3,907 matches
-
impozit. Preotul Friedric Thumes din Cund, care administra biserica evanghelică a Giacășului ca filie, a refuzat în 24 iulie 1939 să plătească impozitul și amenda pentru sumele neachitate anterior, justificând că o parte a terenurilor au fost expropriate prin reforma agrară . Lucrurile au fost tergiversate și abia în 25 noiembrie 1942, autoritățile cer un duplicat la decizia din 1923 a Comisiei de ocol Ibașfalău, pentru a constata exproprierea. Cercetările au fost făcute de un controlor al Administrației financiare, care a ajuns
Giacăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301709_a_303038]
-
au fost suportate de Secretariatul de Stat pentru Culte, Primăria Alma și credincioșii din Giacăș . Curentul a fost introdus în anul 1965, cheltuielile fiind susținute de Zosim Stoica. Tot el a donat gardul de fier, care împrejmuiește biserica. La reforma agrară din 1921, biserica greco-catolică a fost împroprietărită cu 15 iugăre de pământ, din care 10 iugăre pentru preot, 2 iugăre destinate cantorului și 3 iugăre pentru nevoile bisericești. Acestea s-au adăugat la pământul deținut anterior în proprietate, astfel încât biserica
Giacăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301709_a_303038]
-
satele: Butuci și Lapoșul Vechi. Dicționarul General al Județului Prahova (1897), parte din Marele Dicționar Geografic al Romîniei, menționa Sângeru drept comună a plășii Podgoria, având în subordine și satele Butuci și Mireș. Se preciza, de asemenea, că în urma reformei agrare din 1864 fuseseră împroprietăriți 336 locuitori. La sfârșitul secolului al XIX-lea, conform acestei surse, în comună trăiau 2095 de locuitori, și existau acolo o moară cu aburi, o școală și patru biserici ortodoxe — două în Sângeru (una fondată de
Comuna Sângeru, Prahova () [Corola-website/Science/301724_a_303053]
-
i-au dat denumirea de Tomșani după numele fostului lor căpitan. Până pe la sfârșitul secolului al XIX și începutul secolului al XX -lea, satul Tomșani a fost un sătuleț mic și sărac, cu toate că unii țărani au fost împroprietăriți prin reforma agrară din 1864 dată de Cuza Vodă, sărăcia dăinuind datorită faptului că pământul era muncit empiric, cu unelte primitive. O frescă a satului Tomșani din acea perioadă o găsim ilustrată în romanul "Din vremea căpitanului Costache", în prefața căruia autorul - Alexandru
Comuna Tomșani, Prahova () [Corola-website/Science/301746_a_303075]
-
Drăgușeni este un sat în comuna Turulung din județul Satu Mare, Transilvania, România. Satul Drăgușeni a luat naștere în anul 1924. Baza a fost pusă de circa 60 de familii, majoritar maramureșene. Localitatea a luat ființă ca urmare a Reformei agrare din 1921 când un numar de circa 40 familii au fost împroprietărite . Împroprietăriții proveneau în parte din Maramureșul istoric. Satul a fost prevăzut că o ulița a localității Turulung. Localitatea este situată pe drumul european E81 Satu Mare - Ciuperceni - Halmeu, pe
Drăgușeni, Satu Mare () [Corola-website/Science/301762_a_303091]
-
fost zguduită de mișcările țărănimii pentru redobândirea pământurilor și drepturilor vechi. După 1918 satul a trecut sub administrație românească, localnicii din zonă aducându-și și ei contribuția prin participarea la Marea Unire de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918. Reforma agrară din 1921 a adus o dezvoltare importantă, prin împroprietăririle păturilor mai sărace. În 1940 satul a reintrat sub administrație maghiară (odată cu cedarea Ardealului de Nord către Ungaria), dar a revenit României după 1945. Informații istorico-geografice și/sau socio-economice generale despre
Chilia, Satu Mare () [Corola-website/Science/301760_a_303089]
-
