4,780 matches
-
ceea ce se cheamă Fața Oficială. În timp ce continuam să mă rotesc l-am observat pe Victor, labradorul cafeniu, privindu-mă atent, tolănit într-un colț. Câinele mă fixă atent, după care scoase un căscat. - Și asta va însemna că ești... ce? Activist mexican pro marijuana? întrebă ea, prea obosită să se mai încrunte la mine. Ce să le spun copiilor despre tricoul drăguț pe care-l porți? - Le voi explica, dacă mă-ntreabă... - O să le spun că e o gardenie, oftă ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cu muzică, în șase localuri situate prin apropiere (patru cafenele, o librărie, un cinematograf), unde citim versuri pentru publicul adunat acolo. Animatoarea acestei „procesiuni”, urmărită de oamenii cartierului de la balcoanele caselor, este o femeie dolofană, foarte entuziastă, tipul clasic al activistului cultural, care bifează în niște foi „măsurile” îndeplinite. Citesc la 19.30, împreună cu poetul leton Maris Caklais, în Café de la Mairie. Maris, care este trecut de cincizeci, îmi spune că are mulți cunoscuți printre scriitorii basarabeni. Pe Grigore Vieru și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în același timp să fie publicată. Au fost cele vreo trei variante ale Franciscăi în care, cu un curaj disperat, am îmbinat „romanul confesiune cu tentă intelectuală” cu „romanul de uzină”. Am avut chiar „insolența” să atac figura „problematică” a activistului de partid, deoarece, cum mi-o profetizau prietenii, M. Călinescu în primul rând, acest lucru nu putea fi decât un fiasco: toate romanele ce aveau în centrul lor figura activistului de partid erau necesarmente rebuturi literare, lăudate enorm de critica
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
uzină”. Am avut chiar „insolența” să atac figura „problematică” a activistului de partid, deoarece, cum mi-o profetizau prietenii, M. Călinescu în primul rând, acest lucru nu putea fi decât un fiasco: toate romanele ce aveau în centrul lor figura activistului de partid erau necesarmente rebuturi literare, lăudate enorm de critica oficială și rușinoase, penibile pentru autorii lor. Dar acesta era clișeul oficial: romanul de uzină, al „clasei muncitoare”, cu figura secretarului de partid în centru; iar eu, tânărul, „nesocotitul”, imprudentul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
conducând o revistă importantă, să „tăiem capul, în sfârșit, hidrei dogmatice realist-socialiste”, să luptăm nu numai cu „forurile politice”, dar și cu unii colegi, prestigioși încă, opuși mai perfid și mai tenace unei reveniri la realele valori decât chiar unii activiști ai partidului!... Cum se explică această „uitare” a tinereții noastre curate, fertile și luptătoare? Numai prin depărtarea fizică de două decenii? Cum de poți uita formidabila, geniala operă poetică a lui Nichita, despre care un Richard Wilbur sau Robert Bly
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
la Gazeta literară - cronică și revistă ce dădeau nu numai tonul literar, dar și pe cel politic pentru întreaga suflare literară! -, a făcut elogiul poeziei lui Blaga, opera, ca și omul, profesorul, filozoful, „alungat din cetate”, denigrată de scriitori și activiști de-a valma! Primele cronici despre un alt Bacovia, presimțind și intuind cu un fantastic organ critic renașterea și noua percepție a acestui poet pe care Călinescu însuși îl văzuse ca un minor. Matei ne-a sprijinit pe noi, generația
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
decât cel, asemănător, din țările de la nord, „comuniste” și ele! -, dar... tineri și anarhici cum eram, am fi prețuit noi un Arghezi cu Psalmii săi, un Blaga cu întreaga sa operă aruncată la „gunoiul istoriei” (expresie ce nu aparține vreunui activist semidoct, ci chiar unor scriitori de elită, de nivelul unui Petru Dumitriu!Ă, am fi fost noi atenți la tradiție, la continuitatea gândului românesc modern, am mai fi fost noi „înfiorați” la numele unui Titu Maiorescu, amplu, abundent înjurat și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
noastre. În fața noastră, pe cele două fotolii, se aflau Tita Chiper și un tinerel negricios, necunoscut. Tita, o femeie tânără, negricioasă, vioaie, angajată de Paul Georgescu la Gazetă..., „coborând” de la Șantierul hidrocentralei Bicaz unde, se pare, fusese un fel de activist cultural UTM; i se dăduse un mic birou la secția de proză condusă de Ali Ștefănescu și „răspundea” de „reportajul literar”, o invenție a stalinismului cultural, un „nou gen literar”, care, în fapt, nu era decât o formă directă de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
