60,912 matches
-
metode în cazul sarcinilor mari datorită posibilității de surpare a terenului și absenței flancurilor (figura 2.56);fortificații (poziție negativă): tubul este așezat la un nivel inferior decât cel al trenului. Din cauza unei frecări destul de slabe între materialul de umplere așezat în fortificație și flancurile naturale a săpăturii, tubul poate suporta încărcături mai mari decât cele în poziționarea pozitivă, dar mai mici decât cele suportabile în aranjarea într-un șanț îngust și într-un șanț larg (figura 2.57). În tabelul
Reţele de canalizare : partea teoretică by Viorel TOBOLCEA,Valentin CREȚU, Cosmin TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Administrative/91723_a_93003]
-
și racordurile trebuie amplasate pe patul de așezare astfel încât să fie în contact continuu cu patul de așezare. Umplerea șanțului și a săpăturii (figura 2.61) în general este operația fundamentală a lucrării. Materialul folosit pentru construirea patului va fi așezat în jurul tubului și compactat manual pentru formarea straturilor succesive de 20 - 30 cm până la linia mediană a tubului, având grijă să nu rămână zone goale sub tub și ca partea laterală dintre tub și peretele săpăturii să fie continuu și
Reţele de canalizare : partea teoretică by Viorel TOBOLCEA,Valentin CREȚU, Cosmin TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Administrative/91723_a_93003]
-
pentru controlul camerei, iar în părțile amonte și aval, podeste cu balustradă. Grosimea minimă a radierului este de 20 cm, pentru căderi de 75 cm; peste această valoare, grosimea radierului este de cel puțin 25 cm. Capacul de acces se așează deasupra punctului cel mai coborât al jgheabului. Aceste cămine de rupere de pantă sunt numite rapiduri (fără disipator de energie). Pentru conducte cu diametre mari sunt folosite camere de rupere de pantă, ca cea din figura 2.94, cu saltea
Reţele de canalizare : partea teoretică by Viorel TOBOLCEA,Valentin CREȚU, Cosmin TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Administrative/91723_a_93003]
-
ploilor, în emisarul învecinat, atunci când diluția admisă (a amestecului de ape meteorice și ape uzate) a fost atinsă. Astfel, colectorul capătă în aval dimensiuni mai mici, prin evacuarea directă în emisar a unei părți din apele de canalizare. Deversorul este așezat în camera de deversare, în care, pe de o parte, intră conducta colector AB, care aduce apele uzate, iar pe de altă parte, pleacă conducta deversor BD, care evacuează apele în emisar, și conducta colector BC, care transportă mai departe
Reţele de canalizare : partea teoretică by Viorel TOBOLCEA,Valentin CREȚU, Cosmin TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Administrative/91723_a_93003]
-
de montaj (grosime 10 cm nisipă care nu se compactează; - la așezarea bazei căminului se va ține cont de faptul că racordurile au un grad de libertate de ± 7,5;se conectează conductele de canalizare la baza căminului și se așează baza la nivel; - coloana se taie la înălțimea dorită; - pentru etanșarea cu baza căminului se montează garnitura pe coloană; - garnitura se va monta astfel încât etanșarea să fie perfectă; - fixarea coloanei pe baza căminului; - se umple șanțul cu nisip sau pământ
Reţele de canalizare : partea teoretică by Viorel TOBOLCEA,Valentin CREȚU, Cosmin TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Administrative/91723_a_93003]
-
ar fi (figura 2.116): - se sapă groapa de construcție la adâncimea corespunzătoare montării căminului;realizarea patului de montaj din nisip cu grosimea de 10 cm, cea mai importantă operație fiind compactarea foarte bună a patului și nivelarea sa; - se așează mai întâi baza căminului și apoi celelalte părți componente ale căminului; - se montează pe baza căminului garnitura de cauciuc pentru etanșare; - se atașează coloana căminului. Diferitele părți ale coloanei trebuie fixate bine între ele pentru o bună etanșare; - după obținerea
Reţele de canalizare : partea teoretică by Viorel TOBOLCEA,Valentin CREȚU, Cosmin TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Administrative/91723_a_93003]
-
-l întâlnim pe bătrânul scriitor înainte 19 de a-și sfârși zilele, în București, supravegheat, desigur, de vreun agent KGB, dar și de „vigilenta” noastră Securitate. P.H.Lippa trebuie să fi avut ceva particular în persoana lui, ceva ce îl așază alături de alți intelectuali basarabeni și bucovineni pe care s-a întâmplat să-i văd doar în treacăt. Mi-l amintesc din Universitate pe profesorul Gheorghe Năstase, fost membru al Sfatului Țării de la Chișinău, în 1918, cînd s-a decis Unirea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
