3,633 matches
-
deviată prin zona asta. Trebuie că sunt nebun. Văzut așa, la rece, e mai simplu să-i distrugi pe yubani.“ Făcu un efort ca să sufoce ultimele lui rămășițe de om civilizat, dar ajunse la concluzia că părea greu să reușească așezat fiind în acel fotoliu, văzând cum se învârtesc elicele, auzind cum huruie motoarele și conștient că se află la trei mii de metri altitudine grație dibăciei omenești și a progreselor tehnicii. Observă cu atenție rabla de avion, îi socoti vârsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
tii. Uluit, crîșmarul amenință: Dom' Parpanghel, nu mă înjurați. Să știți că trec la ceilalți... Treci în p... mă-tii. Și a trecut, bietul om, la alt partid. Un frigider pentru Tiberiu Tiberiu era la o crîșmă cu patru golani, așezați cu toții la o masă situată într-o rezervă. Fumul de țigară devenise parte integrantă din compoziția aerului greu, irespirabil. Aburii de alcool expirați dădeau o notă aparte acelui miniunivers, cunoscut doar de bețivi. Dintre toți bețivanii aceia, Tiberiu era cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ușa din Strada Răbdării numărul 5. La acest număr era o casă veche, cu o portiță metalică ruginită, care deschidea drumul pe o alee pietruită. Aleea era umbrită de viță de vie și strugurii, în pîrg, atîrnau ca niște candelabre așezate alandala. Miruna privește atentă la amănunte, la butoiul ruginit cu apă de ploaie, la burlanul căzut jos, la ușa casei cu vopseaua desprinsă în cruste subțiri și contorsionate, la geamurile crăpate și la stîngăcia cu care erau puse cîteva foi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
slab, n-are voință și mîndrie În el. Îl trage toți pă sfoară. Să mă iertați, da, cum Îl văz eu, Îi și fraier. Și mai Îi și muieratec și nici nu duce la băutură că nu ajungea el om așezat și cu familie de miru lumii ca un flentăr. Tot natu se mai distrează, la salar Îi bună o bere cu tovarășii de muncă sau o pălincă sara la șină cînd vizionezi progamu la televizor, da nu să te Îmbeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
scaunul de pescar și se ridică în picioare, întinzându-și brațele și umerii. — Eu așa zic, tu nu? Am pus sulița cu atenție pe punte și-am făcut cei câțiva pași care mă despărțeau de spatele navei. Cu o mână așezată bine pe imprimanta laser pentru echilibru, m-am aplecat peste pupa și m-am uitat în jos - doar albastrul oceanului și două pagini albe, îmbibate de apă. — Și unde e acum? am zis, uitându-mă mai departe în jos. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Înaintea lor și-i conduse Într-un salonaș plin de perdele portocalii și perne albastre, În mijlocul unor mobile, la modă În anii ’30. Din pricina camuflajului tot În albastru, odaia era Întunecoasă ca o cafenea orientală. Pe măsuțe și printre tăvile așezate ici-colo se Îngrămădeau o sumedenie de miniaturi din lemn de Benares - de felul acelora pe care Rowe le văzuse la serbarea din parc. În salonaș se aflau vreo șase persoane, iar una dintre ele - un bărbat Înalt și spătos, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
În care, pe sub masă, a pus picior peste picior, am fost cât pe ce să leșin. Stătea lângă o blondă grasă care a plecat imediat după ce a sunat. M-am ridicat, am pus o mână pe caietul ei. A rămas așezată, nu părea grăbită deloc. Ieșiseră toți elevii, În clasă se făcuse liniște. Țineam caietul ei În mână. Izbuteam chiar să citesc câteva cuvinte: „Remember... infernul...” M-am așezat lângă ea, am pus caietul pe masă, dar n-am reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
zonă e de regulă rezervată amatorilor de gang bang și de pluralitate masculină. Și aici, germenul inițial Îl constituie un cuplu care practică un contact intim - adesea o felație. Curând, cei doi parteneri sunt Înconjurați de zece-douăzeci de bărbați singuri. Așezați, În picioare sau pe vine, aceștia se masturbează asistând la scenă. Uneori, lucrurile se opresc aici, cuplul revine la Îmbrățișarea inițială, iar spectatorii, Încetul cu Încetul, se Împrăștie. Alteori, cu un semn al mâinii, femeia arată că dorește să masturbeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
știm”. Astfel, Michel se amuză să-și calculeze consumul zilnic de calorii. În ultimele săptămâni nu măturase, nu călcase, nu Înotase, nu jucase tenis, nici dragoste nu făcuse; singurele trei acțiuni pe care le putea bifa erau următoarele: a sta așezat, a sta culcat, a dormi. Făcând toate calculele, nevoile lui se ridicau la 1.750 de kilocalorii pe zi. Din scrisoarea lui Bruno, reieșea că acesta Înotase mult și făcuse amor. Refăcu calculul cu aceste noi date: nevoile energetice urcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
