198,372 matches
-
temperate de intervenția surdă a griurilor - a putut rămâne cu impresia unei lipse de vlagă aliate cu (nomina odiosa!) Kitsch-ul! N-avem ce-i face, suntem confruntați tot mai mult cu energiile disimulate ale unui imperiu de reacții ,snoabe", așa vor timpurile, așa vrea moda! Cum să trezească adeziune o expoziție ai cărei participanți nu-și propun să iasă în evidență, nu vor să fie cu tot dinadinsul originali, ci numai să interpreteze cinstit, fără nici o emfază spectaculoasă, ceea ce văd
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
surdă a griurilor - a putut rămâne cu impresia unei lipse de vlagă aliate cu (nomina odiosa!) Kitsch-ul! N-avem ce-i face, suntem confruntați tot mai mult cu energiile disimulate ale unui imperiu de reacții ,snoabe", așa vor timpurile, așa vrea moda! Cum să trezească adeziune o expoziție ai cărei participanți nu-și propun să iasă în evidență, nu vor să fie cu tot dinadinsul originali, ci numai să interpreteze cinstit, fără nici o emfază spectaculoasă, ceea ce văd în fața ochilor?! De
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
diferă) ale cărților alcătuite, firesc, din cîte 13 secvențe textuale. E greu de spus ce anume semnifică bizarele nume. Ele sînt, în același timp, trupuri, stări, dimensiuni, forme, spații, medii, efigii, semnale... Dar, veți vedea, e foarte bine că e așa! La Dan Stanciu, primul în ordinea lecturii mele, aceste secvențe sonore magice declanșează, într-o stranie incantație de dicționar,ezoteric, explorări inițiatice prin memoria inconștientă a limbajului. Se conturează astfel harta cu mai multe dimensiuni (geologice, topografice, mediumnice, de breviar
Spre Graalul suprarealismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11474_a_12799]
-
înrădăcinată încât nu mai e nimic de făcut. E forma cea mai primejdioasă a corupției care domină societatea românească: a complicității la planificarea dezastrului. Muncă patriotică mai fac, în România, doar profesorii, bombardați cu ore peste ore, pentru că, nu-i așa, bugetul e mic, dar responsabilitatea față de viitorul țării e mare... Ar fi fost ideal ca această responsabilitate să fie impusă în cazul defrișărilor sălbatice și-al extragerii balastului din râuri. Cel puțin trei sferturi din stricăciunile de azi ar fi
Apă în țara mâinilor murdare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11490_a_12815]
-
decât numai dacă mă iau după date controlabile. Refuzam să iau în considerare fapte care mi se ascundeau vederii, chiar dacă le presupuneam existența. Aceasta se întâmpla însă mai demult. Azi nu mai sunt atât de sigur că ceea ce văd chiar așa și este și nici nu mai resping ideea existenței ,forțelor din adâncuri", apte să manevreze evenimentele după plac și să le dea alt sens și alt înțeles decât cele proprii, să prefacă albul în negru și ziua în noapte. Dar
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]
-
în direct la care a fost supus fruntașul liberal Dan Amedeu Lăzărescu, om de cultură, fost deținut politic, după ce s-a găsit în dosarul lui un angajament de colaborare cu Securitatea. Dar nu a colaborat, nu a făcut note informative? Așa rezultă din dosar, însă fapt este că a făcut-o sub constrângere. Alții au refuzat să o facă, mi se va spune, au îndurat tortura și au refuzat să colaboreze. Ușor de zis, dar mai greu, infinit mai greu de
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]
-
disidentul arestat la domiciliu. Dar încă mai înainte a comis Doinaș acte de recalcitranță. Ne amintim că în 1978, la Colocviul Național de Poezie de la Iași, a rostit un discurs care a pus pe jar autoritățile, criticând inflația de lirică așa-zis patriotică și deprofesionalizarea poeților care făceau oficii de propagandă. Fără să le fi numit, Doinaș polemiza străveziu cu Tezele din Iulie ale lui Ceaușescu și cu revoluția culturală a acestuia. Mai târziu, în ședințele de Consiliu de la Uniune și
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]
-
în restul imensului articol luându-i la refec pe Monica Lovinescu, pe N. Manolescu, pe }epeneag, pe Iorgulescu , pe Buzura etc., etc. Cu ei are mereu ceva de împărțit Goma și parcă mai puțin cu Pleșiță, care scapă, ca să zic așa, cu fața curată, mai curată, oricum, decât a colegilor de literatură. Sau alt caz. Nu o dată, nu de două ori, ci de trei sau de patru ori l-am auzit pe Mircea Dinescu povestind, la televiziune, un fapt care dacă
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]
-
nu a fost pus acolo în discuție, ci chemat la ,sector" unde i s-a comunicat excluderea hotărâtă de sus. Nu se încurca nimeni, pe atunci, în formalități. Poate să fie la mijloc un accident de falsă memorie, dar lucrurile așa stau și nu altfel. M-aș bucura ca Mircea Dinescu, loial cum îl știu, să facă, în beneficiul adevărului, cuvenita rectificare.
