35,844 matches
-
într-însele perceptibile. Insulară în mijlocul unui stat comunizat, marea capitală germană e prezentată într-o manieră caricată, tangentă la apocalipsă: "Chiar ideea de corabie în nemișcare, parcă prinsă de ghețurile ideologice ce o strîng, plutea în aerul Berlinului Occidental. Umanitatea adunată pe corabie trăiește frenetic bogăția neverosimilă, sărăcia celor nerealizați sau abia veniți din depărtări, agitația unui tineret în derută, cu căutări artistice ostentative de tot felul". Explicabil, la Dan Laurențiu sînt apreciate aceleași "elemente de peisaj abstract", emblematic: "ŤEu vin
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
Camera de imagine se rotește cinematografic, fluxul de cadre ale prezentului este întrerupt de proiecții nostalgice spre întemeiere și întemeietorii locului. După primii veniți, s-au statornicit în Cuțarida ceferiștii plini de copii, precupeții olteni ocupați cu grădinăritul, chivuțele care adună sticle și cârpe, apoi tramvaiștii, zidarii. După marea plebe vin frizerul, croitorul, brutarul etc., când cârciumarul Stere prinsese bine cheag. În sfârșit, preotul și biserica aduc așezării un oarecare echilibru. Numai Stere și paznicul de început își mai amintesc "câmpul
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
Angelo Mitchievici Filmul lui Cristian Mungiu face parte dintr-un proiect mai vast, intitulat Amintiri din Epoca de Aur, adunînd o serie de întîmplări fără o trimitere directă la comunism ca sistem sau ideologie, acesta oferind doar un cadru de desfășurare a acțiunii. Această delimitare mi se pare extrem de importantă pentru că ea urmează să facă diferența față de o altă serie
O lume minunată în care veți găsi...: 4,3,2 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9279_a_10604]
-
inoculare fecundă și profundă, structurînd lăuntric o sensibilitate poetică pe care anii nu i-au atrofiat-o defel. Cine îl cunoaște pe traducătorul Zeletin sau pe medicul ce se ascunde în spatele acestui paravan onomastic știe cîtă delicatețe autentică s-a adunat în firea unui intelectual care, conștient de altfel de valoarea lui, nu este dispus să renunțe la ochiul aristocratic, de aspră judecată valorică, cu care privește bîlciul cotidian al lumii noastre. Nu cred însă că trebuie să ne revoltăm: stă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
nu consumam hamburgheri și nu purtam adidași. învățătorul sosea la școală cu șareta sau cu gabrioleta, n-are să vă vină să credeți, în locul traficanților de droguri un turc bătrân dădea ocoale școlii, oferind rahat - cu posibilități de credit. Eu însumi adunasem fabuloasa datorie de cinci lei, pe care tata a achitat-o, spre uimirea mea, fără să clipească și fără a-mi administra cea mai mică mustrare. Prin orășel trecerea unui automobil era un eveniment și nu de toate zilele. Se
Old merry school by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9265_a_10590]
-
comunismul sanctifică îndatoririle individului față de partid, de statul socialist, de viitorul omenirii. Religie a Cetății, din momentul în care partidul ajunge la putere, ea rămâne o religie universală în opoziție, în învățăturile ezoterice. La fel ca pozitivismul, comunismul pretinde că adună creațiile trecutului și le transmite mai departe societății care va împlini vocația umană. Se opune individualismului epocii Luminilor, dar vestește fericirea colectivă. Le refuză mila celor slabi și încrederea - mulțimilor, dar justifică edificarea socialismului prin sentimentele umanitare, iar autoritatatea necondiționată
A, de la Aron by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9274_a_10599]
-
Dora Pavel Frăr milă, de la o sută de pagini la șaptezeci" Dora Pavel: Dragă Matei Vișniec, presupun că mulți dintre fanii pieselor tale nici nu știu că ai început prin a scrie poeme. De cît timp scrii teatru? S-au adunat niște volume... Matei Vișniec: Iată că au trecut mai bine de 30 de ani de cînd scriu teatru! Cîte piese am scris în acest timp? Nu știu. Nu le-am numărat niciodată în sensul matematic al cuvîntului. Dar în ritmul
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
ani de cînd scriu teatru! Cîte piese am scris în acest timp? Nu știu. Nu le-am numărat niciodată în sensul matematic al cuvîntului. Dar în ritmul de cîteva piese scurte și una lungă pe an, trebuie să se fi adunat ceva. D.P.: Le-ai scris ușor? }i le amintești pe cele care te-au chinuit? M.V.: Pe unele nu le-am considerat reușite și au rămas în sertarul meu plin de încercări, de crochiuri literare, de fișe, de materii prime
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
