6,939 matches
-
în general, ca și evitarea lui prin fugă, unul din mecanismele esențiale cu rol de a realiza diminuarea tensiunii, ceea ce este specific omului este posibilitatea de a frâna pornirea agresivă: „Dacă în lumea animală competiția duce inevitabil la conflict și agresiune, în lumea umană și civilizată, unde satisfaceraea unuia deși presupune adesea eșecul altuia, lupta se poate efectua în cadrul celor mai cordiale sentimente. Așadar, nu orice obstacol în fața unei satisfacții dă naștere în mod necesar unei stări de privațiune și nici
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
satisfaceraea unuia deși presupune adesea eșecul altuia, lupta se poate efectua în cadrul celor mai cordiale sentimente. Așadar, nu orice obstacol în fața unei satisfacții dă naștere în mod necesar unei stări de privațiune și nici oric eprivațiune nu provoacă reacția de agresiune. Ceea ce poate fi valabil pentru lumea animalș nu este aplicabil lumii umane”. Modurile agresive de apărare ale „eului” (ca mecanisme de origine biologică), ca și cele regresive, de altfel, nu contribuie, în general, la adaptarea eficientă a persoanei la mediul
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
biologice despre om (cum ar fi neurofiziologia). Desigur, atenția noastră va selecta, de fiecare dată, în primul rând acele „analize” și „interpretări” ale doctrinei psihanalitice care sunt legate de psihologia fenomenului de frudtrație (cum ar fi, de exemplu, acelea asupra „agresiunii”, a relațiilor dintre „emoții” și „instincte”, deci a „complexelor” sau a altor aspecte referitoare la rolul „conflictelor emoționale” în generarea comportamentelor patologice și delictuale). „Freudismul”, născut mai mult ca metodă psihoterapeutică, și-a lărgit treptat semnificația, dobândind tot mai mult
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Aceste acte, prin care se condamnă pornirile libidinale, care „ne-au făcut de rușine”, sunt asemănătoare celor descrise de S. Rosenzweig sub numele de „reacții intrapunitive”. Autoagresiunea, care contrazice aparent „principiul plăcerii”, este interpretată de S. Freud ca rezultatul întoarcerii agresiunii contra subiectului însuși, sub frica pedepsei pe care ar provoca-o heteroagresiunea, sau caurmare a trăirii intense a unui sentiment de culpabilitate. Referindu-se la acest sentiment, S. Freud arată că individul, pentru a salva cultura aflată în pericol (datorită
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
acțiune itroectare - amintită și de G. Roheim, când afirmă că „introiecția obiectului frustrant este rădăcina conflictului intrapsihic - se găsește originea sentimentului de culpabilitate, care determină uneori dotința bizară de a fi pedepsit; disponibilitatea spre saacrificiu apare, deeci, ca negare a agresiunii reprimată anterior; astfel, un „un impuls originar antisocial” devine, prin „compasiune”, o activitate socialmente valoroasă. Comparativ cu „autoagresiunea”, „autoagresiunea” era considerată de freudiști ca „reacția primordială”, care apare ori de câte ori comportamentul ce se supune „pricioiului plăcerii” este blocat; agresiunea este dirijată
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
negare a agresiunii reprimată anterior; astfel, un „un impuls originar antisocial” devine, prin „compasiune”, o activitate socialmente valoroasă. Comparativ cu „autoagresiunea”, „autoagresiunea” era considerată de freudiști ca „reacția primordială”, care apare ori de câte ori comportamentul ce se supune „pricioiului plăcerii” este blocat; agresiunea este dirijată, deci, contra unui fapt exterior, perceput ca agent al frustrării, și corespunde tipului de reacție „extrapunitivă”, descrisă de S. Rosenzweig. S. Freud susținea teza agresivității înnăscute, potrivit căreia instinctul de agresiune și expresiile sale sunt independente de condițiile
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