conducea meritoriu Editura Cartea Românească, pentru care am luptat și eu însumi, folosindu-mi calitatea de șef al unei Comisii de înființare a unei noi edituri, de membru al Biroului U.S. și de membru supleant c.c. - Mizil, unul dintre activiștii „luminați” din preajma „primului” Ceaușescu (el însuși, apoi, dat la o parte și victimă a „paranoiei crescânde” a tiranuluiă, ce răspundea de cultură în cadrul conducerii de partid, accepta „ideea” unei edituri a scriitorilor, dar „fără clasici și fără literatură universală”, deci
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
romanului. El l-a chemat pe Anghelescu, adjunctul său, și mi-a propus „să lucrez pe text” cu acesta, promițându-mi că decizia lui Anghelescu va fi și a sa. Am „lucrat” cu Anghelescu și cu un oarecare Sorin - fost activist la cenzură! - toată vara lui ’76, tăind cu durere câteva zeci de pagini și multe, splendide fraze, observații și metafore. Dar... amicii, Manolescu și Ivasiuc, mă încurajau: romanul trebuie să apară. Ivasiuc a fost, de altfel, primul lector al manuscrisului
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
apărea eroina cărții, Francisca, și să las doar partea care-l avea în centrul acțiunii pe Cupșa, țăranul sărac ce vine din Ardeal să „facă un ban la București” pe care să-i trimită familiei, acasă, ins pe care Chilian, activistul, crede a-l putea îndoctrina și care, în ultimele pagini ale romanului, își strigă refuzul, neînduplecarea, obstrucția totală la presiunile „de sus”, simbol, de fapt, al rezistenței țărănești față de tăvălugul barbar al colectivizării. Preda era foarte admirativ la această parte
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
tiranie „individuală”, mult deosebită de tiraniile „partinice” ale colegilor lui de la conducerea statelor comuniste vecine, devenisem unul dintre susținătorii, chiar admiratorii săi. La început, inși ca mine nu erau mulți în sectorul artei, oamenii erau neîncrezători pentru că tânărul Ceaușescu, ca activist de partid, general de securitate și secretar c.c., fusese unul dintre „radicali”, din care se recoltează de fapt viitorii conducători, cel despre care nu se poate bănui că, o dată ajuns la putere, se va îmbolnăvi de „plăcerile și rafinamentele
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
diplomatică din primii ani de „domnie”. Acestea, ca și începutul real al descentralizării instituțiilor în țară - nu atât de radical, totuși, ca cele făcute la vecinii noștri din nord! -, condamnarea metodelor securității sub Dej, trimiterea „la pensie” a unor vechi activiști compromiși binișor sub stalinism, accentele de „naționalism”, întâlnirile sale aproape regulate cu factori de decizie din zonele majore de activitate socială - se întâlnea, lunar aproape, cu membrii biroului U. Scriitorilor, oferind ore întregi unor discuții destul de libere, arătând nu o dată
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care, în fața mea cel puțin, se arăta scârbit de un Stancu, Crohmălniceanu „și ceilalți” ce „le cântaseră în strună rușilor!”. De altfel, D. Popescu, zis și Dumnezeu, era cunoscut - se pare și sovieticilor care ne monitorizau atent - ca unul dintre activiștii superiori care sprijineau cel mai intens linia naționalistă a lui Ceaușescu. Și azi, de altfel, cele mai tinere „garnituri” de scriitori „visează” o revistă, „un organ”, și e firesc, o altă generație vrea nu numai să-și afirme textele, dar
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ale clasicilor și ale moderniștilor dintre războaie. O dublă campanie, o dublă luptă și încleștare, iar „partidul”, dar și acoliții săi din literatură, care se credeau instalați pentru vecie în scaunele academice, au fost uneori mai „acerbi retrograzi” chiar decât activiștii culturali propriu-ziși. (Îmi amintesc, în treacăt, cum la ESPLA începuse seria de Scrieri, deci de opere complete, ale unor mediocrități, dacă nu de-a dreptul impostori, de la Ion Pas la Cicerone Teodorescu, Boureanu și alții!Ă În februarie ’68 a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
încă ezitanți, speriați de urmări, cum a fost Matei, prudent ca de obicei, dar care ne-a urmat totuși, nemaivorbind de scriitori care îl dușmăneau pe Barbu, prieten cu noul șef de stat și citat la întrunirile oficiale scriitoricești de activiștii superiori de partid, amplu și imediat după Ceaușescu, un Geo Dumitrescu sau Dan Deșliu, care mă sfătuiau însă „să mai aștept, nu e momentul!”. La Pelișor, unde mă găseam în acea iarnă, se afla și tânăra glorie a realismului socialist
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
