3,823 matches
-
tocmai mă hotărâsem să-l împing și să fug afară, o amorțeală splendidă și furnicătoare a început să-mi cuprindă buza și o jumătate din față, radiind în exterior cu degete liniștitoare. Am fost inundată de un val de euforie. Adoram senzația aia. Am savurat-o, întinzându-mă relaxată pe spătarul scaunului. Ce lucru minunat era novocaina! Nu-mi doream decât să fie folosită asupra întregului meu corp. Și asupra sentimentelor mele. Dar valul acela de euforie n-a durat prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am amintit lucrurile îngrozitoare, răutăcioase și dureroase pe care și el și Brigit le spuseseră despre mine, durerea mi s-a transformat în furie. Furia a clocotit înlăuntrul meu, a crescut și a dat pe dinafară. N-am putut să adorm fiindcă am purtat conversații imaginare în care îi făceam una cu pământul pe amândoi, strivindu-i sub niște remarci pline de severitate, inteligente și la obiect. în cele din urmă, cu toate că-mi era groază de nervii lui Chaquie, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
că în orice conversație purtată de două femei, indiferent de context, la un moment dat, era imposibil ca acele cuvinte să nu-și facă apariția. Cred că e mult mai dureros să fii respins de cineva pe care l-ai adorat ca pe-un erou, m-am chinuit să-i explic Nolei. Cât am fost la Cloisters, Chris mi-a dat tot felul de sfaturi. Era așa de înțelept. Dar, de fapt, nu era deloc înțelept, a zis Nola ușor surprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
prea sfinte Aș plânge pan' ce-aș obosi, Cutremurată de regrete Și te-aș ruga și te-aș iubi... Spre Tine mâinile-aș întinde, Și în genunchi aș implora, Aș cere să privești spre mine Ți-aș mulțumi, Te-aș adora. Cu inima altar fierbinte Sufletu-mi dornic se-alină Și rugăciunea urcă simplu, Eu sunt doar lut, Tu dă-mi lumină! Acum, în vălmășagul vremii, Te mai aștept pe strada mea, Cu ochii prinși de zarea-ntinsă Zăresc Lumina, dalbă
?nt?lnire by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83337_a_84662]
-
cetate, și fiecare s-a dus în cortul lui. Și Ioab s-a întors la Ierusalim, la împărat. 23. Ioab era mai mare peste toată oștirea lui Israel; Benaia, fiul lui Iehoiada, era în fruntea Cheretiților și a Peletiților; 24. Adoram era mai mare peste dări; Iosafat, fiul lui Ahilud, era scriitor (arhivar); 25. Șeia era logofăt: Țadoc și Abiatar erau preoți; 26. și Ira din Iair era slujbaș de stat al lui David. $21 1. Pe vremea lui David, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
lui Caragiale. Ele participă la jocul general, la încurcăturile dintre „traduși” și „traducători” și cei fără vină. Mița intră direct în scenă. Gelozia și-o exteriorizează la modul patetic: „Nae! Nae, pe care l-am iubit, pe care l-am adorat pentru eternitate, până la nebunie...”, „Nae mă traduce”. Verva Miței, vulgaritatea ei justifică legătura cu vechile personaje comice pe care o face I. Constantinescu: „Mița e construită după tiparele mimusului străvechi: vulgară, violentă, nu fără un anume farmec al comicului grotesc
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
cunoștință. Acum, ținutul Vrancei este a doua casă pentru mine, deoarece sunt căsătorită aici cu un om deosebit, am trei copii minunați care mi-au dăruit cinci nepoți tare dragi sufletului meu și care �mi dau forță să merg �nainte. Ador să colind prin mijlocul naturii, �n orice anotimp, dar �n mod special iarnă, bucur�ndu-ma de albul imaculat, si toamnă - c�nd galbenul m�ng�ie zările. Adun cu nesaț momente și culori, apoi le aștern pe p�nza sau
Cuv?ntul autorului by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83218_a_84543]
-
în centrul atenției. Sini nu era așa construită și poate de aceea o judeca. Îmi tot repeta că e falsă, că se joacă cu mine și că-i e gândul la alții. O plăceam pentru asta și realizam că o ador pentru modestia de care dădea dovadă, pentru felul deschis prin care-mi descria lumea din jur, creionându-mă și pe mine cu luptele mele mărunte; era o persoană care nu urmărea nimic altceva decât să te facă să te simți
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
