3,557 matches
-
către diferențierea formelor de violență școlară, literatura de specialitate promovând în categoria violențelor subiective și termenii de mobbing sau bullying a căror semnificație o asociem cu hărțuirea psihologică. În condițiile în care prevalează utilizarea conceptului de bullying, amintim două dintre accepțiunile relevante ale acestuia, aparținând unor teoreticieni recunoscuți pentru studiile realizate în mediul școlar. Astfel, în concepția lui Olweus<footnote Un cercetător pioner în arealul hărțuirii psihologice din mediul școlar footnote>, fenomenul este prezent în contextul în care „un elev este
Aspecte ale h?r?uirii psihologice ?n grupul ?colar by Nicoleta Cramaruc () [Corola-publishinghouse/Science/84059_a_85384]
-
disciplină a cărei esență și ale cărei granițe sînt mai evazive decît ale celorlalte științe sociale. Se pot identifica două moduri tradiționale de a distinge o disciplină. Primul este definiția pe baza obiectului independent; de pildă economia, cel puțin în accepțiunea unor savanți, tratează despre distribuția eficientă a bunurilor într-o lume a penuriei. Al doilea este delimitarea metodologică. Astfel, științele sociale nu se deosebesc în privința obiectului lor empiric, ci în privința modalității specifice de abordare 2. De aceea putem distinge abordarea
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
normale ce pot interveni între un mediu dat (intrări) și comportamentul statelor (ieșiri). Se consideră că modelele stabilesc o relație între o anumită distribuție a puterii (polarizare) și stabilitatea sistemului internațional. Cel din urmă termen a fost folosit în două accepțiuni diferite. În timp ce Kaplan este mai preocupat de stabilitatea siste-mului ca atare, fie el bipolar sau multipolar, în dezbaterile asupra polarității stabilitatea era adesea înțeleasă în sensul de conflict redus sau chiar pace2. Pornind de la asumpțiile dilemei securității, analiștii au stabilit
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
va cerceta modul în care gîndirea realistă s-a dezvoltat în paralel cu formulările politicii externe a Statelor Unite. Conceptul politic de îngrădire (containment) este principalul subiect al acestui capitol. Acest concept este folosit de obicei în două sensuri diferite. În accepțiunea sa generală, îngrădirea desemnează abordarea oficială a politicii externe a SUA în timpul războiului rece, din 1947 pînă la sfîrșit. Dar el se folosește și pentru a descrie un principiu particular de politică externă, care făcea parte din strategia politică Est-Vest
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
linii mari realistă. Politica externă sovietică este percepută ca o formă a politicii puterii, flexibilă, răbdătoare și pragmatică, cu sfere de influență intangibile. O astfel de politică nu urmează vreo considerație etică, nici nu recunoaște dreptul internațional, cel puțin în accepțiunea sa occidentală. Kennan argumentează că politicienii sovietici decid numai în urma analizei interesului și a unei reale "corelări de forțe", în sensul sovietic al termenului (vezi capitolul 6). Reacția SUA: orientarea către schimbare Din moment ce avea o explicație coerentă a comportamentului sovietic
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Ca de obicei în translațiile de limbaj, o parte din contextul ontologic se pierde pe drum. Exprimată în termeni metateoretici, teoria kuhniană a sensului este holistică: întregul (adică paradigma) dă sensul părților sale. Dacă Holsti nu ține seama de această accepțiune a paradigmei, el nu are cum să susțină ideea că paradigmele sînt incomensurabile sau să deducă contactul limitat al teoriilor în disciplina relațiilor internaționale, pentru că în viziunea lui Kuhn tocmai teoria holistică a sensului este cea care exclude posibilitatea unui
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
și cei care o practică după propria lor definiție: "Dacă, așa cum se întîmplă în științele sociale, am putea identifica paradigmele numai datorită conținutului lor super-teoretic, ar exista o diversitate infinită de variante de împărțire a disciplinei în paradigme. În această accepțiune, orice set de credințe, valori și metode îmbrățișate de un număr suficient de mare de practicieni poate fi numit paradigmă [...] Numai dacă luăm în considerare funcția paradigmei de a genera consens în interiorul unei discipline, ne este permis să alegem una
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
neoclasice ar putea fi numită structuralistă, deși structura mai degrabă li-mitează acțiunile posibile decît cauzează în mod direct comportamentul. Totuși, dinamica acestei structuri este rezultatul neintenționat al acțiunilor individuale, și nu al regulilor sistemice. Pînă la urmă, anarhie înseamnă, în accepțiunea lui Waltz, exact faptul că nu există nimic deasupra actorilor (statelor). "Teoria balanței puterii este o microteorie exact în accepțiunea pe care i-o dau economiștii. Sistemul, ca și piața în economie, este constituit de acțiunile și interact-țiunile unităților, iar
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
