7,838 matches
-
nu mă bucur? - Știu că ai nevoie de mine, îmi spuse. - De unde știi? îl întrebai. - Fiindcă totdeauna la răscruci ai avut nevoie de mine. Căutam dezlegări pe care nu le găseam. Societatea mergea înainte ca și cum nimic nu se întâmplase. Ultimele afișe, „Trăiască...”, rămase din iarnă, mai fluturau dezlipite în parte, pe zidul tutungeriei și pe gardul din fața tribunalului, nimeni nu îndrăznise să le rupă. Schimbările se puteau citi numai în sufletele oamenilor, adică acolo unde pentru cei neatenți totul era ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mai bune. Nu așteptam din țară turnee ale unor mari trupe de teatru, orchestre simfonice, ansambluri de folclor, expoziții sau filme (care nici n-au apărut, nici atunci și nici acum). Aveam capul pe umeri, câteva zeci de pliante și afișe turistice aduse din țară și comorile din "Peștera lui Ali Baba" beciul ambasadei. Am început cu o vizită la Universidad de Santiago de Chile, inaugurată în 1849, cu circa 20.000 studenți, având ca deviză "Labor laetitia nostra Munca este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Era un târg foarte "colorat", vizitat de mii de curioși. Fuseseră invitate să expună și ambasadele, așa că am încropit un "Stand al României" prezentam toate ștergarele, fețele de mese, carpetele, farfuriile și ulcioarele, fluierele, naiurile, cofele, strânse din ambasadă, plus afișe turistice, la care adăugam proiecții de diapozitive, muzică populară "pe casete" și, din când în când, câte un păhărel de țuică sau coniac. A fost "un succes de public" de care i-am făcut geloși pe colegii de la ambasadele occidentale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
i-am strigat eu unuia dintre ei. Nu te băga. Da, ce știi tu. Apoi mi-am amintit că și prințul de Wales era în oraș. Probabil că pe el îl aveau în vedere. Abia acum vedeam că unele din afișe pomeneau evenimentul. Nu te lăsa, prințe, mi-am spus eu în gând. Nu te uita la putorile astea. Socot că ești în formă - da, da, o să reușești. Ajuns la hotel, am făcut o afacere cu omul de la recepție. Contra unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mai urât, sunt supt, Frigul începe sticla s-o asude. Pe strada aplecată la vale E-o toamnă ca o poezie veche - Vântul împinge fusta femeilor în cale, Cu una din ele nu mai putem fi o pereche. Toamna rupe afișe și flori, E mai trist departe-n prăpăstii - Să faceți foc pe zi de mai multe ori; O, trebuie să fie trist departe-n prăpăstii... Fulgi de zăpadă rătăcitori... Dimineață O cafea neagră... și-o ploaie de gheață, Când spirtul
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Hennings și Leconte au cântat cântece franțuzești și daneze. Domnul Tristan Tzara a recitat versuri românești. O orchestră a cântat câteva cântece populare rusești împreună cu câteva dansuri. Mult suport și simpatie a venit din partea d-lui Slodki, care a conceput afișul cabaretului; și a d-lui Hans Arp, ce mi-a pus la dispoziție câteva lucrări de Picasso, alături de propriile sale lucrari. A existat de asemenea mult ajutor și asistență din partea d lor Tristan Tzara, Marcel Iancu și Max Oppenheimer, care
Mişcarea dada şi influenţa asupra artei contemporane. Conceptul de urât la dadaişti. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
numai pentru că pusese la îndoială suveranitatea ideilor lui Gribb. Dar când s-au așezat în spartana cameră din spate a Magazinului, cea în care se retrăgea Moonshy, nu a mai fost atât de convins de idee. Pe pereți erau lipite afișe galbene, ce îndemnau la sfidarea tiraniilor demult apuse. Pumnul încleștat al solidarității era afișat peste tot. Moonshy se deosebea de ceilalți doar prin obsesia aleasă. El era Opoziționistul. Asta îl făcea capabil să pună la îndoială edificiul instabil pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
până atunci de nenumărate ori și voi mai sta încă de alte nenumărate ori, în toți anii până când berăria se va închide. Acum, în dimineața când scriu, „Gambrinus“-ul e o bubă a orașului, o ciozvârtă de ziduri murdare, cu afișe zdrențuite, puțind a cloacă. Vechiul damf al crâșmei s-a preschimbat în duhoare de mucigaiuri, de urină, de hoituri de jivine moarte. De părăsire, de hoție, de nepăsare și ruină. Din când în când, un bătrân nenorocit își găsește loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vitrinei. Apoi începea să cânte tărăgănat ceva pe franțuzește, izbucnea în râs și sfârșea cerându-mi un pachet de țigări, „să am și de-o fi să mă calce tramvaiu’“, se