adeverit în aceeași dimineață, nu era altul decât cel care-mi vorbea cu patos despre Th. Mann și Proust: Titus Popovici. A luat cuvântul, și el ne-a definit „ca grup” - o imputare de tip politic care ascuțea imediat urechile activiștilor și securiștilor din literatură, încă puternici, mi se pare chiar că a pronunțat cuvântul „puci”, cu un ton zeflemitor, „de sus”, insinuând diletantismul, „improvizația” atacului nostru. Barbu, care a luat cuvântul după el, a fost însă mai direct, categorisindu-ne
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
partidului, ai comunismului!”. - De ce, mă rog frumos? au strigat din sală unii colegi curajoși, mai ales evrei, îi țiu minte pe Mirodan, Nina Cassian și alții. - Cum, de ce, a replicat Barbu, mirat, ridicându-și sprâncenele și întorcându-se spre tovarășii activiști de la c.c. sau de la „municipiu” - pentru că nici unul nu e membru de partid! Apoi a arătat un exemplar din Francisca, ironizând cele câteva fraze de prezentare a lui Matei Călinescu ce mă așezau în filiația H.P. Bengescu și a lui
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și Adevărul. Și a extras de sub un maldăr de cărți și de hârtii romanul Francisca, pe care îl ascunsese, probabil, înainte de venirea mea. Și, astfel, întrevederea s-a terminat pe un ton neutru, cât de cât. De altfel, mulți dintre activiștii superiori de partid erau uimiți cum de un aproape necunoscut scriitor reușise ceea ce ei visau de mult și ceea ce scriitorii lor cei mai fideli, cei mai gras plătiți, nu reușiseră, un fel de cadratură a cercului: un bun roman de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
aproape necunoscut scriitor reușise ceea ce ei visau de mult și ceea ce scriitorii lor cei mai fideli, cei mai gras plătiți, nu reușiseră, un fel de cadratură a cercului: un bun roman de uzină, care să conțină, în „plus”, și un activist de partid. E drept, personajul cel mai palid, dar... totuși! Încă o dată, spre stupefacția „lor”, atunci și mai târziu, la primul meu roman am învins „pe terenul lor și cu armele lor”!, fapt ce i-a făcut pe nu puțini
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
66-’68, rezistența sau opoziția noastră, a unor scriitori care „voiam altceva!”, adică atenuarea principiilor dogmatice stalinist-dejiste și reinstaurarea primatului estetic, continua luptă contra diverselor și perfidelor stratageme ale cenzurii etc., se ducea nu atât frontal „contra partidului sau contra activiștilor săi cei mai acerbi”, ci, dedus cumva, contra grupului Barbu, care în ochii noștri reprezenta aripa cea mai radicală. Barbu însuși nu a făcut nimic pentru a-și nuanța poziția în interiorul breslei, ba uneori prelua aproape voios o sarcină ce
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
acerbi”, ci, dedus cumva, contra grupului Barbu, care în ochii noștri reprezenta aripa cea mai radicală. Barbu însuși nu a făcut nimic pentru a-și nuanța poziția în interiorul breslei, ba uneori prelua aproape voios o sarcină ce revenea de obicei activiștilor și încă nu celor mai de frunte: cea de provocator. Un exemplu: la una din plenarele Uniunii de care am mai vorbit, mini-conferințe pe țară ale U. Scriitorilor unde câteva generații de literați se puteau exprima mai mult sau mai
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
puțin liber, Eugen Barbu, prozator consacrat, șeful celei de a doua reviste literare a U.S., membru în Biroul Uniunii etc., discutându-se „influența nefastă” a Europei libere, „discuție” propusă de unul dintre oportuniștii de moment sau poate chiar de unii activiști prezenți, de la c.c. sau de la „Municipiu”, se ridică și, pe un ton în aparență glumeț, spune: - Ce să ne mai batem capul, tovarăși, cum de sunt atât de bine și la zi informați clănțăii de la „radio șanț”, zău așa
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
prezidată de însuși tov. Ion Iliescu, secretar c.c. cu probleme de tineret, ședință care avea să facă mari valuri și la care voi reveni mai josă, sau... pur și simplu, Ghișe, cu care m-am împrietenit apoi, era un activist care raporta cinstit cele ce se întâmplau... nu știu! Oricum, la nici două luni de la acest telefon, romanul meu a intrat la tipar, a urmat, în vară, invadarea Cehoslovaciei, eu am fost trimis încă o dată în R.F.G., la Târgul de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
la R. literară”, în calitate de redactor-șef adjunct. Avusese între timp loc conferința U. Scriitorilor, de care am spus că fusese prima - și ultima, dar nu aveam de unde s-o știm atunci! - adunare generală democrată a noastră, a scriitorilor, aproape toți activiștii culturali fuseseră scoși, adică au căzut la vot, în frunte, cum spuneam, cu Titus Popovici și, fiind încăpățânat de felul meu și solidar cu prietenii mei, am reușit, la formarea noului Birou al Uniunii, să-i propun pe „toți trei
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]