6,508 matches
-
cu acesta. În 1859 arborele căzut peste râu s’a chemat Congresul de la Paris, ce urma războiului Crimeii. O stemă e și ea un ecosistem, conținând un biotop - scutul - și o biocenoză - mobilele, imaginile de pe scut. În 1859, scutul a adăpostit zimbrul moldovean și vulturul muntean. Aveau să intre mai apoi, pe același scut, delfinii Dobrogei, leul bănățean și un alt vultur, dar ardelean. Numai simboluri animaliere deci, semn al unei anume unități ce a urmărit biocenoza românească În toată istoria
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
la chip, femeia e entropică În nucleu. Țesuturile femeii sunt oxidante, ca și cum ar fi mai bogate În oxigenul smuls eternei și omniprezentei ape. Ale bărbatului sunt reductive, ca și cum ar fi mai bogate În hidrogenul aceleiași ape. Iar planeta ce-i adăpostește pe amândoi era, la Începuturile ei, bogată În „masculinul“ hidrogen; acum, În „femininul“ oxigen. Ca și cum compatibilitatea cu mediul a făcut ca bărbatul să apară mai devreme decât femeia. Să citim Biblia: Cel de sus a creat, zice-se, un bărbat
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
-i bai! O regăsim În altă plantă, cum era de așteptat tot o cruciferă: hreanul. Obținem astfel sulf și aromă. Numai atât? În primul rând aroma, pe numele ei chimic izotiocianatul de alil, este un puternic bactericid. Apoi, rădăcina hreanului adăpostește o seamă de oligoelemente: magneziu, fier și, caz destul de rar, cupru, un element deosebit de important În constituția unor enzime. La acestea se adaugă vitamine: B1, B2, B6, PP. Cât despre vitamina C, ea se găsește În cantitate egală cu cea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
punct de vedere genetic. Pentru a ajunge indivizi deplini, e nevoie Însă de tot atâtea mame adoptive; fiecare cu particularitățile ei, legate de constituția ei genetică, antecedentele vieții sale și influența primită de la mediul exterior. Aceeași mamă de-ar fi, adăpostind rând pe rând acei embrioni identici și tot le va oferi condiții diferite, măcar pentru că a mai Îmbătrânit... Doar dacă am suplini mama cu un dispozitiv, un fel de incubator... Presupun posibilă și asta, din punct de vedere tehnic. Dar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pe de-a’ntregul. Dar nu oricum; sălbăticiunea cu o rădăcină firavă și cârteva frunze s’a ales, printr’o selecție ce i-a exacerbat caracterele, fie cu o rădăcină zdravănă, fie cu frunze cu pețioluil Îngroșat și fraged, ambele adăpostind substanțe de rezervă pentru al doilea an când va produce semințele, rezerve alcătuite preponderent din zaharuri În rădăcini, preponderent din proteine În frunze. Deci, fie rădăcină, fie frunză, nicidecum ambele deodată, căci În cursul selecției, planta a putut mobiliza acele
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
care muncește din greu: până la 4.000 kcal. Și, chiar dacă-și completează hrana și cu cadavre - alt rol benefic, acela se “sanitar” - un lup are nevoie de o „moșie“ de vreo 7.000 de hectare. Adică pădurile României nu pot adăposti teoretic mai mult de 2.500, În realitate doar ceva peste o mie de lupi. La ce să ne fie atunci frică? Cu omul n’are treabă, decât tot aplicând eutanasia... ca’n Scufița roșie. Deși mă gândesc și la
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Vestire, după regiune, cum spune Simion Florea Marian, adăugând că după această dată nu mai e bună de mâncat. Și nu din cauza țepișorilor urzicanți, pe care-i posedă de cum iese din pământ. În marea lor majoritate, plantele sunt hermafrodite, adică adăpostesc În aceeași floare ambele sexe. Dintre angiosperme, plantele ce-și adăpostesc semințele Într’un fruct, 72% sunt astfel, restul fiind alcătuit din diverse „excepții“. 4% au sexele separate nu doar În flori diferite, dar pe indivizi diferiți: plantele dioice. Urzica
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
această dată nu mai e bună de mâncat. Și nu din cauza țepișorilor urzicanți, pe care-i posedă de cum iese din pământ. În marea lor majoritate, plantele sunt hermafrodite, adică adăpostesc În aceeași floare ambele sexe. Dintre angiosperme, plantele ce-și adăpostesc semințele Într’un fruct, 72% sunt astfel, restul fiind alcătuit din diverse „excepții“. 4% au sexele separate nu doar În flori diferite, dar pe indivizi diferiți: plantele dioice. Urzica, Urtica dioica, urzicătoarea cu două „case“, este una dintre ele. Există