ce se supune „pricioiului plăcerii” este blocat; agresiunea este dirijată, deci, contra unui fapt exterior, perceput ca agent al frustrării, și corespunde tipului de reacție „extrapunitivă”, descrisă de S. Rosenzweig. S. Freud susținea teza agresivității înnăscute, potrivit căreia instinctul de agresiune și expresiile sale sunt independente de condițiile social-economice; consecvent tezelor sale sexualiste, S. Freud afirmă că: „privilegiul din relațiile sexuale” este suficient ca să alimenteze egoismul, invidia, ostilitatea, ura. Ontogenetic, geneza conexiunii între „frustrație”, „agresivitate” și „frică” a fost căutată de
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
apărare a „eului”; b) reacții de persistență a „trebuinței”, c) reacții care exprimă dominanța, persistența, inevitabilitatea „obstacolului” întâmpinat. a) Reacțiile de apărare a „Eului” sunt grupate de S. Rosenzweig în trei categorii, în funcție de maniera în care individul frustrat își asumă „agresiunea”: - Răspunsul „extrapunitive”, prin care individul dirijează agresiunea sa spre exterior, împotriva anturajului, atribuind responsabilitatea unor agenți exteriori. Emoțiile asociate răspunsurilor extrapunitive sunt: mânia, furia, iritația etc. În unele cazuri subiectul va adonta forme subtile de exprimare a mândriei, alteori agresiunea
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
a „trebuinței”, c) reacții care exprimă dominanța, persistența, inevitabilitatea „obstacolului” întâmpinat. a) Reacțiile de apărare a „Eului” sunt grupate de S. Rosenzweig în trei categorii, în funcție de maniera în care individul frustrat își asumă „agresiunea”: - Răspunsul „extrapunitive”, prin care individul dirijează agresiunea sa spre exterior, împotriva anturajului, atribuind responsabilitatea unor agenți exteriori. Emoțiile asociate răspunsurilor extrapunitive sunt: mânia, furia, iritația etc. În unele cazuri subiectul va adonta forme subtile de exprimare a mândriei, alteori agresiunea este motivată prin mecanismul psihanalitic al „proiecției
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
agresiunea”: - Răspunsul „extrapunitive”, prin care individul dirijează agresiunea sa spre exterior, împotriva anturajului, atribuind responsabilitatea unor agenți exteriori. Emoțiile asociate răspunsurilor extrapunitive sunt: mânia, furia, iritația etc. În unele cazuri subiectul va adonta forme subtile de exprimare a mândriei, alteori agresiunea este motivată prin mecanismul psihanalitic al „proiecției”, apărarea fiind explicată prin reauavoință a altuia (acest tip de extrapunitate patologică proiectivă este ilustrat prin „paranoia”). - Răspunsuri „intrapunitive”, în care individul întoarce asupra sa pulsurile agresive, atribuindu-și în mod violent cauza
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
atribuindu-și în mod violent cauza deposidării. Trăirilor afective asociate răspunsurilor intrapunitive sunt: culpabilitatea și remușcările; mecanismele psihanalitice corespunzătoare sunt „deplasarea” și „izolarea”, iar aspectul patologic al răspunderilor intrapunitive este ilustrat prin „psihastenie” și comportamentul „obsesional”; - Răspunsuri „impunitive”, în care „agresiunea” nu apare ca o forță generatoare: subiectul frustrant încearcă să evite formularea unui reproș fie adresat altora, fie lui însuși, privind „situația frustrantă” într-o manieră conciliantă (adică trecând ușor peste problemă, minimalizând importanța frustrării, declarând că dificultatea era inevitabilă
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
care noi o acordăm atitudinii de răspuns, pentru statutul și prestigiul nostru social). Referitor la posibilitatea subiectului de a găsi noi modalități de echilibrare, H.H. Kendler evidențiază câteva din formele de reacție adoptate de subiect la „situația de frustrare”: a) „agresiunea” în diverse forme: de la atacul fizic, la blam; b) „apatia”, care exprimă indiferența externă față de ambianță, produsă atunci când frustrația este atât de puternică încât depășește limitele de rezistență ale subiectului; c) „raționalizarea”, prin care se găsesc pretexte justificative, aparent logice
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