2+2, Chris și Manu, Les Chandelles. Prima lor seară la Chris și Manu avea să-i lase lui Bruno o amintire extrem de vie. Lângă ringul de dans erau mai multe săli, scăldate Într-o stranie lumină mov, cu paturi așezate unul lângă celălalt. Peste tot În jurul lor, perechile făceau sex, se mângâiau ori se lingeau. Cele mai multe femei erau goale; unele păstraseră o bluză sau un tricou, sau se mărginiseră să-și suflece rochia. În sala cea mai mare, erau vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
lungă călătoria noastră pe șoseaua ocolitoare; Între timp, cei care se plictisesc ușor poate că au renunțat la lectură, găsindu-și alte Îndeletniciri În afara prezentului volum, unii or fi plecat la bucătărie să mănânce, alții or fi ațipit cu cartea așezată ca un cort peste pomeți, Întru aflarea unei odihnitoare umbre, așa că acum, mai puțini, ne simțim poate și mai solidari Între noi, Înțelegând astfel ceva mai bine ce era În sufletul acelor oameni aflați la ultimul etaj al unui mall
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Dintre noi doi, Édouard a fost cel tare. A Înțeles ce-o să urmeze, că medicina o să ne dăruiască doar bătrânețe fără tinerețe, și a plecat. A avut dreptate. În cele din urmă, am fi ajuns să trăim ca două statui așezate una lângă cealaltă În parc. Nu simți ce ni se-ntâmplă? Asemenea memoriei, după o perioadă atât de lungă de timp, sentimentele ies și ele din garanție, iar atunci cel de lângă tine Îți devine nu străin, nici dușman, ci un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
McDonald’s lansează chifteaua cu moț numită Titburger. Sloganul noului produs: „Mănânci ca la mama acasă“. Un pictorial cu Țâța apare În Hustler. În poza de pe copertă, insula se vede cu mamelonul căzut cochet pe un versant, ca o pălărioară așezată neglijent, și determină o modă. Cum, grație noului program de asigurări sociale, fiecare femeie poate beneficia de implanturi gratuite, reprezentantele sexului frumos Încep să abordeze un stil pectoral dezordonat, o Întoarcere involuntară la moda vintage, cu look asimetric. Pastila efervescentă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
rotunde și pe ochii căscați cădea încîlcită o claie de păr negru în care foarfeca sau pieptănul nu intraseră niciodată; nici pomeneală de săpun. Prăseau în aceste clăi urdii de vietăți alburii pe care, cînd da soarele în nămiezi, mame așezate turcește la umbra unui corcoduș, cu basmalele căzute în jurul gîtului, le scurmau cu degete zbîrcite ca niște uscături. Legănați astfel în vise tandre, copiii adormeau. Aveam senzația că aici timpul se măsoară în milenii. Șchiopătînd pe o cărare de lîngă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
neîncrezător în idei. Rotundă și căruntă, căpățîna lui bădia Nică, brigadierul, apărea lîngă sicriu, parcă neînstare să înțeleagă pactul solemn. Se stropșea la copii și la femeile care se înghesuiau să vadă de aproape sicriul acoperit cu flori, cu capacul așezat alături. Cu nelipsita lui geantă la șold, atîrnată de o curea încrucișată peste pieptul lui lat, bădia Nică opunea reguli meschine într-un moment a cărui măreție ciocănea în piepturi cu degete de gheață. A doua zi, același Nică adună
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
dacă, pentru data viitoare, am scrie fiecare povestea nașterii clubului nostru. Eram deci un club. Pe jumătate diversionist, pe jumătate, iată, academic. Atâta cât putea s-o propună Cătălin, În definitiv, cel mai academic dintre noi. De fapt, doar mai așezat. Cu picioarele pe pământ, ca mic burghez ce era. Ca librar, gata să-și bage picioarele În literatură. Însă numai la modul consistent. S-o facem lată, cum ar veni, dar să fim bine fundamentați. Să dovedim mai Întâi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
avea impactul sperat, deși cred că oricum speram prea mult. Dar ne-a plăcut să lucrăm la proiectul spam-ului către politicieni. Mai ales la una dintre acțiuni, cea În care am preluat texte din jurnalul lui Max Frisch. Erau texte așezate, destul de emoționale și Îndeajuns de plăcute la lectură. Frisch compusese niște chestionare cu Întrebări excentrice, unele dintre ele potrivite momentului electoral și persoanelor din competiție. De pildă, iată cum suna, În câteva extrase, unul mai puțin politic: 1. Vă este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