cuvânt Iubire. Ea începe (dar nu se termină!) cu dorința aceea simplă, organică, exprimată de poetul popular la modul cel mai direct cu putință: „Foaie verde abanos / hai, lele, pe vale-n jos / să găsim un loc frumos / să ne-așezăm amândoi jos / tu să numeri stelele / și eu floricelele.” P.H.Lippa citează din colecția de folclor a lui G.Dem. Teodorescu (are grijă să facă trimiterea în paranteză), după care, tot în paranteză, adaugă și numele unor cupluri celebre precum
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ei radia bucuria aceea plină, ce se cere împărtășită. Altfel, îi mistuie ființa... „- Dar nu i-a mistuit-o complet!”, își spune Profesorul, acum, după ce „aventura” lor a cunoscut o „cotitură decisivă”, cum a recunoscut el în ultima discuție. Stă așezat pe covor, lângă patul ocupat numai de Teodora, sprijinită pe două perne și mângâindu-i cu mâna stângă obrazul nebărbierit. O studiază discret, voind să ghicească ce anume o face atît de liniștită în fața viitorului apropiat. Oare să fie curajul
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
celor de lângă tine. Aripile oamenilor sunt și gândurile bune, și faptele bune.” „- Și eu cum știu că zbor?” „- Când te bucuri de gândul și faptele tale e ca și cum ai zbura, chiar mai sus decât florile și copacii pe care se așază fluturii. Omul nu este fluture, este mai mult decât un fluture...” „- Atunci mie de ce îmi spui fluturaș?” „- Fiindcă iubești fluturii și dorești să zbori ca ei.” „- Bunicule, vrei să-ți arăt cum zbor eu?” „- Da!” Clara și-a desprins brusc
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
lui din noaptea trecută se vor adeveri întocmai. Acum să ne odihnim cîteva minute, să mîncăm cîte o pară, două, și pe urmă... Mie nu mi-i foame! strîmbă disprețuitor din nas Ilinca. N-am venit pînă aici ca să ne așezăm la masă! N-aveți decît... cui i-i foame... Nici mie nu mi-i foame, spuse și Vlad. Eu zic să-ncepem mai repede treaba. Sigur că da! întări și Bărzăunul. Păi... Și Virgil se simți deodată grozav de rușinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
însă nu se zăreau decît umbrele copacilor și cîteva petece răvășite de lumină. Bătea încet un vînt cald și nu se auzea decît ciripitul păsărelelor în ramurile copacilor. Un fluture mare, strălucind în toate culorile, zbură prin fața lor și se așeză pe o floare... Dar nimeni nu se uită la el. La fel de tăcuți începură să coboare încet, uitîndu-se în toate părțile. Se zgîriară pe mîini și pe față cu țepi de salcîm... Tomiță era cît pe ce să-și sclintească un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
picior... Ilinca luă o trîntă... dar nimeni nu s-a plîns de nimic. Mergeau mereu pe niște urme nevăzute, atrași de o forță străină de voința lor. Astfel ajunseră la marginea poienii unde păștea vaca lui Vlad. O albină se așeză pe umărul Bărzăunului, dar n-o alungă nimeni. Nu departe se auzea clipocitul liniștit al izvorului... Iar de partea cealaltă a poienii, chiar la marginea pădurii, văzură cel mai frumos tablou din viața lor: mama și puiul la un loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
se auzea clipocitul liniștit al izvorului... Iar de partea cealaltă a poienii, chiar la marginea pădurii, văzură cel mai frumos tablou din viața lor: mama și puiul la un loc. Căprioara ținea capul ridicat, mișcînd mereu din urechi, iar iedul, așezat în genunchi, sugea cu nesaț. O clipă... două... trei... Nemaipomenit! se auzi glasul surd al Bărzăunului. În aceeași clipă căprioara întoarse capul spre ei, se răsuci fulgerător și intră cu salturi mari în pădure, urmată de ied. Tîmpitule, nu puteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ied" stăruia în fiecare clipă pe buzele tuturor. Și poate că lucrurile s-ar fi calmat și săpăturile ar fi recăpătat cu timpul importanța cuvenită, dacă nu și-ar fi făcut apariția în preajma lor Napoleon. Sosise pe nesimțite și se așezase, cu botul pe labe, nu departe de săpători, privindu-i cu teamă și neîncredere. Biata javră! După ce fusese alungată cu atîta furie, îndată după prinderea iedului, rătăcise, nimeni nu putea ști pe unde, trist și cu capul în pămînt, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
