17,219 matches
-
de când o plecat în Italia. Și știii cum sunt ăștia mici! Le fierbe sângele în vini! Da, mă descurc, mulțumesc lui Dumnezeu! Ei, cum îi? - Cum să fie, lele Safta!? E bine, numai că mai odihnește și mata nu mai alerga tot timpul! - Apăi, cum să nu alergi? Da, știi că Ileana lui Postolachi a fost la oraș, la raze? De atunci se simte mult mai bine. - Da, nici spatele n-o mai doare așa rău! N-ai putea să aduci
TABLETA DE WEEKEND (140): ŞPAGA de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384056_a_385385]
-
cum sunt ăștia mici! Le fierbe sângele în vini! Da, mă descurc, mulțumesc lui Dumnezeu! Ei, cum îi? - Cum să fie, lele Safta!? E bine, numai că mai odihnește și mata nu mai alerga tot timpul! - Apăi, cum să nu alergi? Da, știi că Ileana lui Postolachi a fost la oraș, la raze? De atunci se simte mult mai bine. - Da, nici spatele n-o mai doare așa rău! N-ai putea să aduci un aparat de acela și la noi
TABLETA DE WEEKEND (140): ŞPAGA de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384056_a_385385]
-
unei țări, nu mai sunt îndemnați să prețuiască locul din care s-au înălțat, nu mai sunt îndemnați să păstreze cu sfințenie valorile naționale. Timpul pare un râu vijelios care rupe totul în calea lui. Adulții uită să mai trăiască alergând după cele materiale spre a oferi un trai liniștit copiilor, sădindu-le în suflet ideea că totul în viață se rotește în jurul unei singure noțiuni, banul. Copiii îmbrățișează această idee și ajung asemenea păianjenului din fabula „Păianjenul și melcul“ a
DIN IUBIRE PENTRU GLIA STRĂBUNĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384071_a_385400]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > ALERG LA-NTÂMPLARE Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Se tânguie văzduhu-ntr-un flaut nebun... Din iubiri, amintiri se -tot- duc și revin, Prin tristeți de omăt. Mă pătrund și adun Ochi aprinși
ALERG LA-NTÂMPLARE de LIA RUSE în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384075_a_385404]
-
creații Spre capătul văzduhului miraculos... -Zeii nebuni, printre colți înfipți de lumini, Rotesc, un schimb de secunde, în esențe, Tremură clipe,-n plânsul de iarnă, regini, Vântul răbufnește cu luminiscențe... Târăsc neliniștea peste presimțire, Sunt prea uimită, sunt prea înfricoșată! Alerg la-ntâmplare, alerg în neștire, Alerg cu teamă, cu lacrima-nghețată... O, cum țâșnește o nouă frenezie! Un abur sentimental leagăn-o clipă, Topește spaima într-o euforie, M-acoperă umbra ta ca o aripă... Referință Bibliografică: ALERG LA-NTÂMPLARE
ALERG LA-NTÂMPLARE de LIA RUSE în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384075_a_385404]
-
văzduhului miraculos... -Zeii nebuni, printre colți înfipți de lumini, Rotesc, un schimb de secunde, în esențe, Tremură clipe,-n plânsul de iarnă, regini, Vântul răbufnește cu luminiscențe... Târăsc neliniștea peste presimțire, Sunt prea uimită, sunt prea înfricoșată! Alerg la-ntâmplare, alerg în neștire, Alerg cu teamă, cu lacrima-nghețată... O, cum țâșnește o nouă frenezie! Un abur sentimental leagăn-o clipă, Topește spaima într-o euforie, M-acoperă umbra ta ca o aripă... Referință Bibliografică: ALERG LA-NTÂMPLARE / Lia Ruse : Confluențe
ALERG LA-NTÂMPLARE de LIA RUSE în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384075_a_385404]
-
