6,323 matches
-
al iubirii 169-170, 179 ~ al Întrupării 150- 158, 164, 168, 174 ~ al repetării în ordine exis tențială 176-182 ~ comun 28, 166 ~ este absurdul 129, 145, 155, 160, 164, 172-175, 177- 178, 180 (vezi și „absurd“) 210 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE ~ în sens existențial 155-156, 159-160, 169- 175, 179- 180 ~ logic sau formal 169-170 ~ și antinomie 158- 164 ~ și nonsens (vezi „nonsens pa radoxal“) ~ și pasiune 164-176 pathos 23, 165, 168, 169 (n. 169) principiu ~ al bivalenței 61 (n. 48) ~ al
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
85, 140 rău (problema ~lui) 48 (n. 35), 89, 161, 184 reductio ad absurdum 56, 60 (n. 47) religios (sens ~ al unor acte) 19, 92, 114, 164, 189 repetare (în sens existențial) 176- 182 reprezentare 26, 43, 79, 89, 143 ~ absurdă (vezi „absurd“) INDEX RERUM 211 S scandal (al minții) 30, 35, 37- 38, 42, 53, 146 (n. 146), 147, 150, 151 (n. 151), 156, 158, 159, 170-171, 174, 175 absurdul drept ceva ~os (vezi „absurd“) sceptic argument ~ 15 atitudine ~ă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
93, 101, 109 (vezi și „absurdul ca ~“); lipsă de ~ în ordinea existenței 23-25, 32, 43, 97, 121-131, 190 nici ~ nici nonsens 34-35, 52-54, 60, 92, 103, 118- 120, 186, 190 nimic nu are ~ 24, 189-190 212 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE orice are ~ 14 (n. 3), 23-24, 27 opus posibilității ~ului (vezi „absurd“) ~ și nonsens (vezi „nonsens“) sfera comună a ~ului 10, 11 (n. 1), 20, 97 (n. 90), 130, 143, 187 străin sferei ~ului (vezi „străin“) transgresare a ~ului (vezi
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
213 16, 87 (n. 79), 115, 148- 149, 158, 174 (n. 179), 176- 177, 197-180, 182, 190, 191 vis 26-27, 70-76, 93, 116, 133 ~ și filozofie 71, 74-76 limbaj al ~ 27 pictura ca ~ 26 visio speculativa 15 (n. 5) voință ~ absurdă 42, 53, 104, 162 ~ de sens 7-8, 13, 55, 85, 86-87, 104, 189 dincolo de ~ omenească (vezi „dincolo“) exces al ~ei 42, 53, 85-87 vorbire ~ străină sensului comun 20, 57-58, 68, 100- 103, 116- 119, 135-143, 156, 159- 164, 172-174 (vezi
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
53, 85-87 vorbire ~ străină sensului comun 20, 57-58, 68, 100- 103, 116- 119, 135-143, 156, 159- 164, 172-174 (vezi și „do rință“) moduri de ~ 9, 17, 19, 20, 116-120, 159-163 lume a ~ 107-109, 115-120, 137-139 214 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Pedro, pe Regele legitim al Portugaliei - "și aceasta a deschis porțile războiului civil" (Pimenta). Don Pedro abdică în favoarea fiicei sale, Dona Maria da Gloria, pe care hotărăște s-o dea de soție fratelui său, Don Miguel. Este o situație tulbure, absurdă, pe care nimeni n-o acceptă. Și curând după ce Infantele Don Miguel se întoarce în țară, ca regent, e silit de popor să se proclame rege (1828). Manifestațiile care au dus la încoronarea lui au un vehement caracter antimasonic și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
indignează: "Domnul Granjo, după ce s-a supărat pe jurnaliști și pe toți republicanii, își îndreaptă acum acreala împotriva marinarilor. Nu-și mai amintește că ei au fost și sunt încă cei mai buni susținători ai Republicii. Dar cât e de absurdă situația aceasta! Un guvern care se pretinde republican - urând pe republicani, persecutând pe republicani, vexând pe republicani!" La 5 octombrie, aniversarea instaurării Republicii, Granjo redă libertatea tuturor deținuților politici. Dar când, în aceeași zi, vrea să vorbească la monumentul eroilor
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
clipă. Și din nou, sub privirea ei tulburătoare, Balamber simți că se pierde. în același timp, însă, intuiția îi spunea că trebuie să se sustragă magnetismului ei, astfel că reacționă din instinct, cu violență, hotărât să pună capăt acelei situații absurde. Mâna lui o înșfăcă brutal de păr. — Ascultă bine! îi strigă, trăgând-o cu forță spre el și privind-o cu expresia cea mai feroce cu putință. Tu ești a mea acum, încă n-ai priceput? Ești a mea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