reambulărilor ce au avut loc de-a lungul [[timp]]ului. Ce s-a pierdut prin vânzarea către avrigeni a [[Istoria comunei Racovița#Sfârșitul procesului dintre racoviceni și avrigeni pentru muntele Suru|muntelui „Racoviceanu”]] în [[1914]], s-a câștigat prin reforma agrară din 1921, iar ce s-a expropiat în [[1937]] pe seama Uzinelor „[[Mârșa, Sibiu|Mîrșa]]” , s-a compensat prin efectele [[Reforma agrară din 1945|Reformei agrare din 1945-1946]]. Pierderi de terenuri s-au consemnat începând din anii [[1960]] când au apărut
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
Racovița#Sfârșitul procesului dintre racoviceni și avrigeni pentru muntele Suru|muntelui „Racoviceanu”]] în [[1914]], s-a câștigat prin reforma agrară din 1921, iar ce s-a expropiat în [[1937]] pe seama Uzinelor „[[Mârșa, Sibiu|Mîrșa]]” , s-a compensat prin efectele [[Reforma agrară din 1945|Reformei agrare din 1945-1946]]. Pierderi de terenuri s-au consemnat începând din anii [[1960]] când au apărut [[construcție|construcții]] și unități social-[[economie|economice]] cum au fost: Încă de la primele conscripții ale satului se știe că locuitorii practicau
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
racoviceni și avrigeni pentru muntele Suru|muntelui „Racoviceanu”]] în [[1914]], s-a câștigat prin reforma agrară din 1921, iar ce s-a expropiat în [[1937]] pe seama Uzinelor „[[Mârșa, Sibiu|Mîrșa]]” , s-a compensat prin efectele [[Reforma agrară din 1945|Reformei agrare din 1945-1946]]. Pierderi de terenuri s-au consemnat începând din anii [[1960]] când au apărut [[construcție|construcții]] și unități social-[[economie|economice]] cum au fost: Încă de la primele conscripții ale satului se știe că locuitorii practicau o [[agricultură]] sedentară, bienală
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
Scărișoara Nouă (, ) este un sat în comuna Pișcolt din județul Satu Mare, Transilvania, România. Se află la 5 km de centrul de comună, Pișcolt. Satul a fost întemeiat în urma reformei agrare din anul 1921 de către moții colonizați din Munții Apuseni. Muzeul este alcătuit din două clădiri, una găzduind expoziția de istorie, iar cealaltă expoziția de etnografie. Colecția etnografică a muzeului cuprinde peste 800 de obiecte aduse de moți din zona lor
Scărișoara Nouă, Satu Mare () [Corola-website/Science/301771_a_303100]
-
membru al Academiei Române din anul 1870. Numele satului "Otetelișu", vine de la numele dat de familia boierilor Otetelișeni, sprijinitoare a acțiunilor revoluționarului Tudor Vladimirescu. Economia orașului se bazează în general pe producția agricolă, dipunând de o suprafață agricolă mare, de specialiști agrari, de asociații agricole. De asemeni se mai bazează și pe producția IMM-urilor. Localitatea a dispus de un spital zonal (unul dintre primele spitale „rurale” din România) cu policlinică, acesta fiind însă transformat în azil de bătrâni. De asemenea, aici
Bălcești () [Corola-website/Science/300532_a_301861]
-
nu s-a mai putut materializa. În anul 1951, echipe sovietice, autorizate de autoritățile române au intrat în toate galeriile accesibile din zonă, cu aparatură specială pentru detectarea uraniului, activitate a cărui rezultate nu se cunosc în prezent. Are profil agrar, dar se mai practică și azi minieritul. Sursele de atractivitate ale localității Stănija sunt legate de vechile exploatări de argint și aur, cât și de siturile arheologice care au scos la suprafață așezări miniere, cărămizi și ceramică română. Turismul de
Stănija, Hunedoara () [Corola-website/Science/300559_a_301888]
-
