5,855 matches
-
cu figură rătăcită, luând comenzile tuturor și era oarecum surprinsă să vadă atât de mulți oameni bând. Și-a amintit comentariul ei general din seara trecută despre musulmani și alcool. Era cazul să le pomenească de pasiunea turcilor pentru alcool amicilor ei de la Café Constantinopolis? Cât din ceea ce se Întâmpla aici era cazul să le dezvăluie? Câteva minute mai târziu, chelnerul s-a Întors cu un pahar mare de bere Înspumată pentru Caricaturistul Alcoolic și o carafă de vin sec pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
urmărea ca o umbră nefastă. Preț de o clipă interminabilă și chinuitoare bărbatul a rămas acolo, În mijlocul traficului, părând dezorientat. În cele din urmă, când o altă mașină plină cu suporteri a trecut În goană pe lângă el cântând imnul și amicul lui a bătut nerăbdător toba cu mâna, și-a amintit să-și ridice mobilul și bățul din mijlocul străzii. După ce a mai aruncat o ultimă privire sicriului din dric, s-a Întors și s-a suit din nou În taxi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
spre ea și am Întrebat-o pe un ton arțăgos la ce oră avea de gînd să se Întoarcă acasă. „Cine-i tolomacul ăsta?“, a Întrebat-o tipul care-i făcea curte. „E frate-miu! - Ei bine, frățioare, a reluat amicul soră-mii, n-ai putea s-o iei din loc?“. Eram uluit. În vreme ce eu rămîneam la colegiu după orele de clasă ca să mă ocup de bibliotecă, În vreme ce eu le țineam lecții de catehism unor puștani, sora mea mai mare se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
citea Paris-Match decît la frizer. Mi-am spus: „Numai de nu s-ar duce la frizer săptămîna asta!“. Numai că frizerii păstrează gazetele vechi! Dacă mama ar avea fericita inspirație de a-l tunde ea Însăși pe soțul ei! Orice amic de-al tatei care s-ar duce și el la frizer, sau la dentist, sau la medic, sau ar călători cu avionul (oare de ce avea Paris-Match-ul un tiraj atît de mare?) ar putea nimeri peste articolul cu pricina și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
doamnelor! spuse unul dintre bărbați, scund, cu o față rotundă și cu părul ciufulit, cărunt. Eu sunt David, proprietarul terenului pe care e construit restaurantul. Prietenul meu, aici de față, mă plictisește de câteva ore, spuse el vesel, arătând spre amicul său Paul, un tip Înalt, brunet, cu nas lung, acvilin, și o privire opacă. Era și timpul să schimbăm subiectul. Energia pe care o degaja David era atât de debordantă și zâmbetul său atât de cuceritor, Încât femeile Îl plăcură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
deschisă cu fața În jos, cu un semn de carte Înăuntru. Am ridicat-o, pe ea scria Rumi. Și mă tot gândeam: „Ce naiba e asta?“. Am luat cartea și le-am zis prietenelor mele că era pentru mine, că un amic mă tot rugase să cumpăr cartea cu o săptămână În urmă, dar eu refuzasem cu Încăpățânare. — Deci care e treaba cu Rumi? Întrebă Diane, singura de la masă care nu știa nimic despre poetul iranian. — E un fel de Shakespeare al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de alt partener. — Julieta, m-ai spart! Ce-ai zice dacă, pe lângă ce-a plătit Romeo, ți-aș mai oferi Încă o oră, gratis, ca să mai vorbim despre comunism? Poate mergem până În Beverly Hills, să-ți arăt sigla Hollywoodului. Suntem amici, nu? — Carlos, nu cred să existe decor mai bun pentru o șuetă despre comunism. Știi, americanul de rând crede că România e o specie de lăptucă și că Transilvania se află În Pennsylvania. — Serios? — Liceele din L.A. nu fac mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
oară când o poveste de dragoste începe, pentru a nu da decât un exemplu, prin fatala curiozitate, Ce nume porți, a întrebat ea, Cipriano Algor nu observă imediat că Marçal și câinele se împrieteniseră și se jucau ca niște vechi amici care nu s-au văzut de mult, Era uniforma, spunea ginerele, și Marta repeta, Era uniforma. Olarul îi privi cu mirare, de parcă toate lucrurile din lume și-ar fi schimbat brusc sensul, poate pentru că se gândise la vecina Isaura mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