stă și cât Îl costă consumația. Totuși ceva-ceva tot am reușit și eu În săptămânile acelea nebune, poate că ceva Încă neconcludent, totuși, un semn că lucrurile ar fi putut evolua spre mai bine. Era la sfârșitul unui chef destul de așezat, singurul exces a fost tentativa de a ne droga. Laura venise cu o prietenă, o farmacistă după care lui Leac i s-au scurs ochii Întreaga seară. Farmacista adusese cu ea niște pastile de tuse, spunea că, dacă luăm vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
spate, lângă budă. Mă piș mai Întâi, clătinându-mă. Apoi bat la ușa vestiarului. Mi se deschide. Mai Întâi, Întredeschide. Prin crăpătură, chipul binevoitor al lui Leac. Mă lasă să intru. Înăuntru, Încă trei bărbați, palizi, ghemuiți În jurul unei oglinzi așezate orizontal pe un taburet. Aplecat peste oglindă, tocând cu o cartelă de telefon praful alb, Adelin, patronul stabilimentului, peștele sufletist, traficantul de cocaină generos cu prietenii, exportatorul de dansatoare În Japonia. Mic și Îndesat, cu pieptul umflat și brațele groase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
țăranilor. Bulbi bolovănoși de corali, ca niște creiere astrale : conopidele. Printre boturile bocancilor, saci prăfoși de cartofi. Un obraz albicios deasupra cercului de pere mate, învelite într-o culoare tăcută, pământie. Lumina vag înverzită, apoasă, din luminatorul cu plăci verzi, așezate acoperiș peste fiecare dreptunghi de mese. Chipul se apleca peste globul galben al dovlecilor, spre dantura lor rânjită și umedă. Fata a tras-o de mâneca jachetei groase, de lână cafenie. Doamna Hariga n-o recunoștea parcă, se lăsa dusă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
4. Acolo, În pădure, știau deja să-i spună femeie. Nu știu cum se făcea, dar Vindecătorul lor făcuse și el multe cuvinte, iar femeie era un cuvânt pe care Îl Împărtășise, de la sine putere, oamenilor săi. Poate că aveau viața mai așezată decât a noastră, sau poate că aveau mai multă nevoie de femei și simțiseră nevoia să le facă un cuvânt, cine știe. Cum-necum, femeia de lângă mine era hidoasă. Respirația Îi mirosea a hoit, avea prea mult păr pe față și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Întindea mai mult sub pământ - era alcătuit, deopotrivă, din găuri săpate adânc și din case din argilă, ridicate deasupra găurilor. Casele nu erau decât pe sfert de Înalte față de găurile de sub ele, de care le despărțeau bulumaci groși de lemn, așezați unul lângă altul - În acele găuri se retrăgeau Dogonii, mai ales ziua, când ardea soarele mai tare. Casele erau unite Între ele de niște ridicături de pământ ce adăposteau un fel de peșteri Înguste, săpate de mâna omului. Peșterile erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
altă parte, trupul ei minunat parcă Își păstra Încă suplețea și grația adolescenței, și totuși era Împlinit, generos, rotunjit de maturitatea voluptoasă a femeii, iar mișcările Îi erau pline de o grație seducătoare. Femeia era Îmbrăcată elegant, o tocă mica, așezată discret pe cununa de păr arămiu, Îi umbrea ochii de un albastru cenușiu și de o profunzime care-i făcea să-și schimbe nuanța ajungînd aproape pînă la negru, pe măsură ce emoțiile se succedau rapid cu chipul ei. Vorbea cu glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
capitală, simțeam că ieșisem dintr-o grădină zoologică: agitație, transpirație, înjurături, veșnicele picamere care spărgeau trotuarele, spărgeau creierii, puneau borduri noi, iar le spărgeau, apoi alte borduri... Până și Adelina avea alt aer în orașul din bătaia brizei - era mai așezată, mai femeie. Constănțenii au două muchii: una liniștită, elegantă, provincială și alta tropăitoare, agresivă, bucureșteană. Îmi aduc aminte de o colegă de facultate, fată de dentist constănțean. Adora îmbulzeala din București: ah! aici e atâta viață! ce-mi place să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Înscrisă Într-un peisaj de câmpie mohorâtă cu mai mulți copaci tineri, desfrunziți, răspândiți ici-colo. Totul este foarte cenușiu, deci putem deduce că e toamna târzie și că plouă. O sală de tribunal cu bănci de lemn În care stau așezate mai multe persoane. În față un bărbat tânăr Îmbrăcat În negru, În togă, de fapt. O femeie mai În vârstă Își ține mâinile Împreunate și privește cu necruțare Într-un punct din stânga imaginii, În off. Are o față rotundă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]