1918 - Consiliul Național Român și garda națională română din Ibănești. - 1 decembrie 1918 - Marea Adunare Națională de la Alba Iulia - participă din Ibănești David Todoran, Dumitru Matei, Gliga Nicolae, Izidor Hărșan, Dumitru Măriuțăului, Pop Ioan a Gorii, Dumitru Cofar. - 1921 - Reforma agrară - sunt împroprietăriți din Ibănești din teritoriul statului „Lunca Iepuri” și „Lunca Zâmți” invalizii, văduvele și orfanii de război, cu suprafața de 10 iugăre și 6 stânjeni. - 1931 - pădurea comunală Ibănești avea suprafața de 2.508 iugăre. - 12 septembrie 1944 - se
Ibănești, Mureș () [Corola-website/Science/300583_a_301912]
-
Ciobănitul este una din ocupațiile de bază a locuitorilor din Idicel-Pădure, fiind o tradiție transmisă din tată în fiu, primăvara oile fiind duse pe pășunile de munte „Cica” și „Drâgla” din Munții Călimani, pășuni primite de comuna Idicel la reforma agrară din 1922. Alte ocupații case se întâlnesc în Idicel sunt: vânătoarea, albinăritul, prelucrarea lemnului, morăritul, fierăria și muncile agricole. Inițial au fost foarte modeste, compuse din câte o cameră și o tindă (bucătărie) construite din lemn și acoperite cu stuf
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
în acest an era dominată în Lunca Bradului de P.N.R. din Transilvania și P.N.L. Odată cu încheierea primului război mondial, s-au produs unele modificări și în viața social economică. Astfel în România, în anul 1918 începea „cea mai mare reformă agrară făcută vreodată în lume de un guvern burghez sau în orice caz de însuși proprietarii terenurilor agricole”21. Această reformă agrară nu a avut rezultate simțitoare , deoarece majoritatea terenurilor sunt acoperite de păduri, iar locuitorii erau angrenați în mare număr
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
produs unele modificări și în viața social economică. Astfel în România, în anul 1918 începea „cea mai mare reformă agrară făcută vreodată în lume de un guvern burghez sau în orice caz de însuși proprietarii terenurilor agricole”21. Această reformă agrară nu a avut rezultate simțitoare , deoarece majoritatea terenurilor sunt acoperite de păduri, iar locuitorii erau angrenați în mare număr în activitatea forestieră. Sărăcia locuitorilor din localitate se reflectă în condițiile de muncă extrem de grele ale muncitorilor forestieri. Salariile muncitorilor erau
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
locuitorii, foarte puțini care mai rămăseseră, în frunte cu un localnic fruntaș, numit Ciucă, s-au mutat pe aceeași moșie la estul ei, lângă Diaconești. De altfel și moșia unde era așezat se numea Strâmba, primită ca loturi la reforma agrară din 1864, a lui Alexandru Ioan Cuza. Moșia era comună cu a satului Betegi, ale cărei limite-hotar le-am arătat la satul Betegi. În partea estică a satului a mai existat un cătun de câteva case numit Chelușeii ( probabil de la
Bucov, Argeș () [Corola-website/Science/300608_a_301937]
-
Industrie Mare . Industria Mică fiind reprezentată de câteva mori de foc și de apă , ateliere meșteșugărești , cazane de țuică , etc. Ocupația de bază a locuitorilor a fost agricultura , creșterea animalelor, dar și diferite meșteșuguri precum: olăritul, prelucrarea lemnului, cărăușia . Viața agrară nu poate fi completă fără a ține seama de zootehnie Animalele asigurau oamenilor o bună parte din hrană, îmbrăcăminte și forța de tracțiune în producția agricolă și nu numai. În „ Condica Liuzilor„ pe anul 1803, se menționează că oamenii aveau
Băhnășeni, Bacău () [Corola-website/Science/300655_a_301984]
-
S-a mers cu două steaguri, unul din ele s-a păstrat până în deceniile 60 -70 în biserica din Livadia de Coastă de unde nu se știe cum a dispărut. Alt eveniment: În anul 1923 guvernul Ionel Brătianu a făcut reforma agrară și locuitorii din sat care au luat parte la primul război mondial au fost împroprietăriți cu un iugăr de pământ începând de la țigani și apoi chiar și la cei mai înstăriți. Pământul a fost luat de la magnații unguri din Ponor
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