E drept. Gualfard e de stirpe nobilă, iar cuvântul unui om de rând, și încă unul străin, nu poate fi de ajuns ca să-l acuzăm de o faptă atât de gravă. Pentru un moment, Sebastianus rămase stupefiat. Cunoștea bine acea absurdă uzanță germanică de a decide rezolvarea cauzelor penale în funcție de rezultatul unor grele încercări fizice la care era supus acuzatul ori ale unui duel între acesta și cel care-l acuza, dar îi venea greu să creadă că un conducător ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ușurință prin parc și înaintau repede, însă fără să alerge. Cu toate acestea, nu se găseau, probabil, la mai mult de treizeci de pași. Sunt aici! Sunt în grădină! Mă urmăresc! strigă răvășită. Cu o circumspecție care ei îi păru absurdă, soldatul îi vorbi într-un murmur confuz, pe care cu greu reuși să-l deslușească: — Câți sunt? încleștându-și brațele, ea continua să strige prostește: — Doi. Vin aici! Au ucis-o pe Flavia și... Soldatul încuviință energic, dar îi puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se deschideau avide de aer și implorau de la rudele lor, cu privirile pline de teamă și pierduți, un ajutor imposibil. Erau apoi copiii, plângând împietriți, și nou-născuții, în brațele mamelor lor, țipând ascuțit, cu o putere ce ei îi părea absurdă și de două ori mai sâcâitoare în imensul pericol ce atârna asupra tuturor. Clemantius îi chemă pe toți la calm, spunând că acum se găseau sub protecția domina-ei și că nu aveau de ce să se teamă. Asigurându-i că zidurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Uite-l cum se agită înfierbântat prin cameră, gesticulând ca un apucat și îndrugând verzi și uscate. Ce schimbat e față de ziua în care l-am cunoscut! Mai vrea oare să-și pună capăt vieții sau doar să câștige acest absurd război cu mine, al cărui sfârșit nu se întrezărește?" -... Oricum, cu permisiunea ta, aș prefera să fiu un strigoi care tânjește după viață, decât un om viu tânjind după moarte, își încheie Carol monologul. Moartea nu e un sfârșit, ci
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Scopul nu era punerea pe fugă a victimei, ci distrugerea ei definitivă. Dar să ne oprim o clipă privirea și asupra temnicerului, continuă Carol. Condiția lui e demnă de plâns. În primul rând, pentru că este angajatul unei instituții prin definiție absurde: îNCHISOAREA. Societatea încă nu a găsit o formă de a răspunde la violență decât printr-o altă formă de violență. Cu ce este mai bună societatea decât nelegiuitul, când amândoi folosesc violența împotriva celuilalt? Și asta nu-i totul... Fără
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
îndreptă spre ușă. Nu pleca! auzi Carol în urma sa și se opri în prag, surprins că ligheanul știe și alte cuvinte decât propriul său nume. Te rog, Carol, nu pleca! Îngăimă cu greu Filip. Știu că îți cer un lucru absurd. Este un bun și mult așteptat prilej să scapi de mine pentru totdeauna, dar... n-o face... Nu acum... Mă simt groaznic. Nu mă pot mișca. Ceva dinăuntru, din intestine mi-a luat toată puterea. M-ai otrăvit tu?... N-are-a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
unor cărți de joc într-o pasiență fără de sfârșit. Juca absentă și fără patimă, reluând mereu jocul ca o morișcă pusă în mișcare de curgerea timpului. Bătrânul recunoscu jocul. Era "Ofticoasa" o pasiență care nu ieșea nimănui, niciodată; o pasiență absurdă, căci un joc pe care nu-l câștigi niciodată sau pe care îl câștigi totdeauna nu mai poate fi considerat joc. Se spunea că pasiența a ieșit o singură dată, unui colonel mexican, care s-a îmbolnăvit subit de oftică
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
prima vedere un schimb de idei, el nu este însă decât articularea reluată iarăși și iarăși a aceleiași perplexități. Eroii nu sunt ceea ce par, nu sunt personaje dintr-o piesă de Camus (ou bien de Sartre), ci întruchipări ale existenței absurde, Vladimir și Estragon aflați la marginea unei mări de la porțile Orientului. Și dacă de-a lungul lecturii lipsa de individualitate a vocilor supără întrucâtva, căci se simte că autorul vorbește pentru fiecare, finalul, prin introducerea surprizei legate de personalitatea scindată
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mărita pentru zece motive, din care să lipsească acela pentru care se dă unui amant: selecția pasionată! Imposibil! O femeie care iubește pe un bărbat absent nu e în dispozițiile sufletești ale Adelei. Iar promisă fără iubire este o ipoteză absurdă pentru o femeie liberă, bogată și cu concepția ei de viață. Acel "poate" era unicul răspuns serios și sincer pe care putea să-l dea. Din vorbele ei, important peste măsură e amănuntul că știa c-o să se despartă când