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Naturii. Și așa a apărut pălăria, aceea pe care epica greacă o pune pe capul lui Oedip ori a Antigonei. Acolo, În Tesalia, sub soarele viu, căci pe la noi, unde mai mult ger este, cele mai valoroase capete s’au adăpostit sub cușma taraboștilor. Las’ că și cușma are loc astăzi. Măcar pentru că eu, băgat până peste cap În tradiție, de nu mai Încape și o pălărie, n’am ce ridica salutându-vă. Dar o Împrumut pe a delicatei noastre prietene
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
sigla unui cotidian ieșean, sugerând parcă, că gazetarul - și eu mă cred - latră. Da, dar nu la lună... Aceeași „pălărie a lupului“ e uneori atribuită șarpelui. Dar adevărata lui pălărie e Amanita muscaria; ciudat, căci șarpele nu fuge de soare, adăpostindu-se sub o pălărie. Dimpotrivă, recelui șarpe Îi place să se sorească, iar „pălăria“ lui fuge de soare În pădure... Dar ciuperca Îi transferă Înveninata. Poate ar fi fost binevenită arătarea siglei acelui ziar, dar aceea ar fi cerut și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
sper să nu pățesc la fel. „Sâmbătă cu prieteni“, 18 iulie 1998, ora 16,33 31. („“)Cuptor Luna lui Cuptor. Dacă n’aș fi claustrat În cabină, cu siguranță m’aș delecta cu răcoarea unui beci; chiar văduvit de ceea ce adăpostește În mod obișnuit. Căci un beci, cumsecade făcut, adică o cavitate aflată la câțiva metri buni sub pământ, profită de marea inerție termică a pământului, lutului din jur, care n’apucă nici vara să se Încălzească, nici iarna să se
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În jurul acelor 10 grade... Și asta nu din cauza căldurii sale specifice mari - chitesența inerției termice -, mai mari chiar decât a lutului - de două ori la același volum -, ci pentru că se află, În fundul fântânii, ca’ntr’un beci. Fiind lichidă, apa adăpostește curenți de convecție care transmit căldura În tot volumul ei; În antiteză, pământul e nemișcat, cel puțin la prima vedere sau În mod obișnuit. Niște - cu ghilimele - curenți de convecție pot exista În el numai dacă sunt ajutați, de omul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
fiind ca atare, după cele mai savante norme dietetice; dar nu sunt sarmale. Iar rock-ul ori videoclipul e poate șocul electric care-l face pe animalul dus la abator indiferent În fața cuțitului casapului. Sânge și sevă. Aceia care le adăpostesc, animal și plantă, folosesc pentru a le crea și folosi același cod genetic, până’n ultimul amănunt. Aceeași metodă de a imprima ceva sau altceva. Lumea e unitară deci, iar planta Își poate astfel permite să ne tragă de mânecă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
a schimbat adesea hainele, pe măsura uzurii lor. O haină a fost evoluția la nivel abiotic, geologic, mineralogic. Care a devenit acum mai bine de trei miliarde de ani materia primă a unui salt calitativ: viața biologică, pe care o adăpostea ca potențialitate, căci și asta se bazează pe, comunele cu abioticul, elemente chimice... Care viață, adaptându-se la un mediu În continuă schimbare, la care-și aducea ea Însăși contribuția, se schimba pe sine, desigur Într’o direcție unică, chiar dacă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mai mare decât În omogena și generalizatoarea apă. Implicit diversitatea vieții care animă solul. „Leneș“ fiind, pământul nu e doar un amestec brut, ci se ordonează, nu că ar vrea el, dar că așa vor viețuitoarele din el. Adică, pentru că adăpostește viață, el devine negentropic. Și, tot pentru că e „leneș“, e și conservator al diversității obținute. Și ar trebui să luăm aminte la „memoria“ pământului. Un exemplu? Acolo unde sunt multe substanțe alelopatice, rămase de pe urma vreunui copac care a murit Între
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nefiind decât un salt calitativ Într’o devenire cu siguranță evolutivă din infinit spre infinit, să pregătească printr’o evoluție abiotică leagănul vieții; a structurat o megagalaxie, o galaxie și, Într’un ungher Îndepărtat al ei, un sistem solar ce adăpostește o planetă poate unică prin saltul calitativ care a adus pe lume viața biologică. Mai rămâneau 3 miliarde de ani până În prezent, În două hălăduind doar ființe unicelulare. Naturii nu i-a mai trebuit mult pentru ca acum 500 de milioane
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
toate etapele pe care viața le-a parcurs pentru a se naște. Vom fi și noi Înlocuiți de altcineva; și, ca În trecutul filogenetic, de cineva născut dintre noi, chiar cu prețul unui salt calitativ. Ca, de exemplu, de ceea ce adăpostim fiecare dintre noi, sufletul care dă brânci trupului... Notă de cabină Poate ne vom găsi scăparea În clonare. Dar aceea se referă strict la latura biologică a dihotomiei trup-suflet care suntem de fapt. Sufletul nu se poate clona. Acesta vine
