6,661 matches
-
dreptate. După ce n‐am să mai fiu, Să nu spui: “ Pentru mama -i târziu”. Să știi c‐ am să râd în flori și c -am să ‐ nconjor de multe ori cu nourii și cu ploaia ogrăzile unde mi‐am petrecut amiezile. Dacă suferi, să mă chemi serile, și‐ am să vin lângă inima ta, de‐ ar trebui să străbat zările și marea cu aripa mea. Să nu te temi de fața mea schimbată. Să nu spui: « Mama n‐a fost așa
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
A fost fiul lingvistului Alexandru Philippide care timp de 40 de ani a predat la catedra de Filologie Română de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași. 280 PLIMBARE PRINTRE MORȚI Un stol de ciori, cu țipăt lung, rănește Văzduhu‐acestei dup‐amiezi târzii În care, tristă, vremea‐mbătrânește Prin cimitirul cu alei pustii. Când vara veștedă s‐ apleacă‐n toamnă, Un aprig dor de adâncimi mă‐ndeamnă Să vin spre‐această temniță ciudată În care toți vom fi închiși odată. Trec iarăși
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
din Kameyama urma să aibă loc în acea zi și se așteptau la un anunț în acest sens, de la primele ore ale dimineții. Fură foarte surprinși când descoperiră că stăpânul lor dormea atât de mult, lucru nefiresc pentru el. Pe la amiază, în hol se auzi glasul relaxat al lui Mitsuhide: — Ieri mi-am petrecut întreaga zi plimbându-mă pe munte, iar azi noapte am dormit mai adânc ca oricând. Poate că de-asta mă simt azi atât de bine. Se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
partenerul de ceai al lui Nobunaga. Cum nu se afla în relații deosebit de intime cu Hideyoshi, era ciudat că maestrul ceaiului trimitea, dintr-o dată, un mesaj urgent în tabăra lui. Mai mult, conform lui Nagamasa, mesagerul plecase din Kyoto la amiază cu o zi în urmă și sosise chiar acum, la Ora Mistrețului. Acest lucru însemna că avusese nevoie de o zi întreagă și jumătate și de o noapte întreagă pentru a străbate cele șaptezeci de leghe dintre capitală și tabără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de ce nu te-ai duce să verifici? Kyutaro se ridică imediat și porni spre bucătăria templului. Mesagerul se afla într-o cameră mică de lângă bucătărie, înfulecând, flămând, mâncarea care-i fusese oferită. Omul nu mâncase și nu băuse nimic, de la amiaza zilei trecute, iar când, în sfârșit, se sătură, se lăsă pe spate, cu burta plină. Văzând că mesagerul terminase, Hikoemon îi făcu semn să-l urmeze și-l însoți până la o cameră din apartamentele preoților, unde se țineau depozitate sutrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
când te gândești că un om care a fost atât de apropiat clanului Akechi e capabil de așa ceva! Imprecațiile lui Dengo nu se mai sfârșeau, dar, pe chipul ridat al lui Toshimitsu, nu se citea nici o surprindere. Mitsuhide plecă pe la amiază, fără a fi realizat nimic. Ajunse înapoi la Shimo Toba cam în același timp în care Hideyoshi trăgea un scurt pui de somn în Amagasaki. În acea zi, era o caniculă la fel de mare atât la templul Zen din Amagasaki, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fugit spre Tamba și nu trebuie să le lăsăm timp să ajungă la Castelul Kameyama și să-și facă pregătiri. Să nu întârziem pe-aici, că riscăm să pierdem și mai mult timp. Dacă puteți ajunge la Kameyama mâine pe la amiază, castelul ar trebui să cadă fără prea mare greutate. Apoi, câțiva fură trimiși în grabă la Toba și în regiunea Shichijo, în timp ce alții primiră ordine să avanseze spre vecinătățile localităților Yoshida și Shirakawa. Instrucțiunile erau foarte explicite și, în timp ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aici? Și trimise un om să-l muștruluiască. Ishida Sakichi se născuse la Nagahama și cunoștea geografia zonei mai bine ca oricine. Prin urmare, se gândise că acum era momentul de a-și folosi cunoștințele. Ieșise în oraș încă de la amiază, căutând locul unde s-ar fi putut ascunde mama și soția stăpânului său. Sakichi îngenunche cu respect în fața lui Hideyoshi. Potrivit raportului său, mama lui Hideyoshi, soția sa și restul personalului casei se ascundeau în munți, la zece leghe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
calcul corect al timpului. Iuțeala cu care-și mișca trupele i se părea lui Katsuie remarcabilă, dar, la vremea când principala sa forță ajunse la granița dintre provinciile Echizen și Omi, era deja ziua a cincisprezecea din lună. Abia la amiaza zilei următoare, ariergarda din Kitanosho îl ajunse din urmă și întreaga armată își odihni caii la trecătoarea din munți. Privind în jos spre câmpie, vedeau că norii de vară acopereau deja cerul. Trecuseră douăsprezece zile de când Katsuie aflase despre moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