decît șapte și 23 de minute? Și bătu de mai multe ori cu degetul în cadranul ceasului, pentru a-l face pe Virgil să fie absolut convins. Bine, bine, zise Virgil sătul de dialogul cu Potîngă. Coborî scările și se așeză pe o bancă din fața primăriei. Chiar atunci trecu pe lîngă el străinul pe care-l văzuse în ziua trecută cu aparatul de fotografiat. Paznicul luă poziție de drepți și strigă de departe: Să trăiți! Bun noroc, zise străinul, aruncînd o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Ilinca e atît de nefericită îl durea mai tare ca toate. Nici măcar nu fu în stare să observe că de ei s-a apropiat Tomiță. Vlad nu poate veni, zise acesta cu un fel de nepăsare în glas și se așeză pe bancă, lîngă Virgil. L-am întîlnit ducîndu-se cu vaca la pășune. Plîngea și zicea că numai Bărzăunul ne-a băgat pe noi în toată grozăvia asta. Bărzăunul se strîmbă a lehamite și aruncă cu o pietricică după o cioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
un pistol imaginar de la brîu și trase cu el în mai mulți dușmani, tot imaginari, bineînțeles, pe care-i descoperea pe după sălcii ori în vîrful stîncilor. Apoi îndreptă pistolul spre Virgil strigînd cît îl ținu gura: Sus mîinile! Virgil se așeză neputincios pe un trunchi de salcie răsturnată, clătinînd din cap cu obidă și rostind rar și apăsat: Smintită făptură, doamne! Bărzăunul mai ucise cîțiva dușmani, apoi se așeză pe salcie lîngă Virgil. Știi de ce nu vreau să meargă Ilinca? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pistolul spre Virgil strigînd cît îl ținu gura: Sus mîinile! Virgil se așeză neputincios pe un trunchi de salcie răsturnată, clătinînd din cap cu obidă și rostind rar și apăsat: Smintită făptură, doamne! Bărzăunul mai ucise cîțiva dușmani, apoi se așeză pe salcie lîngă Virgil. Știi de ce nu vreau să meargă Ilinca? întrebă el după cîteva clipe, cu voce mai calmă. Nu mă interesează! răspunse Virgil tot mai furios. N-ai decît să te duci singur, ori cu cine vrei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
-i stație... Pe cine aștepți? Iaca, pe nimeni! Ce te interesează pe dumneata pe cine aștept eu? Ia uite, dom'le! Ce naiba or fi avînd de n-au venit? se întrebă furios Bărzăunul, apoi se apropie de banca unde era așezată mama Ilincăi. Stătu puțin la îndoială dacă să intre în vorbă cu ea sau nu, apoi își luă inima-n dinți și i se adresă cu mult calm, după ce-i spuse un foarte politicos "sărut mîna": Îl aștepți pe nenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Ce-o fi avînd oare?... În definitiv n-a spart capul nimănui, n-a băgat mî na-n buzunarul altuia și nici n-a dat foc satului! Atunci?... Măi, măi, ce oameni! Trecu de cealaltă parte a băncii și se așeză cît mai aproape de ea, gîndindu-se că astfel va putea fi observat mai bine și luat în considerație ca atare. Eu îi aștept pe-ai mei... pe tata și pe mama... de la combinat, zise el după puțină vreme. Mama Ilincăi întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
că și pumnii fuseseră tot opera sa. Bărzăunul se strîmbă la el, îi trase un picior într-o anumită parte mai moale a corpului, apoi o luă la fugă pînă la alt tufiș. Văzînd că Vlad nu-l urmărește, se așeză liniștit acolo, cu ochii țintă la autobuzul care tocmai oprise în stație. Mare-i fu mirarea însă cînd văzu, chiar lîngă el, o mogîldeață neagră, cu fața acoperită de niște frunze. Bărzăunul îl recunoscu imediat și scoase un hohot înfundat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
la el de cum îl întîlnea, fluturînd din cap și pufnind ca o locomotivă. Virgil însă trecea printre ele ca și cum ar fi defilat. Nici nu concepea că ar putea exista vreun rău care să-l atingă. Ajungînd la marginea satului, se așeză pe o piatră și privi mai multă vreme dungile de sînge ale amurgului. De acolo putea vedea bine și tractorul, unde știa precis că este Vlad... I se păru chiar că-l zărește lîngă tractorist. Stătu cîtva timp într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ajunse în dreptul casei Ilincăi îi sări din piciorul stîng un pantof fără să-și dea nici el seama cum. Ei, se mai întîmplă și la oameni în toată firea chestii de-astea, așa că... ce mai vorbă! Se opri și se așeză pe banca de lîngă poartă pentru a-și lega șiretul. Cîinele îl simți numaidecît și începu să hămăie de mama focului. Noroc mare că Ilinca se afla prin apropiere și alungă javra. Apoi deschise poarta să vadă ce se-ntîmplă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fost așa cum se aștepta Matei. Nu, nici pe departe n-a fost așa. Doar Bărzăunul era om serios de-acum și nu-l mai puteau înspăimînta chestii de astea. El ascultă cuminte toate vorbele de ocară și amenințare, apoi se așeză pe scaun, se scărpină după o ureche și spuse cu convingere: Știi ceva, "tovarășe Matei"? (expresia "tovarășe Matei" l-a făcut pe acesta să se înfurie și mai cumplit). Eu de proști și de fricoși nu mă mai tem nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]