3,329 matches
-
ci pentru a-mi manifesta clar intenția și să-i conduc la un rezultat bun pe o cale pe cât de dreaptă posibil." 4.2.2. Abandonarea măștii Un alt punct care îmbracă o importanță capitală în reforma lui Goldoni este abandonarea măștii. Goldoni ia foarte repede cunoștință de limitele pe care ea le impune, atât în privința jocului, cât și a textului, prin fixarea personajului într-un tip care nu este capabil de evoluție. "Masca, scrie el în prima parte a Memoriilor
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lui Lillo din 1731 sau în La Brouette du vinaigrier (Tărăboanța negustorului de oțet) a lui Louis-Sébastien Mercier din 1775. Goldoni își află personajele prin intermediul unui amestec permanent de realism și stilizare, invers decât drama burgheză, hotărât realistă 61. Această abandonare a măștii îi permite chiar uneori să schimbe modelul existent. Repartiția rolurilor în trupele de comedianți dell'arte constituie, pentru actori, un dispozitiv de joc. Întotdeauna există, într-o trupă, cei doi bătrâni, cei doi zanni, perechile de îndrăgostiți și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
înainte de nașterea Suprarealismului propriu-zis. De altfel, în Prefața sa apare pentru prima dată termenul de Suprarealism. Apollinaire reprezintă acolo în mod ludic un fenomen de transexualitate, metamorfoza lui Thérèse în bărbat. Apollinaire definește, în Prolog, o dramaturgie nouă, caracterizată prin abandonarea unității de acțiune, singura unitate păstrată în teatru până atunci, atât de romantici, cât și de naturaliști sau de simboliști. Partizan al unei drame eterogene, după imaginea vieții care nu se desfășoară niciodată după o ordine logică, el refuză ca
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
opoziția, tradițională pe scena à l'italienne, între scenă și sală. Precursor, Artaud imaginează un fel de loc unic, fără despărțituri sau bariere de vreun fel, pentru ca o comunicare directă să se poată stabili între actori și spectatori. El preconizează abandonarea sălilor de spectacol. "Abandonând sălile de spectacol care există în prezent, scrie el în Teatrul cruzimii, vom lua un hangar sau un hambar oarecare, pe care îl vom reconstrui după procedeele care au dus la arhitectura unor biserici sau a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a trubadurilor ce cântau faptele de vitejie ale eroilor îndepărtați. Pe când teatrul de iluzie încearcă recrearea unui fals prezent, teatrul epic, strict istoric, îi amintește publicului în mod constant că nu asistă decât la un expozeu al unor evenimente trecute. Abandonarea iluziei realiste îl scutește pe dramaturg de convențiile cărora le este supus în teatrul anterior. Nu-i mai este necesar, în cursul expunerii, să prezinte personajele prin intermediul dialogului actorilor. În teatrul epic, personajele se prezintă ele însele publicului, numele lor
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cele din urmă, la orice constrângere ideologică în favoarea promovării valorilor. Așa cum se arată într-un articol de bilanț ( În pragul celui de-al doilea an), periodicul ignoră „trecătoarele tulburări ale timpului, pentru a urmări afirmarea seninelor puteri ale spiritului omenesc”. Abandonarea oricărui angajament ideologic și a partizanatului politic nu înseamnă totuși o diminuare a implicării în actualitate - dovadă stau rubricile „Evenimente culturale”, „Portretul săptămânii”, „Între șvarț și călimară”, „De la A la Z”, „Răsfoind revistele” -, ci doar acea libertate care i-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289322_a_290651]
-
30 la 100000 de locuitori. Mortalitatea prin această boală a fost în 2002 de 15,6 la 100.000 de locuitori, iar în 2005 de peste 16 la 100000 de locuitori. Scăderea eficienței depistării precoce s-a produs ca urmare a abandonării la un moment dat a programului de screening în cancerul de col uterin [8]. Conform Organizației Mondiale a Sănătății, rata mortalității este în România de 2-2,7 ori mai mare decât în majoritatea țărilor Europei Centrale și de Est și
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
a unei Înmormântări În două etape, cea mai bună dovadă a complexității clare a gândirii referitoare la morți. Aceste Înmormântări au avut loc În peșteri, În timpul unor șederi Întrerupte. Nu este neverosimil ca tocmai aceste decese să fi dus la abandonarea locului, lucru de altfel obișnuit și În timpurile cunoscute la grupurile de vânători-culegători. Contextul ne arată că acești oameni din paleolitic adunau cochilii de pe țărm și le scobeau pentru a face podoabe și amulete. Zgâriau chiar și bucăți de argilă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
căminul patern pentru a fi introdusă În cel al soțului și a prelua controlul lui. Oricât de privată, această trecere a femeii de la condiția de tânără fecioară la cea de mireasă se reflecta asupra complexului social și implica zeitățile panteonului. Abandonarea stării feciorelnice, legată de Artemisxe "Artemis", era trăită ca o pedeapsă de „ispășit” prin ofranda adusă zeiței, ofrandă alcătuită din obiecte care aminteau de copilăria fetei, dar care la Cirene, ca și În alte cetăți, se traducea Într-un tribut