nebuni, printre colți înfipți de lumini, Rotesc, un schimb de secunde, în esențe, Tremură clipe,-n plânsul de iarnă, regini, Vântul răbufnește cu luminiscențe... Târăsc neliniștea peste presimțire, Sunt prea uimită, sunt prea înfricoșată! Alerg la-ntâmplare, alerg în neștire, Alerg cu teamă, cu lacrima-nghețată... O, cum țâșnește o nouă frenezie! Un abur sentimental leagăn-o clipă, Topește spaima într-o euforie, M-acoperă umbra ta ca o aripă... Referință Bibliografică: ALERG LA-NTÂMPLARE / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ALERG LA-NTÂMPLARE de LIA RUSE în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384075_a_385404]
-
prea înfricoșată! Alerg la-ntâmplare, alerg în neștire, Alerg cu teamă, cu lacrima-nghețată... O, cum țâșnește o nouă frenezie! Un abur sentimental leagăn-o clipă, Topește spaima într-o euforie, M-acoperă umbra ta ca o aripă... Referință Bibliografică: ALERG LA-NTÂMPLARE / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1857, Anul VI, 31 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lia Ruse : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
ALERG LA-NTÂMPLARE de LIA RUSE în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384075_a_385404]
-
nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Mă-ntrebi ce fac Mă-ntrebi ce fac și eu nu știu ce să răspund, Este cea mai teribilă întrebare, ce facem noi pe acest pământ? Suntem fericiți? Știm ce este fericirea? Unii aleargă de colo -colo, Alții meditează, alții scriu versuri triste, unii laudă viața, Alții spun, ce viață urâtă, de parcă ar cunoaște o alta, Unii vor gloria, alții iubesc anonimatul, Unii iubesc cu ardoare, alții doresc să aibă un cămin familial, Cu
MĂ-NTREBI CE FAC de BORIS MEHR în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384101_a_385430]
-
fecioarele, ziua, încurcă drumeții ducându-i în alte direcții. Am rămas apă. Mulți spun, că m-aud, uneori, plângând, Ce stiu ei? Aș vrea, de multe ori, să fiu om, să-mi ies din matcă peste maluri, peste diguri, să alerg pe câmpii, să râd, să țip, să mă cert, să am libertatea lor, a oamenilor. Îndur blestemul de a mă lăsa purtată în depărtări, dusă de val. Am rămas foc. De paie, de dor, de ducă, tăinuit, perfid, vesel, plin
TRANSFIGURARE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384087_a_385416]
-
de dor,pierdute, secate de dureri; vise fantomă cu vele mari de stele vin din adâncuri în semicercuri grave și mi te poartă ca pe o regină prin câmpul înghețat cu amintiri pe unde toamna jefuia copacii și verbele nebune alergau după tine să-ți îmbrățișeze ramurile brațelor crucificate pe irișii mei beți. voiam să fugim departe în Țara Nenăscuților urlând, alergând, prin lumină, lângă genuchiul tău fantastic, virginal, scris parcă în cuneiforme în aur-argint, revelație, alergând, orbecăind spre o fericire
POEZIA TOAMNEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384100_a_385429]
-
te poartă ca pe o regină prin câmpul înghețat cu amintiri pe unde toamna jefuia copacii și verbele nebune alergau după tine să-ți îmbrățișeze ramurile brațelor crucificate pe irișii mei beți. voiam să fugim departe în Țara Nenăscuților urlând, alergând, prin lumină, lângă genuchiul tău fantastic, virginal, scris parcă în cuneiforme în aur-argint, revelație, alergând, orbecăind spre o fericire numai a noastră, numai și numai a noastră; deschid poarta unui vis ca pe o carte, acolo locuiesc sunete, vocale, consoane
POEZIA TOAMNEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384100_a_385429]
-