luă în brațe și se ridică să iasă, începu, dintr-o dată, să dea din mâini și din picioare, izbucnind în plâns. Apoi, aruncă îndoitura din hârtie în mijlocul seniorilor așezați. Dintr-o dată, ochii tuturor se umplură de lacrimi. Ceasul bătu de amiază. În marea sală plutea o tensiune aproape palpabilă. Katsuie începu cuvântarea de deschidere: — Tragica moarte a Seniorului Nobunaga ne-a pricinuit o mare tristețe, dar acum trebuie să alegem un succesor vrednic pentru a-i continua opera. Suntem datori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
rumoare de voci individuale, dar, pe dedesubtul tumultului, se simțea o mare neliniște cu privire la deznodământul confruntării între Katsuie și Hideyoshi. În toiul acelei atmosfere apăsătoare, un maestru al ceaiului intră și-l informă, încet, pe Katsuie că era trecut de amiază. Dând din cap spre el, Katsuie îi ordonă să-i aducă ceva cu care să-și șteargă sudoarea de pe trup. Când unul dintre slujitori îi dădu un prosop alb umezit, îl înșfăcă cu mâna lui mare și își șterse gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
împărțirea domeniilor fu iarăși luată în discuție de cei doi, iar opoziția dintre ei se accentuă. Tendința generală, însă, înclina, deja, în sprijinul lui Hideyoshi. Oricât ar fi perseverat Katsuie, în cele din urmă fură aplicate condițiile lui Hideyoshi. La amiază s-a luat o pauză, iar la Ora Berbecului, hotărârile le-au fost prezentate tuturor generalilor. Teritoriul distribuit era reprezentat pământurile confiscate de la clanul Akechi, precum și la domeniul personal al lui Nobunaga. Primul de pe lista pentru împărțirea provinciilor clanului Oda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
razele soarelui scânteiară pe zăpada căzută de curând peste copacii abia sădiți în curtea castelului renovat. Aroma turtelor cu orez de Anul Nou plutea prin incintă, iar sunetul tobelor răsună pe coridoare timp de peste o jumătate de zi. Dar, la amiază, din corpul principal al cetății se auzi un anunț: — Seniorul Hideyoshi pleacă la Himeji! Hideyoshi ajunse la Himeji cam pe la miezul nopții, după ziua de Anul Nou. Întâmpinat de flăcările focurilor de tabără, intră, grăbit, în castel. Cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
iar în seara aceea, spre surprinderea vasalilor săi, anunță că a doua zi avea să plece la Kyoto. Oamenii se grăbiră să facă pregătirile la timp. Crezuseră că avea să rămână în Himeji până la jumătatea lunii și într-adevăr, până la amiază, Hideyoshi nu dăduse nici un semn că ar fi vrut să plece. Abia mult mai târziu oamenii aveau să înțeleagă motivațiile ascunse ale acțiunilor lui. Hideyoshi se mișca rapid și nu lăsa să-i scape nici o ocazie. Seki Morinobu conducea Castelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de o senzație de neliniște. — Așa este, răspunse Hayato. — Ați acceptat deja invitația, stăpâne? — Da. De vreme ce și-a dat osteneala să-mi trimită o invitație, i-am expediat un mesager cu acceptul meu. Când ați trimis mesagerul, stăpâne? — Astăzi, pe la amiază. — Atunci, trebuie să fie exact vicleșugul la care mă așteptam! — Vicleșug? — Mâine dimineață, nu trebuie să mergeți nici în ruptul capului. Ceremonia ceaiului e un șiretlic. Shogen plănuiește să vă omoare. S-a întâlnit deja cu un emisar secret din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de neînchipuit. Era aproape de ziuă. Strigătele războinice și focurile de muschete, care se deplasaseră din regiunea Shizugatake, spre malul apusean al Lacului Yogo, răsunau peste apă. — După cum merg lucrurile, ar trebui ca Hideyoshi să ajungă aici curând! — Cel puțin la amiază. — Cum! Crezi că vor aștepta până atunci? Lașitatea genera alte lașități și, în sfârșit, teama cuprinse întreaga tabără. — Trebuie că-s zece mii de inamici! — Ba nu, eu cred că sunt douăzeci de mii! — Ce? Cu o putere ca asta, musai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