dinamica acestei structuri este rezultatul neintenționat al acțiunilor individuale, și nu al regulilor sistemice. Pînă la urmă, anarhie înseamnă, în accepțiunea lui Waltz, exact faptul că nu există nimic deasupra actorilor (statelor). "Teoria balanței puterii este o microteorie exact în accepțiunea pe care i-o dau economiștii. Sistemul, ca și piața în economie, este constituit de acțiunile și interact-țiunile unităților, iar teoria se bazează pe supoziții în legătură cu comportamentul lor." (Waltz 1979: 118) Astfel, sistemul nu este în mod necesar mai mult
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
în ea diferențieri de rol, cum ar fi puteri mari și puteri mici, neutri, aliați, hegemoni și altele de acest fel. Ar trebui să se reziste acestei tentații. Diferențierea funcțiilor se referă la funcționarea ca unitate și numai în această accepțiune se leagă de esența structurii de profunzime, care privește guvernarea. Diferențierea rolurilor poate fi cel mai bine abordată la nivelul unităților." (Buzan ș.a. 1993: 46) Argumentarea este destul de confuză. Waltz se bazează pe o teorie a sistemului. Sistemul este definit
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
și salva. FRANCISC RAINER A fost profesor, titular al catedrei de anatomie descriptiva, la Facultatea de Medicină a Universității ieșene din anul 1913. În 1919, a plecat la București, lăsând în urma sa ,, o școală de anatomie în cea mai modernă accepțiune a timpului”{\cîte 108}, bazată pe aserțiunea ,,anatomia, știința a formelor vii”, fixată pentru prima dată pe frontispiciul sălii de disecție la Iași{\cîte 109}. Tot la Iași a cunoscut-o pe Marta, viitoarea sa soție, sora a cunoscutului om
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
de rege. Mai mult, erau mai degrabă instituții aristocratice care înglobau numeroasele hotărâri elaborate de nobilimea franceză începând cu noblesse d'épée și terminând cu noblesse de robe.10 Astfel aceste parlamente erau departe de a fi adunări democratice în accepțiunea modernă a ceea ce înseamnă parlament în ziua de azi. În secolul al XVII-lea nobilii s-au revoltat din cauza jugului impus de rege și au existat câteva revolte împotriva acestuia cunoscute sub numele de Frondă, în care au fost implicate
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
corpusului cu instrumente informatice. În desfășurarea analizei, plecăm de la premisa că individualitatea limbajului politic, prin raportare la celelalte tipuri de limbaj, este conferită atât de conținuturile vehiculate, cât și de mijloacele de exprimare folosite, dat fiind că politica înzestrează cu accepțiuni particulare cuvintele din vocabularul comun, iar enunțarea ideilor și concepțiilor politice se face prin apelul la structuri sintactice individuale. De asemenea, modelat de finalități discursive specifice, limbajul politic înregistrează o accentuată dimensiune pragmatică, apropiindu-se în acest sens de limbajul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
fie practici politice"7. Imanentă acțiunii politice, comunicarea se caracterizează printr-o permanentă reconfigurare la nivelul conținuturilor, strategiilor, efectelor, din perspectiva mutațiilor pe care le înregistrează contextele generatoare și mizele semiotice în plan social. 1.2. Cadrul conceptual al analizei Accepțiuni ale limbajului Într-o accepțiune largă, limbajul definește orice ansamblu semnificant, indiferent de natura materialului din care sunt alcătuite semnele. În acest sens, se vorbește despre limbajul culorilor, limbaj vestimentar, limbaj arhitectural, limbaj al muzicii ș.a. Marcând deschiderea tuturor posibilităților
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
acțiunii politice, comunicarea se caracterizează printr-o permanentă reconfigurare la nivelul conținuturilor, strategiilor, efectelor, din perspectiva mutațiilor pe care le înregistrează contextele generatoare și mizele semiotice în plan social. 1.2. Cadrul conceptual al analizei Accepțiuni ale limbajului Într-o accepțiune largă, limbajul definește orice ansamblu semnificant, indiferent de natura materialului din care sunt alcătuite semnele. În acest sens, se vorbește despre limbajul culorilor, limbaj vestimentar, limbaj arhitectural, limbaj al muzicii ș.a. Marcând deschiderea tuturor posibilităților culturale ale omului, "limbajul reprezintă
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
constituie, alături de mit, artă și religie, una dintre principalele forme de simbolizare de care dispune omul. Considerând ființa umană un animal symbolicum, Ernst Cassirer 9 afirmă că deși limbajul este asimilat deseori rațiunii, fiind considerat adevăratul izvor al acesteia, această accepțiune nu ilustrează decât o parte din sfera de semnificație a termenului. Astfel, alături de existența unui limbaj conceptual, vorbim de realitatea unui limbaj emoțional, iar alături de limbajul științei și al logicii, identificăm un limbaj al creației artistice. Importanța limbajului, afirmă Cassirer
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
între om și sine însuși. În raporturile sale cu lumea, ființa umană recurge la semne, la simboluri, pentru a-și dezvălui gândirea, pentru a cunoaște și pentru a intra în comuniune cu celălalt. Fără a urmări o prezentare exhaustivă a accepțiunilor limbajului, ne propunem delimitarea conceptuală a sintagmei limbaj verbal, care interesează în cadrul analizei noastre. Identitatea limbajului verbal, între celelalte "limbaje" la care recurge ființa umană, este dată de relația cu celălalt, fiecare act de limbaj fiind produsul unui individ care
