3,667 matches
-
un timp (la romani) când luna asta era considerată „nici cal, nici măgar”, ceva de tranziție... 22 februarie. Alături de Andrei (Bart), la sinagoga din Stockholm, cea liberală, cu un rabin din America (Morton Nerow), este bar-mitzva fiului său Daniel. E admirabil cum a reușit să devină evreu în câteva luni: a învățat primele elemente ale ebraicii, urmând să studieze mai departe la Tel-Aviv, mama lui fiind suedeză. Daniel a fost chemat la Tora (Aliyah la Tora) și s-a descurcat excelent
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mai puțin memorabil. Chiar și atunci când credeam că iubirea s-a îndepărtat de mine, am făcut totul ca s-o atrag din nou. Nu pot trăi fără iubire: este aerul în care focul meu arde existând. Iubirea pe care poetul admirabil, Novalis, o numea: „Țelul final al istoriei lumii. Universum unum”. Acuma, exact ca și în copilărie, am primit puterea de a iubi toate ființele, animate și inanimate, parcă în felul unic al Sfântului Francisc, despre care am scris un poem
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
datora doar faptului că se aflau în sală oaspeți de seamă, ci chiar nivelul ridicat care devine o practică obișnuită a instituției în cauză. La succesul spectacolului au contribuit atât scenografia funcțională și îndrăzneață a lui Schturmer, cât și costumele admirabile, eterogene ca aluzii stilistice și care scot în evidență realele calități fizice ale tinerelor și talentatelor actrițe, mai ales! De asemeni, tot travaliul scenic, prin promptitudinea manevrelor tehnice, folosirea sincronă a muzicii (selecționată tot de regizoare) cu momentul dramatic ce
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
Carol I de la Câmpulung Muscel unde am urmat cursuri pedagogice de vară pentru pregătirea învățătorilor suplinitori în vederea titularizării. Cursurile au ținut două luni. Erau cursanți din toată țara, oameni în toată firea dar și tineri sub 20 de ani. Cursuri admirabil pregătite. Directorul școlii era profesorul Ghe. Marinescu, un om ursuz, nu rău, dar foarte bun organizator. N-am să-l uit pe Ilie Patraulea, profesorul de pedagogie.Când vorbea despre copii, când ne arăta ce așteaptă ei de la noi, cât
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
școlii ne cunoștea bine dar a rămas impresionată de curățenia, frumusețea și lumina din ochii copiilor.Erau și elevi din alte comune. Prima teză la română apoi matematica. Oralul a doua zi. În fața comisiei copiii din Marineanca s-au comportat admirabil, la terminarea oralului, cei șapte ieșind din sală cântând “Pe-al nostru steag”. La ora 16 listele erau afișate. Prima parte a listei era ocupată de dragii noștri elevi, începând cu Catană și Tcacenco: un moldovean și o ucrainiancă. Bucuroși
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
cadă în adânc. În tabără am găsit pe colegul și foarte bunul prieten Neculai Dragomir, de loc din acelaș sat cu mareșalul Averescu, eroul de la Oituz. Tot aici era și Manolache Constantin, un învățător mai tânăr ca noi, care cânta admirabil la vioară. Fiecare avea ceva de făcut și, ca semn de prețuire, mie mi s-a dat economatul. șef ca șef dar mai mare șef era directorul de meniuri, tușa Pașa. Spre norocul meu, în Volcioc am dat peste fata
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
marea transformare a identității unui om născut să fie altfel, să aibă alte aspirații. Cartea trebuie citită și recitită pentru a înțelege sensul real al expunerii experienței de viață a unui om care dorește să atragă atenția într-un mod admirabil de sincer și de simplist asupra monstruozității reale a ceea ce a însemnat în esența lui comunismul, regim diabolic într-o preocupare permanentă de a distruge sau de a anihila personalitatea fiecărui individ. Comuniștii aveau nevoie de omul marionetă, care trebuia
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Santa Lucia (cerro semnifică înălțime, deal), locul unde la 13 decembrie 1541, ziua Sfântului Santiago, Pedro de Valdivia a poposit pentru prima oară cu cei 150 de oameni ai săi, zonă transformată în 1872 de primarul Vicuna Mackena într-un admirabil complex arhitectonic de scări, balcoane, grădini și fântâni arteziene. Maiestuoasa catedrală din Santiago merita o vizită și am intrat de multe ori în interiorul ei, rememorându-i cu ochii închiși trecutul. Construcția actuală este cea de a cincea, după cele din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
cu acoperișuri fixate cu bolovani mari de piatră, să nu le ia vântul, cu veceuri (!) situate la o depărtare cuviincioasă de locuința propriu zisă. O mulțime de garduri improvizate marchează diferitele proprietăți și chiar grădinile interioare pline de varză, în admirabile tonalități gri verde (ca uniforma de odinioară a Wermachtului), de bostani albi, mari, impunători, tufe de roșii târzii, hrean și sfeclă. Toate gospodăriile sunt la fel, aproape identice; și probabil că oamenii de prin partea locului sunt la fel. Mici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