silește nimeni să te grăbești. Profită de asta, cât timp mai poți. În locul dumitale m-aș duce pe țărm, aș face o baie în mare, m-aș plimba. În sfârșit, dacă ai chef, du-te în cătun. Ia-l pe amicul dumitale, doctorul Dinu, să-ți arate plăcerile cătunului. În mocirlă, la vânat de cerbi, și prin case la vânat de văduve”. Și râsese cu poftă, foarte mulțumită de umorul ei. Mă plânsesem că Bătrânul uitase parcă de mine după ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Pordenone, De rebus incognitis, Impressus Esauri, 1513, cap. 21, p. 15) Într-o zi, pe la sfârșitul lui ianuarie, treceam pe Via Marchese Gualdi, unde-mi parcasem mașina, și-l văzusem pe Salon ieșind de la Manuzio. „Am stat la taifas cu amicul Agliè“, Îmi spusese el. Amic? Din câte Îmi aduceam aminte de la petrecerea din Piemont, Agliè nu-l agrea. Salon era oare cel care-și vâra nasul la Manuzio sau Agliè Îl folosea pentru cine știe ce contacte? Nu-mi dăduse timp să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Esauri, 1513, cap. 21, p. 15) Într-o zi, pe la sfârșitul lui ianuarie, treceam pe Via Marchese Gualdi, unde-mi parcasem mașina, și-l văzusem pe Salon ieșind de la Manuzio. „Am stat la taifas cu amicul Agliè“, Îmi spusese el. Amic? Din câte Îmi aduceam aminte de la petrecerea din Piemont, Agliè nu-l agrea. Salon era oare cel care-și vâra nasul la Manuzio sau Agliè Îl folosea pentru cine știe ce contacte? Nu-mi dăduse timp să mă gândesc prea mult la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
știu că dumneavoastră Îmi veți spune un cuvânt, unul singur.“ Iar Belbo: „Poftim?“ Atunci Agliè schimbase tonul. Pentru prima oară În viața lui Îl vedeam poruncitor, sacerdotal, excesiv. Vorbea de parcă ar fi fost Îmbrăcat Într-una din mantiile egiptene ale amicilor lui. Mi-am dat seama că tonul lui era fals, părea că-i parodiază pe cei cărora el le acordase din belșug Întotdeauna indulgenta-i compătimire. Dar, În același timp, vorbea destul de prins de rolul acela inedit al lui. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
bar aproape În fiecare zi, după cinci; barul este camera lui de zi, așa cum taxiul este biroul său. Wakefield Își Închide umbrela șiroindă și se așază pe scaunul de lîngă Zamyatin. — Ai citit ceva de Hawthorne? Îl Întreabă Wakefield pe amicul său, În loc de bun găsit. — Știu Casa cu șapte frontoane și povestea TÎnărul Goodman Brown despre tînărul acela care se Întîlnește cu Diavolul Într-o pădure și ajunge și la sabatul vrăjitoarelor și toată lumea din oraș se amestecă... Nu, nu aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pretutindeni, de altfel. Știi cine le-a ajutat să formeze sindicatul? Teamster, ăia le-au ajutat. Greu de crezut. Dar adevărat. Comunitatea asta are niște mușchi importanți care o ajută. Comunitatea ta unde e, puștiule? Nu văd pe nici unul dintre amicii tăi pe aici. Au fost arestați toți? — Nu-i cunosc pe nici unul dintre ei cu adevărat, explodează puștiul cu o sinceritate neașteptată. Se Întoarce către Wakefield. Ne-am cunoscut pe Internet, cum ți-am spus. Caddy este urmată pe scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
În țara comerțului liber, a globalizării, a virtualității, care-i rostul? Dar este plătit să asculte, așa că-și mușcă limba. Redbone Își plimbă degetele de-alungul Coastei de Vest. — Ce vezi? — Coasta de Vest, Oceanul Pacific? — Asta este ce vezi tu și amicii tăi, căcăcioși liberali și globaliști. Ce crezi că au văzut japonezii În Al Doilea Război Mondial? — America de Nord, Încearcă Wakefield — Corect, prietene. Statele Unite. Los Angeles, San Francisco, Portland, Seattle, toate cele dintre ele. Amicul tău, cum Îl cheamă, ăla cu imperiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Oceanul Pacific? — Asta este ce vezi tu și amicii tăi, căcăcioși liberali și globaliști. Ce crezi că au văzut japonezii În Al Doilea Război Mondial? — America de Nord, Încearcă Wakefield — Corect, prietene. Statele Unite. Los Angeles, San Francisco, Portland, Seattle, toate cele dintre ele. Amicul tău, cum Îl cheamă, ăla cu imperiul În ciberspațiu, nu vede coasta asta. Ei, ia ghicește ce văd eu? Nu așteaptă răspuns. Eu văd o frontieră amenințată. Eu văd cum ne văd ei. O oaie mare și grasă, fără cîine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și pe piele, cu aripile lor transparente lipite de sudoare de fiecare por. Termitele au fost bătaia de cap a orașului timp de zeci de ani, poate un secol, dar azi Wakefield aude un specialist În termite cum Îi explică amicului său, În baia de aburi, că au năpădit termitele de Formosa, o specie nouă. GÎngăniile străine au un apetit vorace, fiind de cincizeci de ori mai distrugătoare decît speciile indigene. Pot consuma În Întregime o clădire de lemn În doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