copacii și verbele nebune alergau după tine să-ți îmbrățișeze ramurile brațelor crucificate pe irișii mei beți. voiam să fugim departe în Țara Nenăscuților urlând, alergând, prin lumină, lângă genuchiul tău fantastic, virginal, scris parcă în cuneiforme în aur-argint, revelație, alergând, orbecăind spre o fericire numai a noastră, numai și numai a noastră; deschid poarta unui vis ca pe o carte, acolo locuiesc sunete, vocale, consoane, vocea ta, poezia ta, chipul tău, viața noastră, acolo unde turlele catedralei s-au prăbușit
POEZIA TOAMNEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384100_a_385429]
-
îi cuprinde trupul,sufletul,inima.... Și i se adună apoi,în colțul ochilor înlăcrimați . Deci nu m-am înșelat ,mă vrea la fel de mult ca mine ! Ea , o vedetă iar eu ,un pârlit de ospătar ! Dar până la urmă,suntem oameni !” Iese alergând, sperând să o găsească cât mai repede. O zărește în cele din urmă ,stă sprijinită de o balustradă ,cu o cafea în mână și privirea pierdută undeva,în imensitatea mării albastre. „ Doamne,cât este de frumoasă ! ” - Îți mulțumesc că mi-
VIAȚA LA PLUS INFINIT (13) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384063_a_385392]
-
de ce-am fugit aici ! Găsise vinovata în persoana ei. Uitase însă că el plecase din lumea „drepților ” cu mult timp în urmă,înainte de a o cunoaște. „ Știam eu că e ceva putred aici . Ia spuneți porumbeilor, cine anume vă aleargă ? Că poate-o punem de-un șantaj ! Cu gândul ăsta necurat , Mădălina se apropia mai tare de perete. Însă în seara aceea,n-a mai aflat nimic. * Personajul lui se transformase peste noapte din „Maurice, romanticul incurabil ” în „Mikos ,exoticul
VIAȚA LA PLUS INFINIT (13) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384063_a_385392]
-
să mai privească cerul. Poate, și pentru că verticalitatea cere de multe ori osteneli peste puterile ființei umane. Oamenii sunt obișnuiți să trăiască mai mult pe orizontală, aceasta și datorită comodității, trăsătură caracteristică modernității. Trăim în secolul informațiilor. Informația copleșește, timpul aleargă, ..., iar prezentul apasă. Și astăzi, din fericire, mai sunt oameni care reușesc să țină mintea trează și privirea spre cer și aceasta datorită în mare parte profesiei lor, care cere o anumită vocație. Printre aceștia se numără și aviatorii. Piloții
UN SEMN, UN GÂND, UN DRUM FRUMOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384124_a_385453]
-
Anastasia să o îmbrac. - Lasă, Catinca, o îmbrac eu pe Anastasia! Tu îmbracă-te, să nu întîrziem... - Nu, tu nu ști să o îmbraci, lasă că o îmbrac eu... - Începe să o îmbrace, dar Anastasia nu stă o clipă locului. Aleargă prin casă, Catinca țipă la ea, apoi începe să plângă. O îmbracă până la urmă, dar vede că timpul a trecut și se sperie. Stă, uimită, în fața ciorapilor cu care trebuie să se încalte, erau ciorapi fini de matase ce se
DE LA COPII ÎNVĂŢĂM..., POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384131_a_385460]
-
tău, o petala, respir, zâmbesc De ce nu mă crezi? . Cum ar fi un vis fără mine? Un cuib gol, mai știi? Altădată stăteam în genunchi în ochii tăi Mă rugam să vii.. Acum, împletita cu două fire legate de cer Alerg prin iubire, De nu m-ai uită, De m-ai culege că pe-un ghiocel! Referință Bibliografica: Mărțișor / Gabriela Ana Bălan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1888, Anul VI, 02 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Ana
MĂRŢIŞOR de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384137_a_385466]
-
Închide ochii, pe mine mă vezi Privește în oglindă, sunt eu În ceașcă de cafea, în umbră, în inima ta Acolo, într-un colțișor Eu sunt femeie de care ți-e dor... Acum, împletita cu două fire legate de cer Alerg prin iubire, De mi-ai răspunde Ecoul bâțâii mele de aripi... Cum ar fi un vis fără mine? Ce preț are lacrima mea? Referință Bibliografica: Pentru ultima oară / Gabriela Ana Bălan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1894, Anul VI