completezi singur, cu mintea ta, golurile de informație, și astfel te implici și construiești singur mesajul pe care îl primești. Din acest motiv, mesajul nu ți-e dat de-a gata, ci îl faci singur după cîtă zestre culturală ai adunat în tine. Cînd însă mesajul e doldora de informație, atunci golurile de conținut lipsesc iar nevoia de a te implica spre a întregi mesajul dispare. Concluzia? Mijloacele fierbinți resping receptorul, cele reci îl atrag, adică primele nu incită imaginația celui
Tribul electric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9266_a_10591]
-
și aglutinează obiecte, forme, substanțe, densități și tonuri diferite fără o altă justificare decît aceea a unei conviețuiri legitime sau aleatorii. în aceste cutii, valize, dulapuri și în tot felul de alte recipiente, mai mult sau mai puțin identificabile, se adună toată tandrețea, ironia, patetismul, bogăția și disperarea mocnită a unei conștiințe neobosite și profunde. Neobosite prin puterea de a lupta cu neantul și profunde prin inocență, prin bucurie și prin împăcarea subînțeleasă cu ideea zădărniciei. Florin Mitroi: rigoare tehnică și
Radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9298_a_10623]
-
și evocările unor evenimente din viața culturală a vremii lui sau a alteia, dinainte. Și cine ar fi putut consemna mai conștiincios, mai exact, acest "Dialog al morților" despre opera lui Mihail Dragomirescu: Ion Trivale - Acum, când ne vedem cu toții adunați la un loc, ar trebui să profităm de ceasul ăsta liber și să urmăm discuțiile noastre despre Știința literaturii și concepțiile d-lui Mihail Dragomirescu. Caragiale - Știi, dragă, că abia ne-am sculat de la masă. Ce, vrei să ne pomenim
Topîrceanu - pescuitor de perle by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9300_a_10625]
-
abia ne-am sculat de la masă. Ce, vrei să ne pomenim cu vreo indigestie. Gârleanu - Ați băgat de seamă că pe noi ne servește regulat în urma celorlalți? Ar trebui să protestăm. Trivale - Tot e bine că ne lasă să ne adunăm la un loc, pe naționalități. Maiorescu - Nu vedeți că marele război a adus pe capul celor de aici un spor de populație neprevăzut? Caragiale - Mai tare, Maiorescule! Maiorescu - Spuneam așa dar că capodopera... Caragiale - Pune virgulă după ea, coane Titule
Topîrceanu - pescuitor de perle by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9300_a_10625]
-
o mie de povești sînt o mie de pretexte), e încheierea. Soluția unui statu quo prin șmecherie prietenească: "Veverițele în privința asta ar face minuni: pot fi în aceeași clipă în trei stejari și-n cinci aluni goruni. Și dacă s-adună astfel vreo sută de cozi, ca să nu zic o mie, de departe pădurea s-ar vedea și iarna, ca de frunze, tot ruginie." O păcăleală de efect, într-o lume în care cine nu crede, nu-i copil. De fapt
Prinde-mă, dacă poți! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9342_a_10667]
-
deconstrucție ce aduce cu un suprarealism de sens contrar; Octavian Nemescu (Je dis comme pentru voce și pian) imortalizează clipa, condensul sonor, vizând revelarea imploziei ca fenomen imanent trăirii poetice; Adrian Rațiu (Hommage a Erik Satie pentru soprană și pian) adună ca într-un buchet de armonii și rezonanțe când dulci, impresioniste, când amare, expresioniste, uneori previzibile, alteori imprevizibile, sugestiile perlate ale celor zece cântece închinate de Tristan Tzara compozitorului francez, teoretician al "Grupului celor șase"; Cornel }ăranu (Tu reviendras I
Muzici pentru Tristan Tzara by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9340_a_10665]
-
foarte subtile observații legate de potențialul revoluționar al românilor: "Străinii când veneau la noi se mirau. Cum, nici o răzmeriță? Nici un vulcan, cât de mic? Nici o statuie? Nici măcar un jaf? Ce vreți, nu eram orgolioși. Noi nu aveam mulțimi. Nu ne adunam laolaltă. Aveam prejudecata spațiului. Ca să ne simțim în largul nostru, aveam nevoie de spațiu între noi. Chiar dacă nu eram orgolioși, aveam și noi marota noastră, ca toată lumea. Nouă ne plăcea să păstrăm distanța între noi". Cel mai mare inamic al
Cealaltă Monica Lovinescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9349_a_10674]
-
de săritoare în înălțime, gambe fine de oțel parcă lucrate la polizor, - râdea ca o copilă și îi plăcea să cânte romanțe vechi. Juca tenis și biliard, fiind șampioana Iașului. Când întindea tacul peste masa verde, privitorii de pe margini se adunau în spatele ei să-i contemple piciorul lung ridicat și fesele mici bombate sub rochia de mătase bleu - se îmbrăca numai în ce alegea ca materiale pe care le croia singură. în ziua aceea, din toamna lui 1969, voise să plece
Marșeuza by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9356_a_10681]
-