munte nu putea să i-l tulbure. „Mâine vom ajunge la Castelul Fuchu,“ își spuse Hideyoshi, chiar înainte de a adormi. „Dar cum ne va primi, oare, Inuchiyo?“ Ce făcea Inuchiyo în acel timp? Trecuse prin zonă în aceeași zi la amiază și, cât timp soarele încă mai era sus pe cer, își retrăsese armata în Fuchu, castelul fiului său. — Slavă zeilor că ești nevătămat, spuse soția lui, când îi ieși în întâmpinare. — Ai grijă de răniți. De mine te poți ocupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sfârșit, să traverseze primul șanț, văzură că soldații din castel dăduseră foc podului de la poarta din față. Flăcările săreau spre turnul de deasupra porții și se răspândeau către zona cazărmilor. Apărătorii opuneau o rezistență mai furioasă decât prevăzuseră atacanții. La amiază, zidul exterior căzu. Atacatorii năvăliră în fortăreața principală, pe toate porțile. Katsuie și vasalii săi superiori se retrăseseră în fort pentru a rezista pe ultimul bastion. Puternica fortăreață era o clădire cu opt etaje, uși de fier și coloane de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pentru fapta lui meritorie, și nu numai ca să-l consoleze. În ziua a douăzeci și cincea, Hideyoshi se odihni și-și adună armata, care număra peste optzeci de mii de oameni. Plecând din Gifu a doua zi dimineață, ajunse în Unuma la amiază și imediat puse să se construiască un pod de vase peste Râul Kiso. Apoi, armata își instală tabăra pentru noapte. În diminața celei de-a douăzeci și șaptea zile, ridică tabăra, pornind spre Inuyama. Hideyoshi intră în Castelul Inuyama exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
tabăra principală de la Gakuden. Pentru planul său, noaptea se dovedi un sfetnic bun. În zori, însă, sosi un mesager, care îi spuse: Întrucât astăzi își face rondul de inspecție, probabil că Seniorul Hideyoshi se va opri la Castelul Inuyama, pe la amiază. Simțind boarea blândă de la începutul Lunii a Patra adiind peste el, Hideyoshi ieși călare din Gakuden și, după ce observă atent tabăra lui Ieyasu de pe Muntele Komaki și fortificațiile inamice din regiune, porni pe drumul spre Inuyama, însoțit de zece paji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Dacă se află cu el acolo, totul va fi bine. Mintea lui Hideyoshi se afla undeva, departe. Cum se descurcase Shonyu? Nu se putea gândi decât la vestea bună pe care spera s-o primească din direcția aceea. Cam pe la amiază, sosiră câțiva călăreți, care se retrăseseră de la Nagakute. Cu expresii distruse pe chipuri, relatară tragica veste: armata principală a lui Hidetsugu fusese zdrobită complet și nu se știa dacă Hidetsugu era viu sau mort. — Ce?! Hidetsugu? Hideyoshi era clar surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
luat chiar și scrisori de la ei către frații din Damasc, unde m-am dus să aduc legați la Ierusalim pe cei ce se aflau acolo, ca să fie pedepsiți. 6. Cînd eram pe drum și mă apropiam de Damasc, deodată, pe la amiază, a strălucit împrejurul meu o mare lumină din cer. 7. Am căzut la pămînt, și am auzit un glas, care-mi zicea: "Saule, Saule, pentru ce Mă prigonești?" 8. "Cine ești, Doamne?" am răspuns eu. și El mi-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
silința ca să-i fac să hulească. În pornirea mea nebună împotriva lor, îi prigoneam pînă și în cetățile străine. 12. În acest scop, m-am dus la Damasc, cu putere și învoire de la preoții cei mai de seamă. 13. Pe la amiază, împărate, pe drum am văzut strălucind împrejurul meu și împrejurul tovarășilor mei o lumină din cer, a cărei strălucire întrecea pe a soarelui. 14. Am căzut cu toții la pămînt; și eu am auzit un glas, care-mi zicea în limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
bisericii „Domneasca” din centru m-am întâlnit cu prof. Gruia Novac. Ne-am îmbrățișat cu mari efuziuni, sărutându-ne... E o apreciere și recunoaștere reciprocă a valorilor noastre. Ne-am apropiat oarecum cam târziu, dar e bine și așa! După amiază trec pe la cutia poștală și găsesc o admirabilă scrisoare de felicitare de la dr. Virginia Faur care îmi mulțumește pentru cartea trimisă, pentru dedicația specială făcută, pentru bucuria ce a avut citind-o. I-am făcut o surpriză trimițându-i cartea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
pentru carte, pentru dedicație, pentru bucuria unei lecturi instructive. La mulți ani cu sănătate. V. Faur.” Sincer spus, nu am veleități de scriitor. Sunt mulțumit că încercarea mea place celor care întâmplător citesc. Sâmbătă, 30 decembrie 2006. Între știrile de la amiază, o știre bombă: execuția lui Saddam Hussein prin spânzurare. S-au grăbit irakienii să scape de el, așa cum s-au grăbit și ai noștri să scape de Ceaușescu, tot într-un decembrie cu 17 ani în urmă. Acest lucru demonstrează
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]