3,746 matches
-
și o fermă cu cai de rasă. Zamfir Arbore, renumit istoric și geograf, caracterizează acestă așezare într-o formă telegrafică: "Lalova, sat în județul Orhei, volostea Izvoara, așezat pe malul Nistrului, ceva mai sus de satul Stodolna, pe un mal abrupt și stâncos. Are 155 de case, cu o populație de 1210 suflete, țărani români". "Stodolna, sat din județul Orhei, volostea Izvoara, așezat pe malul Nistrului. Trecătoare peste râu cu ajutorul plutei. Are 96 de case cu o poplație de 876 de
Lalova, Rezina () [Corola-website/Science/305759_a_307088]
-
Priei (996 m). ului fac parte din treaptă montană de relief cu extensie redusă și joasă că altitudine, din ramificația nordică a Munților Apuseni. Culmea Meseșului este o formațiune îngustă de 5-8 km. și relativ uniformă, fără forme de relief abrupte, alungita de la sud-vest spre nord-est. Văile transversale ce o străbat ("Poicu, Ponița" și "Ragu") au fragmentat culmea în mai multe măguri separate, ce se prezintă sub forma unor masive bine individualizate. Acestea sunt: Dealul Vlesinului de peste 900 m. altitudine, între
Munții Meseș () [Corola-website/Science/306286_a_307615]
-
i-a acordat Crucea patriarhală pentru mireni. Între 7 mai 2012 și 6 august 2012, a fost ministru de externe al României, în Guvernul Ponta. În septembrie, cu aprobarea Senatului, a fost numit președinte al Institutului Cultural Român. Deși mutarea abruptă a instituției de la Administrția Prezidențială la Senat fusese apărată în iunie 2012 cu pretextul că s-ar fi dorit un „mecanism transparent și democratic de control parlamentar”, Marga nici nu a participat la audierile în comisiile de cultură și externe
Andrei Marga () [Corola-website/Science/306272_a_307601]
-
dispar însă sub cuvertura de conglomerate, la care se adaugă bazalte și tufuri spre nord, gresii și marne la sud. Calcarele răspîndite în zona estică și, fragmentar, În cea vestică a acestor munți, au generat un relief carstic cu versante abrupte, chei, defilee, hornuri, lapiezuri, ca, spre exemplu, în porțiunea centrală a Defileului Oltului, pe văile Vîrghișului, Săratei, Lupșei, precum și cea mai înaltă cotă a regiunii, Măgura Codlei. În funcție de vîrstă și de gradul de cimentare, conglomeratele, mai extinse în Perșanii centrali
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
diferite de dificultate. Munții Postăvarul fac parte din Carpații de Curbură, alcătuind împreună cu Masivul Piatra Mare grupul de Munți ai Bârsei. Sunt localizați între depresiunea intracarpatică a Brașovului, deasupra căreia se înalță cu peste 1.200 m și versantul nordic abrupt al Masivului Bucegi. Munții Postăvaru sunt cuprinși între următoarele coordonate: 45°29'47" și 45°39'45" latitudine nordică și între 25°39'44" și 25°26'20" longitudine estică. Fiind înconjurați de arii depresionare întinse, de văi adânci și
Masivul Postăvarul () [Corola-website/Science/306311_a_307640]
-
Postăvarul îmbină pe un spațiu relativ restrâns o mare varietate de forme de relief cu numeroase contraste. În cuprinsul lor se întâlnesc platouri întinse, larg ondulate, culmi prelungi și domoale, favorabile unor excursii ușoare, dar și piscuri semețe cu versanți abrupți, cu trasee turistice dificile și pârtii de schi renumite. Această diversitate se explică prin varietatea rocilor din care sunt constituiți, prin modul de dispunere spațială și prin acțiunea diferențiată a agenților externi care au variat în decursul îndelungatei lor evoluții
Masivul Postăvarul () [Corola-website/Science/306311_a_307640]
-