PENTRU ULTIMA OARĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384139_a_385468]
-
Acasa > Literatura > Copii > MIELUȘELUL CEL ISTEȚ Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1924 din 07 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Mielușelul cel isteț Alergând un fluturaș, mielușelul cel poznaș se trezi lângă pădure, printre tufele de mure. Tocmai pe când se gândea să revină-n turma sa, în față i-a răsărit un lup cam pipernicit. - Dragul meu, să știi că eu n-am fost
MIELUŞELUL CEL ISTEŢ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383326_a_384655]
-
aflat în curte numai în nădragi, așa cum ieșise pentru nevoi și care venea în goană de la căsuța sa din Dealul Șcheii, în sus de satul Goiceni, au dat alarma printre săteni. Aceștia ieșeau de prin case, care cum erau îmbrăcați, alergând în direcția focului. Vasile Papuc, ajuns lângă ferestrele casei lui Gheorghe Enea, striga, cu disperare, bătând în geamuri: - Scoală! Scoală, omule! Arde fânul! Ți-au pus foc! Fără a se mai îmbrăca, Gheorghe ieși buimac din casă, înjurând de mama
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]
-
Ți-au pus foc! Fără a se mai îmbrăca, Gheorghe ieși buimac din casă, înjurând de mama focului printre dinții încleștați. - Nu se lasă nenorociții dracului, tu-le-n tămădăul mamii lor! Înșfăcă două găleți cu apă de pe ceardac și alergară împreună spre căpițele de fân, unde sătenii deja stingeau focul cu apă cărată din râul Desnățel și de prin fântânile din apropiere. Alții, cu furcile, îndepărtau din fânul neatins de foc. Ceilalți aruncau cu pământ peste jăratec pentru a-l
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]
-
că am rămas același spic și nu am devenit risipă. Să-mi spui povești și să te-ascult înfiorat de bucurie că retrăiesc acel demult sperând c-ar mai putea să fie. Să ni se facă iarăși dor de-a alerga desculți prin lanuri intrând voioși în viitor cu-aceleași tinere elanuri. Să ningă florile de tei peste iubirea noastră nouă, uimită că în ochii mei se-așterne a speranței rouă. Să se-mplinească tot ce-a vrut iubirea noastră minunată
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383363_a_384692]
-
lor, vii luminând... Sub magia astrelor nopții plutind, Se înseninează priviri umbrite, Roua ochilor, fermecător sclipind, Curge prelung, în clipe infinite... O lume-n care vin și pleacă gânduri, Străbătând calea timpului efemer, Ce-mpart cugete și suflete-n rânduri, Aleargă neîncetat spre porți din cer!... Trecerea-i firească spre înalte culmi, Din gloria eternă, ce o-nvinge, Reflectând în sine alte stranii lumi, Pe drumu-i spre final, ce îl parcurge... În zile și-albastre nopți, din nostalgii, Revărsându-se-n
NEMURITOARE MELANCOLII... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383408_a_384737]
-
visez cum se simte cineva ieșind în fiecare dimineată pe scările străjuite de statui cu fruzele toamnei pe trepte. Nebunie curată, să odihnim în grădina luxuriantă ca niște peisagiști ai norocului luminați de argintiul apelor din lac, sânii tăi să alerge fără constrângere pe aleile înguste împrumutând arome exotice stăpânite de zei. Referință Bibliografică: Nebunie curată / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1160, Anul IV, 05 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile
NEBUNIE CURATĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383462_a_384791]