că acest caz constituie un bun prilej pentru unele premise științifice. Ceea ce am observat nou, pe "scară mică" este de mult cunoscut și practicat de guvernele care s-au succedat și care, indiferent de doctrine, s-au regăsit într-un admirabil consens patriotic: un tratament prea bun aplicat vârstnicilor (și, în particular, pensionarilor) le este dăunător, punând în evidență anumite trăsături latente, scoțând în evidență un nucleu infracțional care, se pare, le este caracteristic. Este o mare subtilitate să-i menajezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
câte o mică șezătoare acasă la colegele noastre. Atunci i-am auzit pentru prima oară vorbind pe Nae Ionescu, pe Octav Onicescu , pe Ion Sân-Georgiu și chiar pe Kico, care deși abia atunci își luase licența, a ținut câteva conferințe admirabile, dintre care una despre Mihai Viteazul; peste 15 ani avea să publice, de altfel, un volum de sinteză despre acest prim realizator al unirii țărilor române, de neegalată valoare științifică în istoriografia românească. Tot acolo am ascultat într-o seară
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
cel mai bun istoric al Românilor pe care l-a avut până acum știința românească, bun cunoscător al tuturor limbilor slave și a nu știu câtor limbi germanice și neolatine, fără să mai amintesc de limbile clasice, muncitor pasionat, vorbitor admirabil și autor al celor mai bune lucrări din domeniul istoriei naționale publicate în ultimele decenii, infamia contemporanilor se pregătește să-l condamne drept criminal de război... Niciunul dintre istoricii noștri nu i se poate compara, atât în ceea ce privește temeinicia cunoștințelor, pasiunea
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
mulți dintre foștii refugiați din Germania, în frunte cu dna. Codreanu, cu prietenul Constant și cu Papanace . [200] Oricâte divergențe avuseseră în Germania, intrând în curtea sediului, Constant l-a îmbrățișat pe Sima și i-a spus: „Măi Horia, măi; admirabil ai lucrat!”, cuvinte ce reprezentau adevărul adevărat. Păcat că după aceea, treptat, raporturile dintre ei au fost tot mai reci, din pricina câtorva camarazi din preajma lui Sima. Dar, despre această chestiune voi reveni mai departe. În cele din urmă, când s-
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
dat această sarcină lui Kico Panaitescu, iar el a îndeplinit-o la înălțimea celor mai optimiste așteptări, oricât de mult vor fi supărat articolele lui incisive și drastice pe bieții noștri „bien pensants” sau „oamenii de treabă”, dovedindu-se un admirabil ziarist și un demn urmaș al lui Nae Ionescu la conducerea celui mai bine scris ziar politic apărut vreodată în România. Profesorul Brăi [204]leanu și cu mine am rămas colaboratori intermitenți, când ne îngăduiau miile și zecile de mii
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
face vreo apropiere între uciderea boierilor și măcelărirea legionarilor, de către cei doi Domni demenți! I-am făgăduit de la început că-i vom reprezenta opera, și apoi i-am cerut să primească Direcția Operei Române. Nu cred de altfel că acest admirabil compozitor este suficient de energic pentru a fi un bun conducător de instituție, lăsându-se atunci oarecum terorizat de „somitățile” Operei noastre, dar este un om de mare valoare și era cea mai bună soluție posibilă după refuzul lui Ionel
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
României la Axă, deoarece vorbesc foarte mediocru limba germană și nu voiam să mă simt stingherit. Cam în acest răstimp, dacă amintirea [222] nu mă înșeală, se judecase procesul reabilitării Căpitanului. Probele juridice erau așa de categorice, încât chiar fără admirabilul talent al lui Horia Cosmovici - demisionat din postul de Subsecretar de Stat la Președinție pentru a putea pleda - hotărârea nu putea fi îndoielnică pentru nimeni. Tribunalul militar își rostise sentința infamă de „trădare”, pentru că se găsiseră la Căpitan câteva circulări
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
avea calitățile necesare unui șef politic. Căpitanul le dăduse acest grad (cel mai înalt în Legiune) drept o recunoaștere a credinței lor neclintite, prin atâtea suferințe, fără să le atribuie un rol special de conducere. Bădia Ilie Gârneață , pe vremuri admirabil luptător, era mult prea „moale”. Radu Mironovici, dârz la datorie, n-a avut nici el însuși altă veleitate decât de a lupta în Legiune și pentru ea; Mille Lefter și Inginerul Blănaru erau luptători modești, desigur nu lipsiți de valoare