veselea ea. Și azi-dimineață am văzut-o, râcâind un afiș de pe vitrina fostei cofetării. Zdrențele de hârtie le fărâmița și apoi, grijulie, le arunca într-un coș de gunoi. Așa cum n-aveam chef atunci să scriu despre ei, nici acum nu simt vreo atracție. Îi văd doar, știu că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Nu îmi venea să cred. Iată că omul ăsta, necunoscut, îmi confirmă. Azi ar fi trebuit să mă duc la Muzeul Literaturii Române. Este o evocare Radu Necșoiu. Ieri am văzut că nu m-au trecut și pe mine pe afiș, printre cei invitați să vorbească. Melania îmi spusese că a insistat nevasta lui Radu să mă duc. Erau trecuți Săracu, Iorda, Stancu, Buzescu, Pripas, Encușoru și încă unul sau doi. M-am bosumflat când am văzut afișul. Nu din cauză că aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe mine pe afiș, printre cei invitați să vorbească. Melania îmi spusese că a insistat nevasta lui Radu să mă duc. Erau trecuți Săracu, Iorda, Stancu, Buzescu, Pripas, Encușoru și încă unul sau doi. M-am bosumflat când am văzut afișul. Nu din cauză că aș avea cine știe ce orgolii de felul acesta, ci pentru indiferența lor. Nu sunt din grupul lor, oricât m-aș amăgi. Nici altădată nu m-au invitat la astfel de pomeniri sau lansări de cărți. Am fost întotdeauna unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
parcă aștepta ceva sau pe cineva, în lumina somnoroasă încă a dimineților. Alteori, o vedeam la cofetăria doamnei Krantz, tot așa, singură la fereastră, cu o sticlă de limonadă în față și privind îngândurată gardul de peste drum. Acolo se lipeau afișele mari, cu litere bulbucate, cu desene grozave, zugrăvite de maestrul Bulănică, pictorul oficial al târgului. Afișe de reclamă pentru filmele ce rulau la cele două cinematografe din centru: „Flamura păcii“ și „Partizanul liber“. Joia dimineața, când se schimba programul cinematografelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cofetăria doamnei Krantz, tot așa, singură la fereastră, cu o sticlă de limonadă în față și privind îngândurată gardul de peste drum. Acolo se lipeau afișele mari, cu litere bulbucate, cu desene grozave, zugrăvite de maestrul Bulănică, pictorul oficial al târgului. Afișe de reclamă pentru filmele ce rulau la cele două cinematografe din centru: „Flamura păcii“ și „Partizanul liber“. Joia dimineața, când se schimba programul cinematografelor, maestrul Bulănică aducea și lipea personal noile afișe, vegheat de câțiva cinefili pasionați. Curva urmărea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
zugrăvite de maestrul Bulănică, pictorul oficial al târgului. Afișe de reclamă pentru filmele ce rulau la cele două cinematografe din centru: „Flamura păcii“ și „Partizanul liber“. Joia dimineața, când se schimba programul cinematografelor, maestrul Bulănică aducea și lipea personal noile afișe, vegheat de câțiva cinefili pasionați. Curva urmărea din cofetărie întreg ceremonialul oficiat de Bulănică, grav și radios, ca la vernisarea unei expoziții personale. În asfințit, curva ieșea în oraș. Dichisită, îmbrăcată elegant, cu o dâră de parfum înecăcios în urma ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vin înăuntru. Am fugit speriat. Ea a ridicat din umeri și a tras perdeaua. A doua zi D. mi-a spus: „Știi, curva m-a întrebat dacă băiatul de afară, din fereastră, nu era cumva tânărul acela căruia îi plac afișele maestrului Bulănică“. Și-i mai spusese că sfatul ei este să mă feresc să privesc o femeie când își spală odoleanța. Aș putea orbi și rușinea ei n-am s-o uit toată viața. Nu știu dacă am uitat sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu cinematografe, spre „Gambrinus“. Drum pe care îl făceam zilnic și care nu prezenta pentru mine nici un interes deosebit. Îl urmăream doar cu coada ochiului pe tatăl meu cum pășea greoi, poticnit, sprijinindu-se ușor de brațul meu, cercetând vitrinele, afișele și fotografiile cu scene din filme, atent la forfota mulțimii. I-am spus că acolo, sus, deasupra unui cinematograf, lângă farmacie, locuia o prietenă a mea. A încercat să privească într-acolo, cu capul dat pe spate. A gemut ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
