7,946 matches
-
și căzu la picioarele unui bătrân cu părul alb, care-i întinse mâna zâmbind, întrebând-o: - Ce-ai pățit fata mea? De ce ești atât de neliniștită? - Moșule, fetița..., femeia, unde...? dori ea să știe, dar, uitându-se în jur îngrozită, țipă: Unde sunt? Au dispărut...! - Hei, draga mea! Ia tu florile acestea și mergi liniștită! îi vorbi bătrânul și îi întinse un buchet de flori care-i umplură brațele, o atinse liniștitor pe frunte și dispăru... Emanuela alunecă, ușor-ușor, într-un
ÎN MÂNA DESTINULUI...(6) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377805_a_379134]
-
Șuiera și se plimbă agitat prin cameră, de la pat la geam, de la geam la șifonier și înapoi la pat. -În grupul acela de copii, care trece seară pe sub geam era și vreo față?! își continuă Andrei frământările și întrebările... Că țipau și rîdeau că apucații!... -Sau o fi dintre cei care - zicea bunica- se duc la baltă, pe sub coasta dealului.... O fi tot grupul ăla? Unii cică se duc la stana, prêț de ceva kilometrii cu bicicletele.... ...Ia să fiu eu
LICURICII de MIRELA PENU în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377942_a_379271]
-
posteriorul, un jilț croit din fire de foc, de era cald și bine pe jilț. Când intră Marcel, barosul nimeri tocmai în dreptul ferestrei, pe care o astupă așa de bine, că se făcu beznă în camera tronului. - Fugi de la fereastră! țipă cu spaimă un sfetnic de taină, mic pitic, cum erau pe atunci. Se urni Marcel din loc și soarele se repezi din nou în încăpere. - Închină-te slăvitului Împărat! ordonă sfetnicul, mai cu curaj acum cu lumina pe cap. Fierarul
MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1706 din 02 septembrie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/377968_a_379297]
-
el, capul barosului atinse nițel tavanul. Cum îl atinse, cum crăpă și se desprinseră pietre și cărămizi. O rocă căzu în capul sfetnicului, o cărămidă pe generalul oștirilor și puțin nisip pe umărul Împăratului. - Să nu se mai închine gigantul! țipă Împărăteasa, cu obrajii îmbujorați. Destul, destul! - Să fie jupuit de viu! ordonă un boier. - Să fie jupuit de viu și spânzurat de limbă! urlară alți nobili. - Să fie jupuit de viu, spânzurat de limbă și bătut pe față cu o
MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1706 din 02 septembrie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/377968_a_379297]
-
viu și spânzurat de limbă! urlară alți nobili. - Să fie jupuit de viu, spânzurat de limbă și bătut pe față cu o mie de biciuituri! născociră alți dregători de pe-acolo. Atunci se auzi glasul subțire al zgârcitului de Împărat, țipând: -Ho, no gata! Și se făcu liniște în sală. Marcel stătea liniștit, de parcă nu el începu tărăboiul. - Îl pedepsesc pe fierar sa-mi facă o mie de lacăte, așa cum știe el cel mai bine să le facă! Și să nu
MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1706 din 02 septembrie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/377968_a_379297]
-
Când îl văzu Împăratul, îi dădu un șut în fund de căzu jos șefu’, și ordonă: - Încuiați magazia! - Dar, maiestate, ispravnicul ei e tot acolo! - Încuiați-l acolo, cu praf cu tot! Și se puse lacătul pe ușă și Împăratul țipă indignat: -Unde mi-e hoțul?! Să mi se aducă cel mai iscusit hoț din țară! Și cel mai iscusit hoț din țară veni de la închisoare, cu scule cu tot. -Dacă poți să descui lacătul, te las sa pleci. Dacă nu
MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1706 din 02 septembrie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/377968_a_379297]