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
3. DINAMICI ȘI ORIENTĂRITC "3. DINAMICI ȘI ORIENTĂRI" 1. Un politeism pentru cetatetc "1. Un politeism pentru cetate" Odată cu afirmarea instituției polisului, condiția cetățeanului pare să prevaleze asupra identității etnice comune a grecilor. Dacă veacul al VII-lea indică, poate, abandonarea instituției monarhice În favoarea familiilor aristocratice, odată cu cetatea privilegiile nobiliare sunt abolite progresiv și asumate de aceasta din urmă, care Își ia sarcina celebrării cultelor, subordonându-și și rolul sacerdotal ale acelor gene. Funcția familiei nu este Însă refuzată, ci proiectată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unui mesaj religios, cum este cel creștin, cu tipica lui Îmbinare Între individualism și universalism ce tinde să depășească orice barieră de limbă, cultură și națiune pentru a i se adresa direct individului de la care cere o „convertire” totală și abandonarea credințelor religioase trecute, se configura nu numai ca Înlocuirea unei panorame pestrițe de credințe și de culte ancestrale cu o credință nouă, ci și ca o ștergere a acelor identități culturale care Își găseau exprimarea și unul dintre cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
multiplicității pentru actualizarea „Întoarcerii” spre Primul Principiu, Unul, origine și fundament al ființei, privește sufletul inteligent și Își atinge obiectivul prin trepte cognitive. Ea se termină În extaz, implicând din partea sufletului Înflăcărat de iubire pentru realitatea primă, superioară inteligenței, o abandonare progresivă a tuturor formelor, chiar și a celor inteligibile, pentru a rămâne „față În față” cu Unul. Autorul afirmă că În acest avânt de iubire sufletul este dispus „să disprețuiască inteligența” (Enneade, VI, 7, 34-35). Aparentul paradox al unei gândiri
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sub razele soarelui. În final, acestea vor fi strânse și depozitate Într-un osuar (În avestică, uzd³na; În limba pahlavi, ast½d³n). Scopul acestui ritual este evitarea contaminării focului, pământului sau a apei, care are loc inevitabil prin incinerare, Înhumare sau abandonare a cadavrelor impure În torentele fluviilor sau În mare. Într-adevăr, cadavrul, materie moartă În descompunere, este impur, după cum tot impur este și sângele menstrual (există prescrieri minuțioase Împotriva impurității femeii În timpul menstruației, care o obligă la izolare: Modi, 1922
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Altfel spus, anomaliile sunt circumstanțe care nu pot fi explicate cu ajutorul soluțiilor pe care paradigma le poate oferi. Când acest lucru se întâmplă, paradigma se află în criză. Simplul fapt de a se afla în criză nu conduce însă la abandonarea paradigmei. Acest lucru se întâmplă doar dacă soluțiile sunt în continuare de negăsit și dacă apare o altă paradigmă care reușește să explice anomaliile. Cum scopul meu, aici, nu este acela de a prezenta în întregime viziunea kuhniană asupra științei
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
nu mai vor să-și dea un hotar, toți cer uniforma proiectului unic și a unicei preluări în proiect. Toți consimt la libertatea unui singur om și acceptă să devină termeni în definirea lui. Ei se definesc prin definiția lui. Abandonarea libertății ia acum forma nevoii de a ți se da un destin. Însă cum în mod individual destinul nu poate fi dat și primit, ci doar construit, el nu se dă decât ca destin colectiv. Destinul colectiv e limita primită
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
cinci tratate separate care reglementau problemele teritoriale și alte aspecte În România, Bulgaria, Ungaria, Finlanda și Italia, dar nu și În Norvegia, care a rămas oficial În război cu Germania până În 195110. Deși importante pentru popoarele În cauză (ele consfințeau abandonarea României, Bulgariei și Ungariei În mâinile sovieticilor), aceste acorduri au fost semnate tocmai pentru că nici una dintre marile puteri nu ar fi riscat o confruntare din pricina lor. În schimb Germania era cu totul altceva. Nemții contau imens, mai ales pentru ruși
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
occidentale ale Germaniei și, În acest scop, o administrație și o economie unite, așa cum se prevăzuse inițial (deși foarte vag) la Potsdam. Dar Aliaților occidentali nu le mai convenea o administrație germană unică, pentru că aceasta ar fi presupus nu numai abandonarea populației vest-germane - un considerent politic de sine stătător -, ci și includerea de facto a Germaniei În zona de influență sovietică, având În vedere asimetria militară a vremii. După cum recunoștea Robert K. Murphy, consilier politic În guvernul militar american din Germania