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
de prigoană” prin 1941-1943, inteligent și energic, dar prea puțin cunoscut în masele legionare. Dimpotrivă, Horia Sima, de o tenacitate egalată numai de propriul său curaj, având în el acea flacără mistuitoare după care masele își recunosc conducătorii, inteligent și admirabil vorbitor - deși glasul nu-l ajuta să se înalțe la forța de exprimare a marilor oratori, fără însă să-i lipsească pentru aceasta nici verva, nici elanul - a dat în multe împrejurări dovadă de un real spirit politic. Felul cum
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
excepțional ar putea fi citate, iar în același timp regimul fascist se „îmburghezise”, boală fatală, precum se știe, pentru orice regim revoluționar. Pe de altă parte, Germanii n-au știut niciodată să facă politică externă, adică politică pe plan continental. Admirabili [305] soldați, organizatori neegalați, patrioți mai presus de orice comparație, n-au scăpat niciun prilej să facă absolut toate greșelile de politică externă ce se puteau face! Este zadarnic să demonstreze astăzi, în 1945 (deși este exact) că distrugerea Germaniei
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
Legionară, pentru un general ambițios, înconjurat de anti germani și, ceea ce e mai grav, de anti-naționaliști notorii, iar aceștia au sabotat în chip permanent, atât interesele economice, cât și acelea militare ale Reichului. Nu mă pot împiedica să nu amintesc admirabila formulă cu care Jacques Bainville își încheia volumul său „La révolution française”: „După cincisprezece ani de luptă revoluționară, republi-[308]canii francezi s-au dat pe mâna unei săbii” (adică a lui Bonaparte); pe noi, cel puțin ne-a dat
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
oțel, arheologia își completează datele cu fiecare descoperire. Aici adevărul e proteic, ceea ce dă un farmec aparte disciplinei. Profesorul Cihodaru era adeptul ipotezelor care împing știința istoriei înainte, fără a atinge vreodată adevărul absolut. Logică și convingătoare, argumentația lui era admirabilă. NICOLAIE PUȘCAȘU De curând se împlinește un an* de când zbuciumatul Nicolaie Pușcașu, una dintre figurile ieșene, a trecut către un tărâm mai liniștit. Adăogând pe fața sa emaciată o barbă à la Hasdeu, zburlită către toate punctele cardinale, și niște
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
publice. Nelăsând în „sit” nici un colțișor întreg, arheologului nu i-a păsat nici de cercetătorii viitori care, pe măsură ce știința istoriei evoluează, pot eventual să tragă alte concluzii. Bătăliile sale nu numai cu colegii dar și cu proprii șefi erau acerbe. Admirabil în războiul cu granzii din partid care nu înțelegeau de unde are acest omuleț mărunt și slab, veșnic bolnav, atâta energie să se bage ca un bâzoi în șantierele lor și să oprească excavațiile îndată ce apărea un „sit”, Pușcașu era un
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
dintre confrații săi, care nu înțelegeau și nici nu apreciau comportamentul prea ascetic al tânărului Calabria și, mai ales, nu admiteau ca acesta să-și dedice timpul liber pentru vizitarea bolnavilor ori catehizarea copiilor. Tot acest zel apostolic, un bagaj admirabil pentru un preot, nu era apreciat la un simplu seminarist, care, în opinia lor, trebuia să se încumete exclusiv în studiu. În realitate, mulți profesori și chiar rectorul erau convinși că activitățile extrașcolare ale studentului Calabria l-ar distrage și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ciudat!». În camera sa de dormit și-a construit un fel de pat de lemn, pe care să doarmă în timpul nopții. Iar doica sa Eugenia a descoperit ciliciul pe care îl folosea contele. Viața creștină a contelui era mult mai admirabilă și extraordinară: frecventarea zilnică a sacramentelor, învățarea catehismului la copii, cititor pasionat al Sfintei Scripturi, vizita la bolnavii spitalului. Acum, aceste bizarerii au creat în jurul contelui Francesco o alură de admirație, uimire, perplexitate. Întâlnirea cu don Calabria era inevitabilă. Pentru
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Iată ceea ce trebuie, ceea ce cere Isus în permanență, dar mai ales în acest timp, iar dumneavoastră să nu uitați, trebuie să fiți din acest număr. Dumneavoastră trebuie să deveniți sfânt, și prin acest cuvânt înțeleg preot apostolic». Sfințenie și apostolat: admirabilă sinteză a vieții preoțești. Și cu o răbufnire de uimire mistică, în martie 1911, exclama: «Ce mare lucru e să fii preot! Ori de câte ori mă gândesc la asta, simt înlăuntrul meu ceva ce nu pot reda prin cuvinte». Preoți Apostolici «Preoți
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]