-
-l. Și lacătul nu fu spart. Și-l atinse înc-o dată și înc-o dată, de trei ori, de patru ori, de cinci, șase, șapte ori, până se dădu bătut și rămase fără aer, de se stinse de la atâta strănutat. Împăratul țipă de bucurie la vederea lacătului ce nu putu fi spart și ordona alaiului să pună lacăte la toate magaziile, casele și cuștile. Dar cum ordonă, cum dispăru toată lumea, în grupuri de câte doi, să încuie totul. Și cum făcură, de
MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1706 din 02 septembrie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/377968_a_379297]
-
n basme. Firav pârâu ... schimbatu-sa'n năvală, Iar geamătul își schimbă în blesteme ... Iubirea zămislește anateme Când diamantul îl cufunzi în smoală. NOTĂ: sintagma "plângere uită" înseamnă plângere țipată, "... uită" cu accent pe i provine din regionalismul "a ui = a țipa" Citită astfel rimează cu ghemuită. Referință Bibliografică: Diamant mânjit cu smoală / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1883, Anul VI, 26 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
DIAMANT MÂNJIT CU SMOALĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378030_a_379359]
-
fratelui său. Apoi zise: — Virgil, cred că ne ajunge! Doresc mult să trecem, într-un final, peste acest episod care ne-a schimbat viața amândurora. — Ție? Ce anume s-a schimbat în viața ta, Ștefan? Ștefan nu se mai controlă. Țipă! — Mă! Am iubit-o ca un nebun! Și-ți mai spun încă ceva! O m-ai iubesc! Virgil rămase pentru câteva secunde uluit. Nu se așteptase la o izbucnire atât de crâncenă și de o sinceritate crudă. Nu se simțea
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378041_a_379370]
-
i lege cu lanțuhuri pentru vinovățiile ce ei ar fi făcut.In anul 1855 luna Noemvrie Spatarul Ioniță Koroi au legat cu lanțuh de gât și de unu copacu în grădină pe țiganul Lupu, acest nenorocit au început a răcni, țipa, striga, înjura, în căt se speria toți cei cetreceau pe strada Butu la vale. Intre trecători se nimeri și adiutantul Generalului Paar, Comandantu armatei austriece de ocupație; acesta se uită pintre zaplaji ca să vadă cauza unei așia văicărări. Indată ce
ELIBERAREA ȚIGANILOR DIN ROBIE SE DATOREAZĂ GENERALULUI AUSTRIAC PAAR- SCHINGIUIREA ȚIGANULUI LUPU de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378070_a_379399]
-
Plouă cu tine peste seri, Azi te șoptesc, nu te mai strig La uși m-așteaptă chei de frig să-ncuie rest de primăveri. Poate că mâine fi-va nins in renunțare de aripi Vei da de scâncet, vrând să țipi și vei fi vreasc cu părul stins. Te voi închide într-un rid ca pe-o uitare într-un cui scriind poeme nimănui din prăbușirea unui zid Pe smirna ta, venind în prag Doar eu, un foșnet de porumb Doar
UITAND SĂ URC, UITÂND SĂ CAD de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378104_a_379433]
-
te așteptai. Ne luam la întrecere: pricepuții lângă mal, unde apa era mai adâncă, alții... După ce unii din Popești, Măneasa și Țepești au plecat fiind mai de departe, în timp ce noi ne bălăceam de mama focului, sus pe mal, maică-mea țipa, să ies din apă, că mă omoară. - Ieși din apă, să nu trimit pe tac-tu după tine, că vine și te rupe-n bătaie. Voi, s-a adresat și celorlalți, nu aveți nimic de făcut acasă, mă? Mărine, Costele
MARE PEDEAPSĂ PENTRU UN ÎNECAT!!! DE ION PĂRĂIANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376270_a_377599]
-