restul n-are decât să fie circ. Merg fără gânduri, cu pași străini parcă. Remarc doar, cu indiferență, că nu mai îmi amintesc ce era cândva unde acum nu mai este nimic. Doar vitrine ferecate, pereți acoperiți cu zdrențe de afișe, un miros persistent de urină de la cinema „București“ până la „Gambrinus“. Unde o fi fost restaurantul „Tomis“? Dar lacto-vegetarianul, unde servea Tanti Rozi? Ce-a fost lângă aceste obloane mari, metalice care astupă vitrinele unor foste prăvălioare de lângă fostul hotel „Cișmigiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-mi păsa că, poate, se alinta cu mușteriii ei, că poate chiar îi făceau avansuri, o pipăiau și multe alte de-astea. Poate chiar mai trecea pe la vreunul. Nu-mi păsa nici măcar că primea bacșișuri, în pofida preceptelor morale comuniste, în ciuda afișului de pe oglinda ei de la unitate: „Nu mă jicniți cu BACȘIȘUL (CIUBUK). Sunt OM AL MUNCII la Cop-va. «Hygiena»“. Mă amuzam chiar când, seara, își făcea socoteala banilor adunați din tură și, întotdeauna, punea deoparte, într-o cutie de tinichea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fusesem la bătrâna doctoriță W.W., cu care înregistrasem câteva ore bune de amintiri din anii ’50. Tatăl ei fusese patron de cinematograf cu grădină pe Bulevard și fata crescuse printre oameni ai filmului. Avea încă o colecție grozavă de afișe, fotografii, multe cu autografe de la nume celebre. Voiam să le cumpăr pentru arhiva noastră, dar femeia nu renunța la ele. În schimb, a acceptat să îmi povestească tot ce voiam, privind doar acele afișe și fotografii. Când eram acolo, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Avea încă o colecție grozavă de afișe, fotografii, multe cu autografe de la nume celebre. Voiam să le cumpăr pentru arhiva noastră, dar femeia nu renunța la ele. În schimb, a acceptat să îmi povestească tot ce voiam, privind doar acele afișe și fotografii. Când eram acolo, m-a sunat Conți pe mobil. Cred că de ani de zile nu-mi mai telefonase. Nici nu se aștepta să răspund. Am răspuns totuși. Cu vocea ei încurcată, poticnită, abia mormăind, m-a rugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
acolo l-am și cunoscut, la o întâlnire cu tânărul scriitor care eram pe atunci), ajuns apoi instructor de partid la Ceretece din Sectorul 3. Am intrat și, ca în transă, m-am așezat la masa mea de pe vremuri, de sub afișul filmului Reconstituirea, cu autograf de la George Constantin. Am început să scriu. Nu mai beam, dar încă îmi plăcea să intru prin crâșmele frecventate cândva, să mă așez la o masă și să scriu. Un moft, poate, dar atunci nu aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
spre a Înjgheba cu acesta o dezbatere pe tema numeroaselor progrese, tehnice și cosmetice, pe care le descoperea În transportul public de suprafață comparativ cu ultima dată cînd Îl folosise, cam prin 1940, mai ales În privința semnalizărilor, după cum demonstra un afiș care glăsuia: „Interzis scuipatul și cuvintele murdare“. Fermín examină afișul cu coada ochiului și optă pentru a i se supune, conjurînd cu vigoare o scuipătură sonoră, ceea ce fu suficient spre a ne atrage privirile sulfuroase ale unui trio de cuvioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
progrese, tehnice și cosmetice, pe care le descoperea În transportul public de suprafață comparativ cu ultima dată cînd Îl folosise, cam prin 1940, mai ales În privința semnalizărilor, după cum demonstra un afiș care glăsuia: „Interzis scuipatul și cuvintele murdare“. Fermín examină afișul cu coada ochiului și optă pentru a i se supune, conjurînd cu vigoare o scuipătură sonoră, ceea ce fu suficient spre a ne atrage privirile sulfuroase ale unui trio de cuvioase care călătoreau În grup, În partea dinapoi a vehiculului, Înzestrate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pentru voi, am să fac. În ziua cînd m-ai luat din stradă, Fermín Romero de Torres a renăscut. — Ăsta nu e numele dumitale adevărat, nu-i așa? Fermín scutură din cap, negînd. — Pe ăsta l-am văzut pe un afiș din Plaza de las Arenas. Celălalt e Îngropat. Omul care a trăit Înainte În oasele astea a murit, Daniel. Uneori se Întoarce, În coșmaruri. Dar dumneata m-ai Învățat să fiu un alt om și mi-ai dat o rațiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
speranța că-l voi vedea reapărînd, Însă a fost zadarnic. Ploaia mi-a iscat lacrimile și am plecat În tovărășia ei. 42 Întorcîndu-mă spre librărie, am trecut prin fața cinematografului Capitol, unde doi pictori, proțăpiți pe o schelă, contemplau dezolați cum afișul, care nu apucase să li se usuce, se descompunea sub aversă. Efigia stoică a santinelei de gardă postată În fața librăriei de distingea În zare. CÎnd m-am apropiat de ceasornicăria lui don Federico Flaviá, am băgat de seamă că ceasornicarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]