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cunoscută criticilor conservatori ai lui Gorbaciov. Toate programele sovietice de reformă, Începând cu Noua Politică Economică a lui Lenin din 1921, Începuseră În același mod și Își pierduseră suflul din același motive. O reformă economică profundă Însemna implicit slăbirea sau abandonarea pârghiilor de control. Nu numai că ea exacerba În faza inițială problemele pe care era menită să le rezolve, ci Însemna realmente o pierdere a controlului. Iar comunismul se baza pe control - mai exact, comunismul era control: control asupra economiei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
François Mitterrand a propus mai Întâi o „Confederație Europeană” vag conectată la UE: un fel de pătură exterioară de membri asociați, deschisă tuturor doritorilor, fără condiții, dar și fără avantaje materiale. În anii următori, diplomații francezi s-au plâns de abandonarea acestei idei, regretând că nu au avut ocazia „să colaboreze calm” pentru extinderea Uniunii. Dar, la vremea respectivă, propunerea a fost privită, pe bună dreptate, ca o stratagemă transparentă pentru aglutinarea statelor est-europene recent eliberate Într-o „comunitate europeană” de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
plan intern, o mai mare productivitate economică și o dezvoltare constantă a comerțului exterior), care au primit numele „Europa”. Însă după 1989 Europa de Vest postpolitică stătea din nou față În față cu geamăna ei de la răsărit, iar „Europa” trebuia regândită. Perspectiva abandonării coconului nu a fost, cum am văzut, primită cu entuziasm general; Jacek Kuroñ nu se Înșela când opina În jurnalul polonez Polityka din martie 1993 că „unele figuri politice din Occident regretă Uniunea Sovietică și vechea ordine mondială”. Dar acea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
295 Malia, Martin 601 malnutriție 34-35 Malraux, André 267, 269, 350-351, 611 Manchester United 713 Mange, Etienne 681 Mann, Klaus 204 maoism 375; admirația italienilor pentru 383 Marcel, Gabriel 733 Marchais, Georges 378, 504-505 Marcuse, Herbert 373, 386, 440 Marea Britanie; abandonarea Palestinei 272; Acordul din aprilie 1998 cu Irlanda 645; aderarea la Comunitatea Economică Europeană (CEE) 285; alocații și servicii cu valoare fixă 345; anticomuniști 206; Armata Republicană Irlandeză (IRA) - vezi Armata Republicană Irlandeză (IRA); asigurări sociale 81, 158, 493-502; atitudinea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de către germani 737-740; tranziția spre comunism 186 Năstase, Adrian 688 necombatanți uciși În al doilea război mondial 31 Negri, Toni 437 neguvernabilitate 425, 431; britanică 496 Németh, Miklós 534, 579 Nenni, Pietro 196 Nimier, Roger 205 Nixon, Richard 397, 460; abandonarea sistemului ratelor de schimb 417-418; „dezbaterea din bucătărie” 532 Nizan, Paul 201 Nolte, Ernst 739-740 Nora, Pierre 704-705 Norvegia; Comunitatea Europeană (CE) și Î 483; Constituția 338; efectele celui de-al doilea război mondial 340; pedepsirea colaboraționiștilor 54; stat asistențial
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ca dublă reacție, la naturalism, dar și la formula clasicizantă a parnasianismului, de la care preia o serie de elemente: tema langorii, a unei hipersensibilități informate cultural și asociate cu un anumit rafinament morbid, compensarea acțiunii prin reverie și reflecție melancolică, abandonarea realului și a prezentului în favoarea visului, a fantasmelor, a mitului. Mai presus de toate, se află cultul artei, al artificiului estetic asociat ambiguităților sexuale, ca o contranatură, impersonat exemplar de către personajul huysmansian din În răspăr, Des Esseintes, pe care istoricul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
monocromatismul ei sugestiv. Ar fi vorba de un simbolism incipient, tatonant, ghicit, simbolism "care îndepărtându-se de estetica naturalistă, fie ea barbizonistă, fie impresionistă, încerca să reprezinte dincolo de spectacolul imediat al realității palpabile, o lume a spiritului. De aici decurge abandonarea sau ajustarea la alte aspirații a tehnicii picturale iluzioniste. Pictorul simbolist nu mai cultivă senzația precum impresionistul, ci sugestia. Or, monocromia (ceea ce nu înseamnă neapărat uniformitatea culorii, ci subtila diferențiere tonală a uneia și aceleiași tente) se vădește a fi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
figură simbolică se găsesc peste tot la sfârșitul secolului, iar întâlnirile întâmplătoare cu Eminescu sunt consemnate de contemporani mai tineri sau mai vârstnici ca întâlniri emblematice, învăluite în mister. Moartea degradantă, nebunia care-l condamnă la o stare deplorabilă și abandonarea sa într-un sanatoriu configurează tiparul unei martirologii a artistului excepțional, martirologie de factură simbolistă. În aprilie 1883, apare la Viena poemul "Luceafărul", care-l va consacra pe Eminescu drept marele poet romantic și care, ulterior, va fi socotit printre
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]