modest cu talentul literar, asta-i o altă poveste". Altă poveste? Nu credem, deoarece avem a face cu textele de critică și istorie literară în calitate de autentice genuri literare, "fără a jertfi frumosul adevărului, ci pe o solidă bază documentară, grijuliu adunată de el însuși". Aci ne izbim de modestia orgolioasă a compatriotului nostru care și-a recuzat sistematic înzestrarea literară (spre deosebire de E. Lovinescu), socotind critica doar un simplu adjuvant al operei iar nu o creație într-un plan propriu, ergo de
Tradiția criticii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9377_a_10702]
-
că e necesar ca mai întîi să se constituie aci o bază de fapte, ca să nu mă mai descurajeze și să mă abată complicația, densitatea și subtilitatea celor care năvălesc în mine cînd mă gîndesc să scriu. Va trebui să adun aci și notele dezagreabile, care mă fac să mă cred nedreptățit și deci îmi complică atît existența, din diferite ziare... Ar trebui să adun aci și un material fără caracter de memorii, care mi-ar folosi într-alte opere...". în
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
densitatea și subtilitatea celor care năvălesc în mine cînd mă gîndesc să scriu. Va trebui să adun aci și notele dezagreabile, care mă fac să mă cred nedreptățit și deci îmi complică atît existența, din diferite ziare... Ar trebui să adun aci și un material fără caracter de memorii, care mi-ar folosi într-alte opere...". în sfîrșit, și jurnalul lui Camil Petrescu descoperă strategia curentă a impactului "intimității" cu cititorul din posteritate; recitit, revizuit, adăugit, Caietul cu note zilnice înregistrează
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
și dacă ai, eventual, un mesaj de închis într-o sticlă." Ceea ce face diferența între lumea lui Caragiale - cîtuși de puțin necunoscută lui Foarță, și lumea lui Bacovia e felul de-a interveni în zestrea de absurd pe care o aduni, vrei nu vrei, numai cît ai căsca bine gura. Ne ajută, în a înțelege cum procedează unul, și cum altul, o distincție - culmea! - a lui Hasdeu care, vorbind despre istorie, spune că există în ea poporul, "numai suflete" (cuvînt prin
Literatura sugativă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9412_a_10737]
-
se trec doar rudele de gradul întâi. - Nu. Încercam să vă explic de ce nu pot răs-pun-de cu da sau nu la prima întrebare, cea despre func-țio-na-rea capului. Dimineața, de pildă, răspunsul este mai degrabă nu. Mă trezesc greu. Până când mă adun, până alung familia cu nasuri ascuțite, până îmi trece teama de bacalaureat... - Punctul ăsta măcar figurează în fișă. V-ați luat bacalaureatul? - Îl iau în fiecare noapte, cum vă spuneam. - Și ziua? - Ziua, l-am luat o dată. Acum foarte mult
Cuvântul din cuvinte by Monica Lovinescu () [Corola-journal/Journalistic/9405_a_10730]
-
cine sînt oamenii din fața lui și ce așteptau de la el. După aceea, aproape brusc, ridica treptat tonul și se lăsa furat de o impetuozitate declamativă, pînă se deslănțuia ca un uragan în stare să ducă cu rafalele sale toată mulțimea adunată în sală. După fiecare frază, își scutura capul leonin cu părul mare, trecîndu-și palmele prin el sau își proiecta brațele în aer, parcă gata să se rupă din încheieturi și să cadă ca un vultur peste cei din fața lui, alergînd
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
în episoade lungi. Câteva flori reci îi ating cotul și, după ce masa e golită, el dispare. Mă gândesc la curajul meu, la milă, ca la tot restul vieții mele. Zile albe, temerilor În urma noastră se lăsa un siniliu - norii se adunau în spatele cailor ce urcau încetișor la deal. Fascinați, întindeam mâinile să ne agățăm de lumină. Coji de cochilie se lipeau de tălpi, trosnind ca niște cruste crocante; membranele se zbăteau un pic și-apoi se eliberau. Dintr-o parte sau
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
Fascinați, întindeam mâinile să ne agățăm de lumină. Coji de cochilie se lipeau de tălpi, trosnind ca niște cruste crocante; membranele se zbăteau un pic și-apoi se eliberau. Dintr-o parte sau din alta, păsările ondulau în curbe lungi, adunându-se în jurul unei buturugi negre. Vântul sâsâia printre smocurile de iarbă - puțin mai încolo, pământul își fixa polii printr-un vârtej ce ulterior se desfăcea macroscopic bucată cu bucată - Hușști! Hușști! Aerul se îndepărta în explozii cu nisip. Un cerc
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
palmele ei uscate sunt potrivite pentru lins. Ia un pahar și soarbe ultima gură de apă rămasă pe fund, amplificând mișcarea stranie a luminilor. Aksinya își mângâie în neștire o fesă, aproape goală, mutându-se ușor spre vagin. Fotogramele s-adună într-un montaj, camerele îi intră-n creier - adânc, undeva, o picătură de spermă sfârâie pe un asfalt fierbinte; ea îngenunchează, o miroase și-apoi o linge. Miroase cu mult diferit de rahatul cald, sau poate nu miroase deloc. E
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]