apă. Mai ieșea la suprafață, să-și umfle plămânii cu aer. Toți priveam înmărmuriți. Numai profesorii, mai alături, șușoteau ceva cu șoferul. - Dați-vă la o parte, să mă arunc, să mor lângă el. Nu mai am pentru cine trăi, țipa maică-sa. Câțiva oameni au apucat-o de mână și au ținut-o pe loc. La un moment dat, după aproape o oră de căutare, când a ieșit la suprafață scuturând din cap și vărsând apa din gură, militarul a
MARE PEDEAPSĂ PENTRU UN ÎNECAT!!! DE ION PĂRĂIANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376270_a_377599]
-
au ținut-o pe loc. La un moment dat, după aproape o oră de căutare, când a ieșit la suprafață scuturând din cap și vărsând apa din gură, militarul a spus: “Fusei cu piciorele pe el”. Toată lumea a început să țipe, să urle, să chirăie ... Mărin s-a scufundat din nou și a ieșit la margine cu el pe brațe. Era vânăt. Numai tălpile picioarelor erau de culoarea labei de rață galbene. L-a așezat pe nisip, lângă haine. Țipetele mai
MARE PEDEAPSĂ PENTRU UN ÎNECAT!!! DE ION PĂRĂIANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376270_a_377599]
-
se întoarce cu spatele. - Fă-mi și așa! zice. Îi respect dorința și-i penetrez sexul la maxim. - Și în funduleț! îmi șoptește întorcând capul. Nu te opri! O ascult, deși nu mai făcusem așa ceva, iar ea mușcă cearșafurile și țipă de plăcere. Pentru mine senzația este nemaipomenită, dar n-am suficient timp să mă gândesc la asta, fiindcă o aud din nou. - Schimbă! Schimb mereu, cum mă roagă, iar în sinea mea mă amuz copios. - Gata! o aud din nou
DRUMUL APELOR, 61 ( ROMAN FOILETON ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376340_a_377669]
-
mi-a șoptit el, tot așa blând, eu am să vă rabd mereu, oricâte rele mi-ați făcut și îmi veți face, pentru că eu sunt răbdător. Dar nu vă mai rabdă oasele străbunilor voștri, că se răsucesc în morminte și țipă cu jale la voi, precum fluierul ciobanului vostru mioritic, în ajun de moarte. Cel mai tare țipă oasele eroilor voștri care s-au jertfit pe câmpurile astea ale mele, ca să le păstreze intacte pentru voi. -Cu ce i-am supărat
SUFLETUL PĂMÂNTULUI ROMÂNESC de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376364_a_377693]
-
făcut și îmi veți face, pentru că eu sunt răbdător. Dar nu vă mai rabdă oasele străbunilor voștri, că se răsucesc în morminte și țipă cu jale la voi, precum fluierul ciobanului vostru mioritic, în ajun de moarte. Cel mai tare țipă oasele eroilor voștri care s-au jertfit pe câmpurile astea ale mele, ca să le păstreze intacte pentru voi. -Cu ce i-am supărat pe străbuni, pământule? am întrebat eu speriat. -Țipă surd în liniștea adâncurilor mele, că s-au luptat
SUFLETUL PĂMÂNTULUI ROMÂNESC de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376364_a_377693]
-
voi. Că și-au dat viața ca întinderile mele să păstreze comorile din adâncul și de la suprafața mea, numai pentru voi și urmașii voștri. Iar voi... -Ce-am făcut noi de i-am supărat așa de tare? -Nu știu. Oasele lor țipă că mi-ați risipit comorile. Că le-ați dat pe degeaba străinilor, împotriva cărora ei au luptat cu îndârjire. -O prostie! am râs cu hohote. Mentalități perimate, pământule! La începutul Măreței noastre Tranziții au fost mulți care țipau isteric: nu
SUFLETUL PĂMÂNTULUI ROMÂNESC de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376364_a_377693]
-
Oasele lor țipă că mi-ați risipit comorile. Că le-ați dat pe degeaba străinilor, împotriva cărora ei au luptat cu îndârjire. -O prostie! am râs cu hohote. Mentalități perimate, pământule! La începutul Măreței noastre Tranziții au fost mulți care țipau isteric: nu ne vindem țara! Însă noi am vândut-o, pământule, am vândut-o investitorilor străini, fără resentimente, fără mustrări de conștiință, ca să ne salvăm de la... -De la ce? Și, v-ați salvat? Că eu, cu bogățiile mele din adâncuri