cele mai incomode cizme cu toc, mă implorau să mă opresc, m-am gândit cât de mult uram iarna. Totul era rece și trist. Totul, până și eu. Am ajuns cu două minute Întârziere la studio, dar am fost mulțumită. Adoram locul acela. Studioul putea fi definit ca o aglomerare de oglinzi Într un spațiu vast și totodată intim. Geamurile erau imense și permiteau vederea perfectă atât din interior către exterior cât și invers, motiv pentru care nu exersam niciodată fără
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
cum fața Îmi ardea de curiozitate. Eram sora ei. Mă interesa viața ei. Nu greșeam cu nimic, nu-i așa? ― Sunt supărată pe tine, Îmi aminti ea În timp ce urca scările cu pași apăsați. ― Are ochi albaștri, nu-i așa? Maria adorase dintotdeauna băieții cu ochi albaștri. Aproape că i-am putut simți zâmbetul din voce când mi-a răspuns cu Întârziere: ― Da. ― Povestește-mi, am implorat-o eu. Te rog, te rog, te rog! ― Încetează, Alisia! Încă se afla pe scări
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
tine, deja ai viitorul iubit asigurat. Nu e destul de nedrept, tu doi, și eu niciunul? Maria scoase limba la mine. ― Nu te străduiești suficient. ― Aha, am mormăit eu. Am luat o linguriță de Înghețată. Era incredibil de bună. ― Doamne, o ador! zise Maria. ― Cu siguranță vom mai veni aici. Nici măcar nu pot să-mi amintesc ultima oară când am mâncat ceva atât de bun. ― Nici eu. Peste puțin timp, telefonul Începu să mi vibreze În buzunar. Era și timpul ca Angela
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
-i influențau câtuși de puțin convingerile. — Dar există și un domn Strickland? am întrebat-o pe Rose Waterford. — A, da, e ceva prin City. Presupun că e agent de bursă. N-are pic de haz. — Sunt în relații bune? — Se adoră pur și simplu. Dacă te invită la cină ai să-l cunoști. Dar ea face invitații doar la prânz, rareori la cină. E un tip foarte liniștit. Nu-l interesează câtuși de puțin literatura sau arta. — Oare de ce femeile cumsecade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
deloc greu să înțeleg sentimentele nevesti-sii pentru el și mă bucuram că afecțiunea ei e atât de tandră. Dacă ar fi avut cât de cât umor s-ar fi amuzat văzând cum o așeza el pe un soclu și o adora cu o idolatrie atât de sinceră. Dar chiar și dacă râdea nu putea să nu fie încântată și emoționată. Era îndrăgostitul constant și cu toate că ea îmbătrânea și-și pierdea trăsăturile rotunde și drăgălășenia atrăgătoare, pentru el cu siguranță că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fără o vorbă. Nici nu se mișcaseră de la locurile lor. „O, draga mea“, îngăimase el într-un târziu, „cum poți să fii atât de crudă?“ „Nu mă pot lupta cu mine însămi, Dirk“, îi răspunsese ea. „Bine, dar te-am adorat cum n-a fost adorată nici o femeie până acum. Dacă ceva din comportarea mea nu ți-a plăcut, de ce nu mi-ai spus? M-aș fi îndreptat imediat. Am făcut tot ce am putut pentru tine.“ Ea nu-i răspunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
se mișcaseră de la locurile lor. „O, draga mea“, îngăimase el într-un târziu, „cum poți să fii atât de crudă?“ „Nu mă pot lupta cu mine însămi, Dirk“, îi răspunsese ea. „Bine, dar te-am adorat cum n-a fost adorată nici o femeie până acum. Dacă ceva din comportarea mea nu ți-a plăcut, de ce nu mi-ai spus? M-aș fi îndreptat imediat. Am făcut tot ce am putut pentru tine.“ Ea nu-i răspunsese. Fața ei era neclintită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pricep prea mult la pictură și urmez de obicei poteci pe care le-au deschis alții pentru mine. Pe vremea aceea aveam cea mai mare admirație pentru impresioniști. Doream foarte mult să am un Sisley și un Degas, și-l adoram pur și simplu pe Manet. Olympia lui mi se părea cea mai frumoasă pictură din epoca modernă, iar Dejunul pe iarbă mă mișca profund. Operele acestea mi se păreau ultimul cuvânt în materie de pictură. Nu voi descrie tablourile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și în rezonanță până când îi zguduia tot trupul. Iubea trei lucruri pe lume - glumele, un pahar de vin și un bărbat frumos. A fost un adevărat privilegiu s-o cunosc. Gătea cel mai bine dintre toate femeile de pe insulă și adora mâncărurile bune. De dimineața până seara o vedeai șezând pe un scăunel din bucătărie având în jurul ei un bucătar chinez și vreo două-trei tinere băștinașe pe care le trimitea de colo până colo, între timp conversând amabil cu toată lumea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mea. S-a ținut de vorbă: ne-a dus într-adevăr la Ploiești. Acolo alt chef, la Berbec, de rândul ăsta cu șoferul. În revărsatul zorilor ne-am întors acasă amețiți de băutură și frânți de oboseală. ... Mă chinuiam să adorm învîrtindu-mă când pe o parte, când pe cealaltă, dar somnul nu se lipea de mine. Timpul curgea anevoie, cu picătura. Fără vrere, am înregistrat auditiv toată activitatea matinală a mansardei. Gleber plecă cel dintâi, la șapte, cu pașii lui greoi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