noi tensiuni și situații de conflict. Vom menționa, în acest sens, câteva exemple ilustrative. Este știut, astfel că reacțiile care se întemeiază pe atribuirea nejustificată a unei intenții răuvoitoare altcuiva, angajează subiectul frustrat în „cercuri vicioase”, încercând reacțiile cu semenii: „agresiunea”, de exemplu, (atât cea preponderent emoțională, explozivă, cât și cea întâlnită sub o formă comprimată, de urmă, cu reacție amânată), cât și „opoziționismul” (ca fenomen reacțional de tipul îndărătniciei, încăpăținării, refuzului, egoismului excesiv - care se pot degrada în forme psihopatice
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
opoziționismul” (ca fenomen reacțional de tipul îndărătniciei, încăpăținării, refuzului, egoismului excesiv - care se pot degrada în forme psihopatice de delir de revendicare și paranoia), declanșează, de regulă, reacția de ostilitate din partea agentului considerat frustrant, ceea ce prin „feed-back”, generează o nouă agresiune („cercuri vicioase”, producătoare a fenomenului de „vendetă”). Nu mai puțin inadacvate prin efectele lor sunt reacțiile care se întemeiază pe stări de neîncredere în forțele proprii, pe tendința de renunțare la luptă, la posibilitatea găsirii unor soluții noi, constructive. „Izolarea
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
cele petrecute în copilărie. Studiul frustrației la copil facilitează, prin urmare, înțelegerea morurilor de reacție ale adultului la frustrare: aceste moduri vor fi determinate, în mare măsură, de stilul reacției la frustrare adoptat în copilărie (ex. un stil care exprimă „agresiunea”, „atacul”, „încăpățânarea”, sau dimpotrivă „izolarea”, „fuga”, „dependența”). Persistența la vârsta maturității a realizărilor analoge celor observate la copil, chiar în lipa situațiilor excepționale de frustrare, caracterizează unul din aspectele infantilismului afectiv la adult. Psihologii relevă importanța „frustrărilor infantile”, desigur a
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
la frustrare, iar pe de alta datorită sporirii forței interdicțiilor educației, care va sancționa în principiu toate reacțiile inadaptate ale adolescentului. Deoarece, însă, dintre reacțiile imediate la frustrare ale adolescentului sunt condamnate, în primul rând, reacțiile de „mânie” și de „agresiune” directă, în timp ce altele, cum ar fi de exemplu reacțiile de „izolare” și „dependență”, sunt mai ușor tolerate (în unele cazuri aprobate și chiar favorizate de părinți), se creează posibilitatea formării unor „habitudini reacționale”, adică a păstrării pentru un timp îndelungat
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
individuale la frustrare - condiții psihologice vor favoriza adoptarea unor forme de comportament în care predomină funcțiile intelectuale superioare. Tânărul va reuși, de exemplu, să accepte criticile judicioase și să se justifice mai mult rațional, decât afectiv; va reuși să adopte „agresiunea” ca modalitate de răspuns la frustrare nu atât în forma sa directă, cât în aspectele ei mascate, în formele ei cele maisubtile, cum ar fi: ironia, insinuările răuvoitoare, calomniile, invidiile etc. 4) La omul adul normal, complexitatea organizării personalității maschează
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
lume ostilă, că cei din jur o urmăresc, o suspectează, complotând chiar împotriva sa. Acest fapt îl face pe individul respectiv ca din presupus persecutat, să devină adesea persecutor, recurgând la reclamații, plângeri, violențe verbale și chiar la acte de agresiune corporală. Din categoria unor astfel de oameni se recrutează așa-numiții procesomani, care asaltează organele judiciare cu nenumărate sesizări și reclamații, și care aduc climatele familiale și profesionale într-o stare de exasperare. Atât delirul de „persecuție”, cât și cel
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
criză puternică de nervozitate, irascibilitate, furie, pentru o simplă mustrare primită. Human Behavior and Personglity, în „Projective techniques”, l952, Ch/ 1, New-York. Astfel, nu numai J. Dollard și colaboratorii săi, dar și o serie de alți psihologi explică războiul și agresiunile care apar în relațiile sociale ca o manifestare a frustrației, ca un efect al privării oamenilor de aspirațiile, interesele, tendințele lor personale (vezi L. Bercovitz: Agresion, Systematic Reintegration, 1962, New-York; B. Maliowski: Crine and Custon in Savage Society,1932, London