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]
-
cît glas la un pește", ,înghițise un ac și scosese un fier de plug", ,unu' cu plinu', altu' cu golu'", mai toate după sugestia oralității pure, ,Vorba aia". Un alt roman, Avionul de hîrtie, este întruparea unei idei expuse exact așa într-o pagină de jurnal din Cvintetul melancoliei : ,Mă gîndesc la subiectul unui roman de dragoste. Eroul vine la iubita lui, o scoală din somn, ea îl repede (îl anunțase cu puțin înainte că nu vrea să-l mai vadă
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11502_a_12827]
-
neaoș stil postmodern) a unui fenomen muzical de o peremptorie complexitate. Am ascultat, nu de puține ori, muzica lui Mozart restituită ca un conglomerat de discursuri și jocuri textuale în care adîncimea era înlocuită de multiple suprafețe mate, dar alunecoase. Așa se face că am ajuns să-mi fie uneori frică să receptez un opus mozartian, chiar și atunci cînd lucrarea e mai puțin "vînturată", cum e cazul Concertului pentru fagot KV.191. Teamă de o interpretare impersonală, glacială ori, dimpotrivă
O carte, un concert, o orchestră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11503_a_12828]
-
festonul unui șal de moar și ultima sentință din legămîntul de loialitate. Ceva care impune și obligă. Vreau să spun că un poet îți poate plăcea la primul volum, mai mult, mai puțin sau deloc la al doilea și tot așa, în timp ce din ață lîngă ață crește plasa. Dacă le iei pe rînd și nu te-arunci direct la mototol, descoperi jocul, nu instituția. Aș greși, însă, încercînd să vă conving că lucrurile stau întotdeauna așa. Că dacă deschizi, prima dată
Șal cu ciucuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11495_a_12820]
-
la al doilea și tot așa, în timp ce din ață lîngă ață crește plasa. Dacă le iei pe rînd și nu te-arunci direct la mototol, descoperi jocul, nu instituția. Aș greși, însă, încercînd să vă conving că lucrurile stau întotdeauna așa. Că dacă deschizi, prima dată, o selecție din versuri scrise în patruzeci de ani s-ar prea putea să te prinzi fără scăpare în ajururile ei festive. De bună seamă că nu. Firește că ești în stare, chiar dacă n-o
Șal cu ciucuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11495_a_12820]
-
subpămînt pînă la iubire./ Acum sau niciodată spune el/ Și eu îl cer de bărbat în limba morților." O limbă care se învață, din curiozitate și din teama de rece, cum învață domnișoarele să se poarte, pe seară, cu șal. Așa e poezia Gabrielei Melinescu: plăcută și moale, cu fire lungi, pierdute, ca o velință subțire... Gabriela Melinescu, Puterea morților asupra celor vii, Antologie, Polirom, Iași, 2005, 311 pag.
Șal cu ciucuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11495_a_12820]
-
mai departe, Republica Socialistă România, al cărei șoim al patriei și pionier am fost." (pp. 330-331). Și imaginea clopotului de sticlă e recurentă, ea semnalizând metaforic un univers de uz propriu, un refugiu în mijlocul și în pofida unei lumi bolnave. Chiar așa se intitulează confesiunea memorialistică a lui Paul Cernat: Supraviețuirea sub un clopot de sticlă, și ea derulează numeroase momente și strategii ale dezangajării, neimplicării, retragerii discrete din Sistemul pervaziv. Favorizată și de o structură psihologică defensivă, retractilitatea lui Paul Cernat
Decrețeii II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11496_a_12821]
-
adevărate, căci ochiul trupului e inert, dat fiind că sufletul a devenit mai desăvârșit, nu e atras de nimic din cele arătate de el, ca unul ce privește prin cugetare numai spre cele ce sunt mai presus de cele văzute. Așa și auzul devine mort și nelucrător, deoarece sufletul e preocupat numai de cele mai presus de cuvânt”1. Tomáš Špídlik referindu-se la schema Sfântului Teofan Zăvorâtul, susține că ar trebui să presupunem încă o ultimă treaptă a extazului: o
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beţia trează, somnul treaz, rana şi zborul sufletului (III). In: Nr. 8/2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/140_a_94]
-
care le aruncă spre el nu-l ajung”26. În mod similar, „Odele lui Solomon” (c. 200-275) vorbesc despre aripile Duhului care protejează inima credinciosului. „Așa cum sunt aripile porumbiței peste puii săi, și ciocul ei către ciocul puilor ei,/Tot așa sunt și aripile Duhului peste inima mea”27. Conceptul de furnizare a aripilor este evident în creștinismul timpuriu sirian, reprezentând noțiunea de putere și protecție în călătoria sufletului, portretizată de vulturul care se află în planul superior. Tabloul vulturului în
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beţia trează, somnul treaz, rana şi zborul sufletului (III). In: Nr. 8/2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/140_a_94]
-