SUFLETUL PĂMÂNTULUI ROMÂNESC de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376364_a_377693]
-
guvernanților corupți și/sau nepricepuți, care acum susțin sus și tare că România este o țară eminamente agricolă, că baza dezvoltării ei este numai agricultura și turismul. Parcă am mai auzit astfel de voci în istoria noastră. Dar tot istoria țipă la noi cu alte fapte și realizări ale poporului român. De aceea plânge și vuiește sufletul pământului românesc. De aceea se răsucesc în morminte oasele strămoșilor noștri. Năstase Marin Galați, iunie 2014 Referință Bibliografică: Sufletul pământului românesc / Năstase Marin : Confluențe
SUFLETUL PĂMÂNTULUI ROMÂNESC de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376364_a_377693]
-
țărm abrupt pe care se rostogolește cerul. În tine nu există nicio funie pe care nebunia mea să urce, doar niște ochi topiți ca smoala care curg în adânc de se învolbură valurile. Marea e în revoluție de moarte, pescărușii țipă a pustiu, de teamă mi se surpă cuvintele în gură, le înghit, scap teafăr și nu-mi vine să cred. Referință Bibliografică: Salvare norocoasă / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2337, Anul VII, 25 mai 2017. Drepturi
SALVARE NOROCOASĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376410_a_377739]
-
ta să-ți dau o gleznă udă s-o săruți uit acolo ulcica verzuie cu sete cu tot te-aștept mereu sâmbătă dimineața în piața publică florile vin spre mine și deocamdată nu-mi pot înfrânge o primitivă stare de țipat * cuvântul meu spune că nu sunt de pe-aici el, cu carentele lui flagrante de educație cuvântul meu va cutreiera simplu de-aici și numai până la marginile iertării căutăm, cum s-ar spune, același paradis sau cum să fii tu
POEME DIN CUTIA CU FARDURI (1) de CLAUDIA PRIEFER în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376380_a_377709]
-
țărm abrupt pe care se rostogolește cerul. În tine nu există nicio funie pe care nebunia mea să urce, doar niște ochi topiți ca smoala care curg în adânc de se învolbură valurile. Marea e în revoluție de moarte, pescărușii țipă a pustiu, de teamă mi se surpă cuvintele în gură, le înghit, scap teafăr și nu-mi vine să cred. Citește mai mult Când mă regăsesc în abandonul tău de ocară,o ancoră mă prinde de gât și mă tragespre
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
și mă tragespre un țărm abruptpe care se rostogolește cerul.În tine nu există nicio funiepe care nebunia mea să urce,doar niște ochi topiți ca smoalacare curg în adâncde se învolbură valurile.Marea e în revoluție de moarte,pescărușii țipă a pustiu,de teamămi se surpă cuvintele în gură,le înghit, scap teafărși nu-mi vine să cred.... IV. LIBER SCHIMB, de Llelu Nicolae Vălăreanu , publicat în Ediția nr. 2327 din 15 mai 2017. Nu ne întreabă nimeni, liberi zburdăm
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
clipa, continuarea unui alt timp, în acest timp. iar dedesubt el completase: Oare ne vom întoarce? Oare ne vom regăsi, mai tineri decât moartea ce ne-a chemat, despărțindu-ne, mai curați decât cerul primăverii? Copil plutind în lacrima timpului, țipând după mireasma gândului tău! Oare ce-naltă iubire ne-a pedepsit cu uitarea? Te văd alergând lângă mine cu surâs de mărgele, cu privirea ta caldă, întinzând mâna să-mi prindă suflarea, să-mi alunge întristarea... Oare vom mai fi
FATA DIN VIS de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376519_a_377848]