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
un efect al privării oamenilor de aspirațiile, interesele, tendințele lor personale (vezi L. Bercovitz: Agresion, Systematic Reintegration, 1962, New-York; B. Maliowski: Crine and Custon in Savage Society,1932, London). „Un iepure nu ar acționa - arată V. Pavelescu - prin act de agresiune împotriva unui lup sau urs care s-ar afla în calea satisfacerii unei trebuințe a lui, dar poate deveni o forță agresivă în fața unui rival al său din aceeași specie”. („Examenul critic...”, p. 40). În acest sens, H. Kendler arată
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
lui, dar poate deveni o forță agresivă în fața unui rival al său din aceeași specie”. („Examenul critic...”, p. 40). În acest sens, H. Kendler arată că învățarea joacă un rol important în determinarea felului de comportament ca răspuns la frustrare: „Agresiunea este un răspuns instrumental care poate avea diferite consecințe; când agresiunea poate elimina sursa frustrației sau minimaliza efectele ei, aceasta se întărește și tinde a persista. S-a constatat, însă, că atunci când șoarecii sunt în mod repetat frustrați, ei învață
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
său din aceeași specie”. („Examenul critic...”, p. 40). În acest sens, H. Kendler arată că învățarea joacă un rol important în determinarea felului de comportament ca răspuns la frustrare: „Agresiunea este un răspuns instrumental care poate avea diferite consecințe; când agresiunea poate elimina sursa frustrației sau minimaliza efectele ei, aceasta se întărește și tinde a persista. S-a constatat, însă, că atunci când șoarecii sunt în mod repetat frustrați, ei învață să tolereze frustrația fără să fie agresivi” (Basic Psychology, Methuen, 1963
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
chiar dacă, mai apoi, ca urmare a rezultatelor obținute, sancțiunea poate fi, deseori, fizică. De altfel, într-o sintagmă celebră, nu punea oare Foucault alături cei doi termeni: „a supraveghea și a pedepsi”? Modalitatea obținerii informațiilor diferă: ea nu implică întotdeauna agresiunea corporală, ci țintește centrul lăuntric al „obiectivului”, la care supravegherea se străduiește să ajungă cu ajutorul unei rețele de informatori sau prin instalarea unor dispozitive de urmărire permanentă. Cum am mai spus, supravegherea se întemeiază pe o convingere consubstanțială exercitării ei
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
anexe de documente selectate din arhive de către autoare, Teodor Stanca și Mircea Popa, Fundația Academia Civică, București, 2001. Buculei, Toader, Clio Încarcerată. Mărturii și opinii privind destinul istoriografiei românești În epoca totalitarismului comunist, Libertatea, Brăila, 2000. Buzatu, Gheorghe, Chirițoiu, Mircea, Agresiunea comunismului În România. Documente din arhivele secrete: 1944-1989, 2 vol., Paideia, București, 1998. Caraza, Grigore, Aiud Însângerat, Vremea XXI, București, 2001. Cătănuș, Dan, Roske, Octavian, Colectivizarea agriculturii În România. Represiunea, vol. I, 1949-1953, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, București, 2004
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
pentru găsirea unei căi de mijloc), integrarea (individul încearcă să integreze toate informațiile primite pentru a găsi o soluție nouă), dominarea (individul se angajează într-o competiție cu interlocutorul, pentru a câștiga), exprimarea emoțională (individul își exprimă emoțiile și sentimentele), agresiunea pasivă (individul încearcă să impună în mod indirect o anumită soluție), solicitarea unui mediator (părțile solicită ajutorul unei persoane externe). Culturile colectiviste favorizează evitarea conflictului, cedarea, compromisul și medierea conflictului de către o persoană cu reputație, respectată, pe care persoanele implicate
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]