CÎnd cineva calcă pe, să spunem, o treaptă care arată solid, piciorul Îi trece direct prin lemn. — Numai cinci bucăți de astfel de ticăloase creaturi ar putea da gata căpriorii unui Întreg etaj În douăzeci de minute, Îi mărturisește entomologul amicului său. Wakefield Înregistrează această informație În Catalogul Ororilor, care stă depozitat În memoria lui chiar alături de Anuarul Libidinal și nu are cu acesta nici o legătură, sau, mă rog, nici una de care el să-și fi dat seama. Trec săptămîni pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
prindem pe toți. Maniacul Încuviințează: — CÎini! La dracu’! Să adulmece mînerele de la ușă. Snif, snif. E fals! Nici vorbă de 1823, nici vorbă! Ar putea să adulmece vopselurile acrilice, fibrele de sticlă, tot felul de materiale sintetice... Amuzați, cei doi amici se Întrec În a inventa modalități prin care se pot detecta restaurările lipsite de autenticitate: un sistem complicat de oglinzi care ar putea să-i prindă pe cei care utilizează falsuri În pavajele curților; supraveghere cu camere video pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
am umblat cu ei, că n-aveam de ce. Și ei au făcut afirmații că lor nu le este frică de nimeni, că ei se bazează pe ei. Și simțeam eu, simțeam eu că, poate, ei abia așteaptă ca eu sau amicii mei să zicem ceva, ca să poată să se ia cu noi. Și, într-un timp, dacă noi am văzut că ei a spus de noi că ne scoate democrația la toți din cap, am spus: „De ce vorbești în general? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
S-a dus la vizită, a venit de la vizită... Atuncea nu am putut să facem nimica, pentru că el era pe hol. A luat un pumn, și-a văzut de treabă, și-a continuat drumu’... Amicu’ meu. Altă dată, un alt amic se duce la vizită la telefon, să-l urmărească, să-i dea perversă. N-a apucat cum, pentru că celălalt amic a făcut câteva exhive și n-a apucat să-i dea. Din păcate, a dat în perete. Când a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
hol. A luat un pumn, și-a văzut de treabă, și-a continuat drumu’... Amicu’ meu. Altă dată, un alt amic se duce la vizită la telefon, să-l urmărească, să-i dea perversă. N-a apucat cum, pentru că celălalt amic a făcut câteva exhive și n-a apucat să-i dea. Din păcate, a dat în perete. Când a dat în perete, era să prăbușească peretele. Am încercat și-atuncea noi să aplanăm, tot așa, să nu fie discuții, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
să fiu cuminte, da? Așa. Deci, chiar dacă eu luam bătaie sau lăsam capu’ jos, nu de frică, domn’e. Și, dacă atâta am văzut că ei nu se liniștesc: „Da’ ce vreți, băieți, până la urma urmelor? Eu, unu’, îmi țin amicii mei din scurt, să nu facă probleme, să nu se ajungă la nenorociri, și voi căutați să dați lucru, peste cap. Hai să terminăm odată, să punem capăt la asta, să ajungem undeva, la o înțelegere bună“. Și-abia după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
femei, atât fizică, cât și interioară. Și mi-a plăcut. Plus că m-a iubit. Simțeam nevoia să fiu iubit fiindcă viața, așa cum am trăit-o eu, mi-a oferit multe relații. Și cu fete, ca iubite, și prieteni, ca amici, și cu oameni mai în vârstă, ca sfătuitori, și deci am avut contact cu foarte multă lume. Dar întotdeauna când cineva îți dă un sfat, nu se rezumă doar la ce crede el despre o chestiune, totdeauna ar și vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mama soției, i-a zis că mama e acasă, nu e acolo. Am așteptat o zi, n-a venit, nici a doua zi. Mă duc să văd ce-i cu Rodica, iar de acolo la sârbi, că plec cu un amic, dacă vine mă-ta, frigiderul e plin, iar banii, la taică-meu, să-i dea Rodicăi. M-am dus la Oltenița, soacră-mea ce crezi că-mi spune, Rodica e în spital la București. Bine, uite, mă duc la sârbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]