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
drept iubire sentimentele ei bune pentru mine, din care a făcut un mănunchi legat în voința de a mă iubi. După realizare, s-ar deștepta și, inconștient, mi-ar reproșa mie iluzionarea și decepția ei. Iar în ipoteza, obraznică și absurdă, că Adela mă iubește cu adevărat, fericirea infinită, care ar sfida legile universului, ar fi trecătoare. În ipoteza asta extravagantă, ar trebui să-i cer mâna (din toate expresiile, a cere mâna pe care e liberă să o dea, fără
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
unde se găsea Walt în acel moment anume. Nu se dăduse niciodată în vânt să scrie scrisori și puținele informații personale în legătură cu el - aproape nule - ne-au parvenit numai după moartea sa. A fost omorât în Japonia, într-un extrem de absurd incident armat, la sfârșitul toamnei lui 1945). Cea mai mare dintre fete, Boo Boo, născută, cronologic, între mine și gemeni, se înrolase ca voluntară la o bază navală, staționată în Brooklyn. Pe parcursul întregii primăveri și veri din acel an, ocupase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
nu o fac cu adevărat fericită. Oh, ajută-mă Doamne! Unica mare consolare este că iubita mea nutrește o dragoste nemuritoare, primordială, neabătută pentru instituția căsătoriei în sine. E îmboldită de instinctul casnic primar. Țelurile ei maritale sunt atât de absurde și de înduioșătoare! Visează să stea la soare ca să se bronzeze puternic și apoi să se ducă la recepția unui hotel sclifosit și să întrebe dacă soțul ei a ridicat deja poșta. Visează să cumpere perdele. Visează să cumpere hăinuțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
pretindem că atracția spre poezie a celor mai mulți tineri e mult depășită de atracția lor pentru acele detalii, multe sau puține, din viața unui poet, pe care le-am putea califica aici, lejer, de dragul argumentației, drept senzaționale. E genul de idee absurdă căreia nu m-aș feri să-i dau într-o bună zi o turnură academică. Am convingerea că dacă, vreodată, aș cere celor aproximativ șaizeci de fete de la cele două cursuri ale mele de Creație spre Publicare - multe dintre ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Moldova, În timpul ploilor, alții că și-ar fi găsit, la bătrânețe, o pipiță În satul vecin, că ar fi trecut granița și că se ascunde și acum cu ea, colindând lumea largă - și alte zvonuri care mai de care mai absurde; cert este că i se pierduse urma și nimeni, de șapte ani de zile, nu a mai auzit nimic de el) vecinii se Îngrămădeau care mai de care s-o ajute. Unii se ofereau să-i taie lemnele, alții, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fac o mărturisire: am venit aici multiplicat În câteva zeci de trupuri. În universul nostru funcționează alte legi decât aici. Teoria voastră conform căreia două corpuri nu pot ocupa același spațiu În același timp ni se pare aproape de neînțeles. După cum absurdă ni se pare legea care stipulează că un singur corp nu poate fi prezent În același timp În mai multe locuri... Numai oameni cu o minte extrem de limitată și-au putut permite luxul să emită astfel de axiome. Noi putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În jos, el Încerca să aducă animalul cât mai aproape de bocancii săi. Deși amorțit de mahmureală și de dorința de-a brava cu orice preț, instinctul de autoconservare nu dispăruse complet. În nebunia lui de-a Împinge lucrurile dincolo de limita absurdului, Subotin era totuși destul de prudent, urmărind cu atenție fiecare mișcare a „gheișei“...„Hai, hai, curaj“, o Îndemnă el. Șobolănița lunecă pe pardoseala de ciment, privindu-l fix În ochi. „Mai aproape, mai aproape, curaj, Încă un pic, Încă un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
inerției. Efectiv, uitase cum Îl chiamă unde se află și ce caută cu atâta disperare. Fantezia sa Îl călăuzea explorând alte planete și chiar unele sisteme solare din altă galaxie imaginând o lume fără Închisori, dictatori analfabeți și fără legi absurde...! Astfel călătorind cu imaginația către acele sisteme solare În care oamenii se bucurau de existența lor, observă un omuleț mic de statură, oarecum burducănos, venind către el cu mâna Întinsă. „Cer iertare, domnule inginer...!” Pentru moment Tony Pavone nu realiză
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]