Industrializarea țării a fost descentralizată și astfel s-a menținut o cultură rurală vie. Fără doar și poate, acele sate care nu au acces la mare sunt cele care au pierdut dezvoltarea de la agricultură la pescuit, iar în majoritatea zonelor agrare periferice mai sunt puțini tineri rămași. Astfel de zone sunt, de exemplu, Fugloy, Svínoy, Mykines, Skúvoy și Dímun, acestea având conexiuni proaste cu restul țării, neputându-se ajunge la ele din cauza vremii neprielnice de foarte multe ori. În deceniile trecute
Insulele Feroe () [Corola-website/Science/300721_a_302050]
-
Primul Război Mondial, comuna a suferit de pe urma regimului de ocupație germană, locuitorii fiind obligați să predea alimente armatei de ocupație. Peste 200 de localnici din satele Găgeanu, Boboc și Roșioru au luptat în armata română în acest război, iar reforma agrară din 1921 a dus la împroprietărirea lor și a altor țărani stabiliți în zonă, care au înființat noul sat Târlele. În perioada interbelică, proprietățile țărănești s-au fărâmițat progresiv, sau au fost puse gaj pentru credite care nu au mai
Comuna Cochirleanca, Buzău () [Corola-website/Science/300805_a_302134]
-
a familiei Zichy (fermă model, struguri și pivnițerie, fabrică de coniac, etc.), evreii colonizați, Școala de vieri (1870), Corporația industrială formată din bresle, încetarea privilegiului nobililor, etc. Furtunile istorice din secolul XX (cele 2 războaie mondiale, modificarea granițelor, colonizările, reforma agrară din 1945 și colectivizarea împreună cu regimul comunist precum și tranzacția care a durat până în 1989) au slăbit capacitatea de încărcare social-economică a așezării. Din cele mai vechi timpuri Diosigul a fost renumit pentru cultivarea viței de vie. O mare contribuție la
Diosig, Bihor () [Corola-website/Science/300853_a_302182]
-
Man în fruntea cetățenilor comunei va contribui la alungarea stăpânirii maghiare de pe Valea Ilișua. Același sublocotenent George Manu se va găsi și printre cei 1 228 de delegați care au semnat actul Unirii de la Alba Iulia. Făurirea României Mari, reforma agrară din 1922 au adus la prosperitatea populației care pe lângă agricultură au inventat ocupații noi pentru a-și extinde proprietatea funciara, « luid-o pe dinaintea satelor vecine » după cum arăta revista "Sociologie Românească" condusă de Dumitrie Gusti. Perioada celui de-al doilea război mondial
Căianu Mic, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300868_a_302197]
-
prezent își desfășoară activitatea 5 școli și 3 grădinițe pentru preșcolari, acestea având o bază materială satisfăcătoare. Alături de școală, căminele culturale și biblioteca publică au fost și sunt instituții specializate pentru realizarea educației permanente. Economia comunei Copălău este de tip agrar, majoritatea locuitorilor practicând agricultura. Se cultivă grâu, porumb, orz-orzoaică, plante pentru furaje, legume și pe suprafețe mai mici floarea soarelui, ovăz, rapiță. Usturoiul se cultivă pe suprafețe mai mari, terenul existent permițând obținerea unor producții de calitate. După anul 1990
Comuna Copălău, Botoșani () [Corola-website/Science/300903_a_302232]
-
majoritară atât cât privește numărul de locuitori cât și suprafața de teren deținută de aceștia. Trebuie specificat totuși că în decursul timpului au avut loc fluctuații în ceea ce privește creșterea sau descreșterea populației în toate satele actualei comune. Astfel începând cu reforma agrara în 1864, împroprietarirea „însurățeilor” de la 1888, numărul locuitorilor a sporit mereu ajungând în 1912 la 3.323 locuitori, în 1912 - 1950 caracterizată printr-un indece sporit de natalitate face ca numărul de locuitori să ajungă la 5.203, în perioada
Liveni, Botoșani () [Corola-website/Science/300915_a_302244]