ca o lamă de ferăstrău. În capătul sud-vestic al Muchiei Cheii au fost sculptate Cheile Râșnovului care deși sunt de dimensiuni relativ reduse impresionează vizitatorii prin sălbăticia lor. Dealtfel întregul relief, care domină pe dreapta valea Cheii, cu pereții săi abrupți îmbrăcați în trene imense de grohotiș, merită a fi văzut. Vârful Postăvarul se continuă spre sud prin culmea prelungă, larg rotunjită, Spinarea Calului, pe care se face legătura cu Munții Predealului. Poziția geografică a Munților Postăvarul în cadrul Carpaților de Curbură
Masivul Postăvarul () [Corola-website/Science/306311_a_307640]
-
30" și 47°29'10" latitudine nordică și meridianele 24°36'10" și 25°08'40” longitudine estică. Limita septentrională corespunde văii superioare a Someșului Mare (între confluența cu Pîrîul Măria și cea cu Anieșul), iar, în continuare, spre vest, abruptul sudic al Rodnei. Limita vestică urmărește linia care trece prin culmea de dealuri - Vf. Frăsiniș (932 m), Vf. Mărcuș (1 042 m) - ce închid către apus Depresiunea Sîngeorz - intersectează valea Someșului la vest de confluența cu Ilva, urmăreste și întretaie
Munții Bârgău () [Corola-website/Science/306309_a_307638]
-
ale temperaturii aerului, cea anuală menținîndu-se pozitivă, iar în luna iulie oscilînd între 18-20°C. Versanții orientați spre nord-vest, vest, sud-vest sînt frecvent acoperiți de nori. Versanții adăpostiți (estici) se caracterizează prin predominarea timpului senin. In partea inferioară a versanților abrupți și mai ales către sud-est se accentuează fenomenul de fohn. Versanții sudici se remarcă prin timp senin noaptea și dimineața și prin nori cumulus care, uneori, dau precipitații abundente după-amiază. In partea lor superioară se înregistrează precipitații abundente (peste 1200
Munții Bârgău () [Corola-website/Science/306309_a_307638]
-
mai rapid către est descât spre vest. Din punct de vedere morfologic culmile interfluviale principale - prelungi de ordinul zecilor de kilometri - sunt larg vălurite, culmile secundare fiind - în general - scurte, în general rotunjite și ele superior dar mărginite de versanți abrupți. Orientarea generală a culmilor principale este aceeași cu a masivului muntos - de la nord-nord-vest spre sus-sud-est. Cumpăna de ape a bazinului Tarcăului este situată la vest de axa orografică reprezentată de Culmea Grindușu - Ciudomâr (fragmentată de văi), spre Muntele Lung. Din
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
între localitățile Sinaia și Bușteni. Aici s-a îndividualizat un culoar depresionar născut prin eroziune diferențială la contactul dintre conglomeratele de Bucegi și marno-calcarele și gresiile din Munții Baiului. Versantul estic al Munților Bucegi se impune în peisaj printr-un abrupt de peste 1200 m, prin stîncărie, văi înguste și bogate păduri de conifere care-l îmbracă în jumătatea înferioară. De partea cealaltă a culoarului depresionar, în est, culmile Munților Baiului, aflate la 1 400-1600 m, se termină către Prahova prin versanți
Munții Gârbova () [Corola-website/Science/306313_a_307642]
-
mai mare măsură sunt acoperiți de păduri de foioase. În sud-vest, aval de Sinaia, Prahova străbate defileul de la Posada (circa 9 km), despărțînd Munții Baiului (culmile vestice ale Gagului și Doamnelor) de Muntele Gurguiatu. Defileul tăiat în mamo-calcare are versanți abrupți (diferență de nivel 300-400 m) și bine împăduriți. Munții dintre Prahova și Doftana (în limitele amintite) sunt cunoscuți în literatura geografică și turistică prin două nume: Baiului și Gîrbova. Prima denumire este justificată prin frecvența ei ca oronim (Baiul Mare
Munții Gârbova () [Corola-website/Science/306313_a_307642]
-