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
asociază celuloza și lignina Într’un monolit În acea tulpină de 150 de metri, ci Într’un fel de mici cutiuțe, adică În pereții celulelor. Și așa a inventat chesonul, adică structura de beton armat alveolară, alcătuită din pereți care adăpostesc doar nesemnificativul din punct de vedere mecanic aer. Și pentru că principiul chesonului se repetă și la nivelul supracelular, paiul de grâu, gol pe dinăuntru și cântărind doar câteva grame, leagănă la Înălțimea de un metru cele câteva zeci de grame
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Adică un craniu. Și va mai folosi o substanță oarecum fermecată: Își schimbă structura atunci când capătă energie, respectiv când e obligată a o ceda celor din jur; am spus „oarecum“? Păi astfel de substanțe sunt cu miile, ba chiar unele adăpostite În propriile noastre celule, cu consecințe fiziologice ce nu pot fi trecute cu vederea. Și, după ce substanța În cauză a fost „deocheată“, n’am decât s’o analizez, vădind acea schimbare de structură. Și ce-mi arată experimentul? Craniul, În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
atunci când tehnologia avea să capete posibilitatea de a oferi materiale de care te poți dispensa cu ușurință. Precum hârtia, În care iaurgiul secolului trecut Îți trântea, contra un gologan, un linguroi de iaurt; care nu curgea... sau care, făcută cornet, adăpostea o mână de măsline. Și așa s’a ajuns În epoca modernă. Vechile recipiente, ambalaje În același timp, erau Însă fie biodegradabile - a se vedea pielea oii În care era livrată ea Însăși - fie refolosibile, ca aceeași piele pentru un
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
prin scut, pentru a renunța la el odată cu armura, căci cu brațul eliberat astfel Își poate strânge de gât adversarul... Natura nu cunoaște decât sensul scutului: ascunderea În spatele a ceva, chiar imaterial. Care se poate chema simbioză ori evoluție: bacteria adăpostită de rădăcina fasolei, respectiv dinozaurul din „spatele“ pisicii. Am Îmbrăcat și apoi dezbrăcat de armură un bărbat. Poate s’or supăra feministele. Dar cum ar arăta ca războinice? Decât ca amazoanele care, pentru a Încorda arcul, Își retezau sânul drept
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
structura pervertită. Noroc că substanța În discuție e deosebit de activă: odată ajunsă În alt loc, Îl copie pe acela, uitând pătimirile din piramidă. Dar, stând pe acolo, În piramidă, pe termen lung, ea Înlesnește mutațiile genetice În celula care o adăpostește. Astfel Încât, bacterii inofensive, trăite Însă În piramidă, pot deveni virulente, mai mult, necunoscute sistemului imunitar al cutărui intrus În piramidă. Și au plătit destui astfel, În respectul zisului „blestem al faraonului“... Să recunosc totuși un mister, dar neimplicând biologia: unitățile
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
celulă eucariotă, adică cu nucleu. Membrana a protejat-o o vreme, hrănind-o din jur, până ce „subțirimea“ s’a dovedit depășită. Celula s’a „cârdășit“ atunci, cu suratele ei, Îndărătul unei noi membrane, devenind organism pluricelular, sub o piele care adăpostea o nouă picătură din marea vremii. Toate trei „mările“ succesive: mediul intranuclear, cel intracelular, respectiv lichidul interstițial, au fost păstrate apoi cu sfințenie până astăzi, exact cu compoziția aflată la vremurile respective. Tot „cârdășia“, dar de-acum Între cele mai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ideatică: „cârdașele“ au devenit biocenoză, iar membrana relațiile dintre organismele componente ale biocenozei. Adaptare carevasăzică, care a ajuns până În zilele noastre reducând, succesiv, din membrană În membrană, presiunea entropică a mediului spre cea nu zero, dar primordială, În care se adăpostește esența vieții, molecula de ADN... À propos: Natura știe la fel de bine, când l’a Învățat pe castorul care simte că digul lui cedează presiunii apei din iaz: acela construiește un al doilea dig, mai la vale, dar mai scund, pentru ca
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
să aflu și de ce, căci mai mult cedase locul de pe banchetă decât șezuse pe ea, etalându-ți astfel plenitudinea verticalității. Oricât Încercasem să-mi abat privirea altundeva, nu-i putusem evita chipul cu un aer serafic conferit de paloarea slăbiciunii adăpostite sub niște veșminte cam nepotrivite anotimpului, dar - atenție! - curate. Mă vedeam poate pe mine, la vremea mea... Ei bine, cu mâna dreaptă ocrotea, ascuns În sân, un alt puiuț, o pisicuță vărgată care, când Își ițea căpșorul isteț, când lansa
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]