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de termeni care, în ciuda circulației de care se bucură, sunt privați de înțelegerea sferei conceptuale de către utilizatori. Astfel, în conștiința vorbitorilor, limbajul este identificat de multe ori cu limba, cei doi termeni fiind folosiți în relație de sinonimie, deși au accepțiuni și întrebuințări distincte. În vreme ce limbajul definește facultatea generală a oamenilor de a comunica, de a-și exprima gândurile, sentimentele, dorințele, fiind considerat ca făcând parte din zestrea biologică a omului, limba exprimă mijlocul de comunicare între membrii unei comunități umane
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a oamenilor de a comunica, de a-și exprima gândurile, sentimentele, dorințele, fiind considerat ca făcând parte din zestrea biologică a omului, limba exprimă mijlocul de comunicare între membrii unei comunități umane istoric constituite. Termenul limbaj este folosit și cu accepțiunea de mod specific de exprimare, de utilizare particulară a limbii, caracteristică unui domeniu particular de cunoaștere: limbaj matematic, limbaj artistic, limbaj juridic, limbaj religios, limbaj politic etc. Această ultimă accepțiune va fi privilegiată și în cadrul lucrării noastre. Dificultățile de diferențiere
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
comunități umane istoric constituite. Termenul limbaj este folosit și cu accepțiunea de mod specific de exprimare, de utilizare particulară a limbii, caracteristică unui domeniu particular de cunoaștere: limbaj matematic, limbaj artistic, limbaj juridic, limbaj religios, limbaj politic etc. Această ultimă accepțiune va fi privilegiată și în cadrul lucrării noastre. Dificultățile de diferențiere semantică a celor doi termeni sunt generate și de faptul că distincția limbă-limbaj nu este operabilă decât în unele limbi romanice (română, franceză, italiană, spaniolă, portugheză), în vreme ce limbi precum engleza
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
doi termeni sunt generate și de faptul că distincția limbă-limbaj nu este operabilă decât în unele limbi romanice (română, franceză, italiană, spaniolă, portugheză), în vreme ce limbi precum engleza (language) sau germana (Sprache), de exemplu, nu au semnificanți distincți pentru cele două accepțiuni: facultate general umană de exprimare, respectiv mijloc de comunicare. În aceste condiții, "este dificil de respectat puritatea de conținut și de întrebuințare, care ar presupune o puritate a noțiunilor cărora le dau expresie acești termeni"17. Ambiguitatea termenului limbaj este
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
sens, Charles Morris 18 semnalează că pentru "formalist" limbajul desemnează un sistem axiomatic, pentru "empiricist" relația necesară dintre semne și obiectele pe care le denotă acestea, iar "pragmatistul" are în vedere un tip particular de activitate de comunicare. Cele trei accepțiuni circumscriu de altfel dimensiunile semiozei, sugerându-se astfel statutul privilegiat al limbajului între obiectele de studiu ale semioticii. Pentru Algirdas-Julien Greimas 19, ambiguitatea termenului este cauzată, în bună parte, de utilizarea acestuia în aria extralingvistică, în special pentru desemnarea științei
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
semnificației, indiferent de substanța pe care o are semnificantul. O trecere în revistă a definițiilor propuse de literatura de specialitate vizează atât evidențierea complexității conceptului de limbaj, cât și clarificarea semnificației acestuia. Astfel, remarcăm că în dicționarele de lingvistică prevalează accepțiunea de facultate de exprimare cu ajutorul semnelor verbale, specifică ființei umane, limbajul fiind definit în strânsă legătură cu limba: "ansamblul limbii, ca instituție socială comună tuturor subiecților care o vorbesc, și al discursului, ca realizare individuală a vorbirii în texte sau
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
distinge de discurs ca "expresie textuală scrisă sau vorbită a ideologiilor legate de locurile sociale ale indivizilor", dar și de limbă ca sistem sau cod, ca sumă a potențialităților discursive. Precizăm că în cadrul demersului nostru limbajul politic este folosit cu accepțiunea de manifestare discursivă specifică domeniului politic și că delimitarea acestuia de alte tipuri de limbaj se realizează în funcție de trei parametri esențiali: emitent, conținut și context. În această perspectivă, analiza limbajului politic presupune cercetarea modului particular de utilizare a semnului verbal
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
explicit la forță în aceeași măsură în care tranzacțiile financiare se realizează fără recursul la aur"35. Într-un studiu dedicat justificării întemeierii "tipului" de text politic, Eugen Coșeriu 36 subliniază că sintagma "limbajul politicii" poate fi înțeleasă în trei accepțiuni: * lexicul politic vizează terminologia referitoare la desemnarea noțiunilor și instituțiilor politice, specifică fiecărei țări în parte. * modul de utilizare, adică uzul lingvistic determinat de atitudini și ideologii politice (cu precizarea că nu se referă la "limbaje speciale", nici la "schimbări
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]