ci și prin direcția văilor principale, cum sunt Luncavița, Taița, Lozova etc. Acești munți, cu înălțime redusă și aspect de dealuri (așa cum arată cele mai multe denumiri din cuprinsul lor), se impun în peisajul geografic general prin numeroase vârfuri ascuțite și versanți abrupți, plini de grohotișuri (în special sectoarele granitice). Dobrogea de nord sau Dobrogea hercinico-chimerică este situată între cele două mari dislocații transversale Galați-Tulcea și Peceneaga-Camena, care reprezintă latura nordică a horstului dobrogean. În cuprinsul Dobrogei de nord, se disting din punct
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
localităților Vadu Dobrii, Ghelari, Lunca Cernii, Poiana Răchițelii etc. Din punct de vedere geomorfologic se constată efecte de eroziune și forme de relief determinate de acestea. Zona dolomitelor - folosite și la construcția Castelului Corvineștilor - este străbătuta de vai cu pereți abrupți. Climă acestei zone poate fi încadrată într-un climat continental temperat ,putându-se afirmă că există un microclimat hunedorean cu nuanțe banatice datorat unor elemente locale, precum formă de căldare a reliefului localității a stratul de pulberi aflat în atmosferă
Râul Cerna, Mureș () [Corola-website/Science/306339_a_307668]
-
este determinată de forma de relief; astfel, în Munții Poiana Ruscăi există sate mici de tip risipit, în timp ce satele aflate pe valea Cernei sunt mijlocii, cu structura răsfirata. De asemenea, în Munții Poiana Ruscăi satele evita văile înguste cu versanți abrupți, dezvoltându-se pe culmile interfluviale netede. Acestea sunt câteva dintre comunele care sunt situate pe valea Cernei și satele din care sunt compuse: După anul 1990, oadtă cu trecerea la economia de piață, în această zonă a început unproces de
Râul Cerna, Mureș () [Corola-website/Science/306339_a_307668]
-
de 5-15 bactee albe, dispuse radiar, ce dau întregului ansamblu înfățișarea unei flori. Planta este acoperită cu peri catifelați, argintii, ce îi conferă o eleganță deosebită. Perioada de înflorire este iulie - august. Crește în munți calcaroși, în pajiști de pe versanți abrupți și însoriți sau pe stânci. La noi crește în Munții Carpați, fiind declarată monument al naturii din 1933 și ocrotită. Floarea reginei poate fi întâlnită în Munții Maramureșului și Munții Rodnei, Obcinele Bucovinei, Rarău, Ceahlău, Ciucaș, Munții Bucegi, Făgăraș, Cozia
Floarea-reginei () [Corola-website/Science/306428_a_307757]
-
sfârșit posibilitatea să atace dinspre sud piscurile la care visau. În 1953, o echipă britanică a încercat să urce pe Makalu venind dinspre sud-vest. Unicul traseu posibil pentru escaladă din punctul de vedere al britanicilor era oferit de o potecă abruptă și acoperită de gheță care potrivit unuia dintre participanți, părea a se ține de peretele de stâncă asemenea unui magnet. Enrc Shipton, Bruce Lowe, Charles Evans și Edmund Hillary au găsit o trecătoare pe care au folosit-o mai târziu
Makalu () [Corola-website/Science/306458_a_307787]
-
fost completate de izvoare artificiale. Imediat în nordul oazei se află o depresiune cu palmieri numită "La Corbeille", care în limba franceză înseamnă „coșul deschis”. Aici, apa de izvor țâșnește afară din duzini de crăpături și fisuri ale pantelor maronii abrupte ale acestei depresiuni în formă de crater. Timp de mai mult de o mie de ani, Nefta a fost un important centru religios pentru o sectă islamică numită Sufi. Fondatorul acestui centru, Sidi Ibrahim, a sosit la Nefta curând după
Nefta () [Corola-website/Science/305793_a_307122]
-
separată în cursul anului 2007. se situează la 230 km nord-vest de insula Guadelupa și la 25 km de insula Saint-Martin. Este de asemenea situată la 230 km est de Puerto Rico și în apropierea insulei Anguilla. Insula are un relief abrupt și are o suprafață de 21 km² (25 km² împreaună cu toate insulele adiacente) iar singurul teren plat este ocupat de aerodromul de pe insulă. Insula are o lungime totală a coastelor de 32 km, existând 20 de plaje care sunt