odăițele lor, iar mansarda se cufundase într-o liniște de planetă stinsă. Numai noi, treji, stăteam în întuneric întinși la vorbă. Mihaela îmi povestea crâmpeie din viața ei. Avusese parte de o copilărie senină, încălzită de dragostea părinților care o adorau împlinindu-i voile până la răsfăț. După ce isprăvi cursul primar o dădură la una din cele mai bune școli din Capitală, unde învăța și Cici (de aici se cunoșteau). După război, tatăl ei, care avansase general (era ofițer de carieră) luă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
prietenii și admiratorii săi. Ospăț, șampanie, toasturi! Maestrul se ridică și, în aplauzele tuturor, spune: ― Iată-mă pe culme. Voi mă sărbătoriți, cărțile mele sânt citite de milioane de oameni, am 50 de ani și o femeie frumoasă care mă adoră. Toate acestea sânt azi, le simt și-s beat de ele. Dar mâine când voi îmbătrîni și pana mea neputincioasă va mucegai ce va fi ― mîine? Se vor ridica alții, mă veți uita și voi rămâne să mor singur, neștiut
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să renunț la ceea ce "sunt" și pot face din antichitate un timp arbitrar, din care să iau ce-mi lipsește. De fapt, nu cred că mă contrazic. Dacă Alcibiade, impetuosul comandant militar, aventurier și seducător pe care Atena l-a adorat, i-a trădat pe atenieni în favoarea spartanilor, apoi pe spartani în favoarea perșilor, apoi pe perși în favoarea atenienilor (și, dacă perșii nu l-ar fi asasinat, șirul trădărilor ar fi continuat, probabil), fără să scadă în ochii contemporanilor, de ce n-am
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
bună impre-sie în nordul continentului. Nici la capitolul "figuri pitorești" nu stăm rău. Un "poet metafizic" improvizează continuu versuri picante. Un armean cârtitor și simpatic, Ștefan Agopian ("Agop", cum îi zic prietenii), pare mereu abia sculat din somn și mahmur. Adoră, se pare, lenea și comoditatea, cel puțini așa rezultă din felul cum declară că nu-i place să meargă în excursii, să coboare de pe vapor (de altfel, nici nu sunt sigur că a făcut-o ia Odesa și la Vama
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
își arată disprețul pentru acest mizerabil continent străbătîndu-l cu bicicleta. Observ că, deși ne-am deprins cu originalitățile lui, Theo ne uimește, de fiecare dată, cu ceva nou. "Libertățile" sale vestimentare mă trimit, cumva, spre extravaganțele lui Pierre Loti care adora să poarte pantofi cu tocur înalte, să se deghizeze în beduin, în turc, în indian ori s organizeze dineuri la care invitații purtau costume de timpul lui Ludovic al XI-lea și vorbeau franceza din secolul al XV-lea. Și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
de Thea, de femeia din el, pe care uneori o "arată", deghizîndu-se (ceea ce în Roma antică, probabil, n-ar fi mirat pe nimeni, dar azi...). Dacă la început am fost tentat să-l așez în succesiunea unor iluștri smintiți (Caligula adora să se îmbrace în rochii), acum încep să cred că acest "original" care vorbește în șapte limbi despre o operă în care "nu e numai poezie" ascunde o taină. Și sunt, am impresia, singurul de pe vapor care îl ia în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Oarecum, aceeași impresie mi-a lăsat-o azi doamna M. care trăiește, singură, între umbre, într-un apartament din Beverly Hills. A venit să mă ia cu mașina, ca să-mi arate desenele și acuarelele soțului ei (pe care l-a adorat, se pare), răpus de o boală necruțătoare cu câțiva ani în urmă. M-a impresionat evlavia cu care îi cultivă amintirea. Casa e plină, asfixiată chiar, de cărți, hârtii (scrisori, mai ales) și desene în care ar vrea să pună
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]