pentru ea. Cea mare ar fi trebuit să ia de cu seară trenul spre Nagano, deoarece mergea la nunta fratelui ei, dar în ultimul moment s-a hotărât să-i țină companie prietenei ei și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
l-am văzut cu ochii mei. Când s-a întâmplat? — Alaltăieri seara. — Hmmm. Ușa nu era încuiată? — Nu. De ce n-o fi încuiat ușa? am întrebat eu. — De unde naiba să știu? răspunse ea, iritată. — Nu crezi că a fost un șoc pentru ea? întrebă cea mare. Îngrozitor! Îți dai seama ce e în sufletul ei? Nu știu ce să zic... poate ar fi bine să stai de vorbă cu prietenul tău și după aceea să decizi dacă îl ierți sau nu. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să spui că ție nu ți s-a întâmplat niciodată? — Normal că mi s-a întâmplat, dar eu mă autodisciplinez și le țin sub control. Până și un șoarece ar căuta să scape de suferințe dacă ar fi supus unor șocuri electrice. — Dar șoarecii nu se îndrăgostesc. I-auzi! Șoarecii nu se îndrăgostesc, mi se adresă Nagasawa. Grozav! Ne-ar trebui un fundal muzical pentru asta - orchestră, două harpe și... — Te rog nu râde de mine. Eu vorbesc serios. Acum mâncăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cu foarte multă claritate. Apoi, timp de doi ani și jumătate, nu m-am mai atins de tac. În seara în care am jucat biliard cu Hatsumi nu m-am gândit la Kizuki de la bun început... și am avut un șoc. Întotdeauna crezusem că o să-mi amintesc de Kizuki când joc biliard, dar în seara aceea nu m-am gândit la el decât după ce s-a terminat prima partidă și mi-am luat un Pepsi de la automat. Băutura aceea a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Trecuse o lună bună de când pornisem în călătoria mea fără țintă. Eram conștient că a sosit momentul să mă reîntorc la lumea cea reală. Luna de călătorie nu mi-a schimbat nici starea de spirit și nici nu a atenuat șocul provocat de moartea lui Naoko. M-am întors la Tokyo cu aceeași dispoziție sufletească cu care îl părăsisem cu o lună în urmă. Nu mă simțeam capabil nici măcar să-i telefonez lui Midori. Cum s-o abordez? Ce îi puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
dureros. Se putea acomoda cu aproape orice fel de mișcare. Îl durea doar cînd Își schimba brusc poziția și Îi era groază cînd se gîndea că va trebui să se ridice-n picioare. Se ridică Într-un genunchi, simți un șoc dureros, așteptă să-i treacă și apoi Îl simți din nou cînd Își ridică și celălalt picior ca să se scoale. O luă la fugă Înspre cea mai apropiată casă de peste drum, cînd auzi un declic și un reflector Îl prinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]