Saint-Barthélemy () [Corola-website/Science/305806_a_307135]
-
ar fi: "Grand Étang de Simsonbaai", "Great bay", "Étang aux poissons", "Étang de Grand-Case", "Étang Chevrise", "Étang Guichard", "Grand Étang des Terres Basses", etc ce sunt formate în golfuri închise de cordoane de nisip. Restul litoralului este de cele mai multe ori abrupt, cu faleze ce ating uneori 40 m. În jurul insulei există câteva zeci de insule mai mici, cea mai importantă dintre ele fiind insula turistică "Pinel" ce dispune de trei plaje. În afară de câteva câmpii aluvionare în apropierea coastelor și în fundul văilor
Insula Sfântul Martin () [Corola-website/Science/305816_a_307145]
-
ce ating uneori 40 m. În jurul insulei există câteva zeci de insule mai mici, cea mai importantă dintre ele fiind insula turistică "Pinel" ce dispune de trei plaje. În afară de câteva câmpii aluvionare în apropierea coastelor și în fundul văilor, relieful este abrupt, vârfurile fiind situate la o altitudine medie de 300 m, înălțimea maximă, "Pic Paradis", fiind de 414 m situată în zona franceză. Drumul principal înconjoară insula de-a lungul coastei pentru a evita aceste regiuni înalte. Există câteva surse de
Insula Sfântul Martin () [Corola-website/Science/305816_a_307145]
-
Zanova. La marginea pădurii se află un izvor mare, apa căruia este foarte gustoasă și răcoritoare. Rîulețul care începe din acest izvor, ramificîndu-se prin pădure se varsă în rîul Ciorna. Acolo unde se varsă, rîulețul formează un ungi cu malurile abrupte și stîncoase ale rîului Ciorna. Tot în pădure se află un podiș înalt, ce coboară abrupt spre rîu, iar pe o cărărușă îngustă poți ajunge la o mică cascadă. În zilele de sărbători mari, oamenii din sat se adună la
Parcani, Șoldănești () [Corola-website/Science/305825_a_307154]
-
Rîulețul care începe din acest izvor, ramificîndu-se prin pădure se varsă în rîul Ciorna. Acolo unde se varsă, rîulețul formează un ungi cu malurile abrupte și stîncoase ale rîului Ciorna. Tot în pădure se află un podiș înalt, ce coboară abrupt spre rîu, iar pe o cărărușă îngustă poți ajunge la o mică cascadă. În zilele de sărbători mari, oamenii din sat se adună la odihnă la locul numit “La scăunele”. Oamenii din trecut, probabil au observat, că podișul acesta este
Parcani, Șoldănești () [Corola-website/Science/305825_a_307154]
-
probabil au observat, că podișul acesta este foarte convinabil pentru o așezare omenească. După conturul așezării se observă, că dinspre cîmp a fost săpat și înălțat un val înalt de pămînt, iar dinspre rîu, drept fortificație de apărare era malul abrupt. Cei, care au întemeiat așezarea au transformat podișul dat într-o cetate de necucerit. Arheologii au determinat că așezarea dată a fost înființată de geți în viacul IV-III înaintea erei noastre. După ce cetatea a fost părăsită, fortificațiile de apărare s-
Parcani, Șoldănești () [Corola-website/Science/305825_a_307154]
-
Mănăstirea Polovragi, cea care străjuiește ca o barieră capătul străzii principale aferentă comunei, îndrăznim să urcăm în chei, inițial de-a lungul Pădurii Polovragi, arie naturală protejată pentru castanul comestibil și vegetația de tip mediteranean. Ieșind din dreptul pădurii, malul abrupt din dreapta - Muntele Căpățânii și străjerul din stânga - Muntele Parâng, vestesc intrarea în Cheile Oltețului. Drumul forestier, de utilitate publică, urcă lin, paralel cu râul Olteț, care, din abisul albiei sale, desparte cei doi munți frați, săpând încă veritabile chei, cu pereți
Peștera Polovragi () [Corola-website/Science/305857_a_307186]