poate. Să ne rugăm la Dumnezeu să ne dea «aripile de porumbel» ale Duhului Sfânt, astfel ca să putem zbura la El și să găsim odihnă și ca El să separe și să îndepărteze de trupul și sufletul nostru un vânt așa rău, anume păcatul însuși, care locuiește în membrele sufletului și trupului nostru”33. Prin urmare, rezultatul zborului nu este intrarea în comuniunea cu Dumnezeu, ci îndepărtarea „vântului rău al păcatului”, care este vizibil în trup. Acest deziderat, după cum s-a
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beţia trează, somnul treaz, rana şi zborul sufletului (III). In: Nr. 8/2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/140_a_94]
-
rău al păcatului”, care este vizibil în trup. Acest deziderat, după cum s-a notat anterior, poate fi pus în acțiune de rugăciune. Această rugăciune este îndreptată de Duh, iar sufletul este transformat prin har: „precum picioarele păsărilor sunt aripile, tot așa lumina cerească a Duhului ridică aripile gândurilor meritorii ale sufletului și le conduce și orientează sufletul cum poate acesta mai bine a-L urma”34. Și din nou, „Domnul va face (sufletul) ușor, să se poată înălța în înălțimile cerurilor
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beţia trează, somnul treaz, rana şi zborul sufletului (III). In: Nr. 8/2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/140_a_94]
-
ia în derâdere”36. În imagistica aripilor Sfântului Macarie există ecouri ale nuanțelor anterioare ale metaforei. Ideea sufletului care primește protecție de la aripile Duhului provine de la imaginea puterii vulturului, putând fi regăsită la Afraat și în Odele lui Solomon. Tot așa este și analogia lui Afraat, a vulturului pe aripă care se referă la pământ, și a sufletului în zbor, care se referă la poziția reală a trupului. Dorința de zbor, atât de importantă la Sfântul Grigorie de Nyssa, se asociază
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beţia trează, somnul treaz, rana şi zborul sufletului (III). In: Nr. 8/2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/140_a_94]
-
ieșit decât o doamnă consilieră cu un comunicat prezidențial din care Haralampy, cu imaginația sa paranoidă (sau paranoică?), a înțeles că reportajele tv despre urgia apelor au fost realizate în altă parte a globului, prin Somalia sau Indonezia parcă... Fix așa e! S-au putut vedea clar case înghițite pur și simplu de ape ca de tsunami... Și-atunci? Drept care, subscriem cu toată convingerea părerii prezidențiale când domnul Băsescu zice: ,M-am săturat de domnișoare rujate, abia ieșite de la coafor, care
De nu aveam un președinte marinar... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11510_a_12835]
-
asta era? Apăi, de ce nu ne spusă INMH-ul despre ce e vorba? Trebuie să vină șeful statului să ne spună? Pe cuvântul meu dacă nu i-aș duce pe toți să-și plângă de milă la zidurile Târgoviștei... Da, așa e: privim la televizor, vedem nu-știu-ce anonimi zbătându-se să nu moară sub blestemul apelor ajunse până sub acoperiș, și ne-apucă isteria... Reporterii tv filmează câte-o băltuță și hop, stare de urgență! Ar trebui să ne fie măcar
De nu aveam un președinte marinar... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11510_a_12835]
-
cenușie... POȘTA ,CRONICII" Reporteră Pro Tv: Liniștiți-vă: în ziua de 13.07.2005, vă aflați, într-adevăr, pe malul drept al localității Cozmești"; nu din cauza geografiei, ci a puhoaielor... Domnul Mircea Geoană (președinte PSD). Da, cuvintele ,Nu vă uitați așa de galeș la mine", vă aparțin și i le-ați adresat doamnei Mona Muscă la emisiunea ,Zece fix", transmisă pe Realitatea Tv în seara zilei de 13.07. Chiar ați avut impresia asta? Înseamnă că am văzut un politician fericit
De nu aveam un președinte marinar... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11510_a_12835]
-
un precursor care, prin dumneavoastră, a fost bine situat. Nu uitați că una din cărțile mele se cheamă Însemnare a călătoriei mele! Aproape am pastișat titlul cărții lui Dinicu Golescu. Numai că la alt nivel, cu alt aparat, să zicem așa, conceptual și critic. Dar am trăit senzația identică a lui Golescu, șocul civilizației, șocul patriotic, dacă vreți , al lui Golescu, care vedea mizeria din țară și civilizația și bunăstarea și serviciile publice care funcționau impecabil în Occident, la Viena și
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat,nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11501_a_12826]
-
conceptual și critic. Dar am trăit senzația identică a lui Golescu, șocul civilizației, șocul patriotic, dacă vreți , al lui Golescu, care vedea mizeria din țară și civilizația și bunăstarea și serviciile publice care funcționau impecabil în Occident, la Viena și așa mai departe. Eu am făcut acest lucru dintr-un gest ideologic și, în același timp, o naivitate, nu știu dacă să folosesc cuvântul acesta între ghilimele sau nu. Scriind aceste cărți... de ce le-am scris? O să vă spun și cum
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat,nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11501_a_12826]