67,494 matches
-
Cătălin Constantin Cei care anul trecut au vizitat expoziția de la Muzeul Național de Artă, dedicată decupajelor realizate de regina Margareta a II-a a Danemarcei, după basmele lui Andersen, își amintesc, poate, de unde pornise ideea reginei. în muzeu se afla o copie a paravanului pe care Andersen construise o hartă în imagini a călătoriilor sale în Europa și Orient, un colaj suprarealist, cu o recuzită însă tipic romantică, de imagini decupate
Bazarul cu imagini by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15947_a_17272]
-
și Stilistica - o nouă disciplină a filosofiei? (ian.-febr. 1944), singurele, de altfel. Este prea evidentă intrarea acestui al doilea inițiator al Cercului în domeniul preocupărilor gânditorului Blaga, a cărui demnitate de teoretician pe probleme de morfologia culturii nu e amintită decât o singură dată, de formula "noologiei abisale" fiind vorba. Primul articol dezvoltă afirmativ observații de mare profunzime asupra unei probleme fundamentale, care îl recomandă pe autor ca maturitate și cunoaștere la esență a evoluției culturii românești. Este marcat momentul
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
cîmpul inovației literare. Același stil predomină și în culegerea de povestiri Cei trei copii-Mozart. Tonul lejer, invenția totală, cu o putere de sugestie infinită. Cartea este un mic șir de parabole, unele atingînd serios latura SF. Însă un SF care amintește de Istoriile insolite ale lui Crohmălniceanu, niște istorii în care important este ineditul tematicii, și nu anumite caracteristici (previziunea, premonitoriul etc.). Timpul din povestirile lui Ecovoiu nu este clar determinat, însă o caracteristică este clară: este timpul trecut. Acțiunea s-
Nu interpreta! by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15948_a_17273]
-
continuitate (nici în timp, nici în spațiu). A cules, s-ar zice, un buchet de flori diferite, ceea ce nu se face dacă vrei să-l oferi, dar care are frumusețea lui. În 22 din 24-30 iulie, dl Matei Călinescu își amintește de o întîlnire întîmplătoare cu Borges, care conferențiase la Bloomington, la Universitatea Indiana. Auzindu-i numele românesc, Borges (era prin 1980) i-a recitat cîteva versuri în franceză, dar dintr-o poetă de origine română, pe care le citise cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15957_a_17282]
-
casei" de mai bine de un secol) poți asculta orice - de la menuete de Mozart și sonate de Beethoven la jazz și muzică de café-concert - dar, în nici un caz, manele; și, în fine, asemeni unui refren, tradiționalul salut ceh "ahoj" (ce, amintindu-ți de "Asul de pică" al lui Forman, îți răscolește nostalgii cinefile) și, ca un reper, nelipsita ploaie - rece și neprietenoasă - ce-ți actualizează durerile reumatice în plină vară. Aceasta este imaginea pe care mi-am făcut-o, preț de
Previzibilul Karlovy Vary... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15956_a_17281]
-
că, deși nu sînt prozator, s-a produs această transfigurare a faptului relativ banal al unei întîlniri într-un mod încărcat de vibrație. Fiindcă ați pomenit de Georges Poulet, care visa ca critica să atingă gradul superior al literaturii, îmi amintesc că am sesizat, în multe dintre aceste dialoguri, preocuparea dvs. pentru condiția criticii în raport cu literatura. Eu cred că toată această preocupare are niște resorturi mai intime, mai adînci. Vă spuneam mai înainte că eu însumi am simțit ca un fel
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
contemplînd comportamentul românesc de fiecare zi nu reziști să nu te ducă gîndul la eternul Caragiale, despre care Ralea a spus cîndva, între războaie, că e cel mai specific scriitor român. Și sîntem mulți care îi dăm dreptate. Să-i amintesc aici repede și incomplet pe prietenii Conu Alecu Paleologu, Radu Cosașu, Al. George, Ion Vartic, Nicolae Manolescu, Gabriel Dimisianu, Ștefan Cazimir, Mircea Iorgulescu, Dan C. Mihăilescu. Și, repet, înșiruirea a rămas, fatalmente, incompletă. Pentru că admiratorii adevărați ai lui Caragiale sînt
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
disparați parametri și riscuri de simplificări primejdioase. Este ceea ce ne propunem într-o repede ochire asupra destinului mult mediatului, în ultima vreme P.N.Ț.C.D., căruia i se cântă prohodul în vestibulul încăperii unde, ce e drept, bolește. Ceva ne amintește că, îndată după căderea dinastiei Ceaușescu, soldată cu fondarea de partide politice, formația cu cea mai furioasă primire de către forțele restante ale unei Puteri numai pe jumătate izgonite a fost P.N.Ț., reînviat sub egida energicului supraviețuitor al cercului manist
Privind înainte, cu seninătate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15978_a_17303]
-
cea mai furioasă primire de către forțele restante ale unei Puteri numai pe jumătate izgonite a fost P.N.Ț., reînviat sub egida energicului supraviețuitor al cercului manist, Corneliu Coposu. Zece ani trecuți nu șterg într-atât urmele încât să nu ne amintim ferocele manevre prin care s-a încercat mai întâi jugularea acestei formații, ce-și adăugase și titulatura de Creștin Democrată, furtuna de defăimări, obscenul cor ce-i menea pieirea. Explicația ar fi aceea că micii și marii vinovați/ profitori ai
Privind înainte, cu seninătate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15978_a_17303]
-
nu se vrea gratuit, autorul leagă ingenios ițele povestirilor între ele. Un alt personaj predominant este Lia Mora, cea care provoacă incestul cu un amestec de luciditate și perversiune. Este o versiune interesantă a Lolitei pe care autorul o și amintește la un moment dat. Pornograficul rezistă tocmai datorită acestei solide construcții narative. Nimic nu este aruncat la întîmplare, fiecare amănunt putînd fi hotărîtor. Multe dintre întîmplări sînt relatate din perspective multiple. Povestea de amor dintre un profesor de liceu și
Incest și naratologie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15980_a_17305]
-
nume predestinat, Molan), dar și neașteptate, precum primul-ministru. Acesta din urmă, ca agent de promovare al unei pelicule ce spune multe despre modul de funcționare al societății și administrației de stat românești. Puțină istorie: după cum dl. Năstase nu-și mai amintește, una dintre condițiile puse de Comisia Uniunii Europene pentru păstrarea României "în cărți" a fost liberalizarea pieții de manuale. Asta însemna, pe de o parte, ca în școlile românești să se poată preda după manuale alese de profesori și elevi
Manual de bune maniere pedeseriste by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15977_a_17302]
-
autorul în prefață, n-are a face prea mult cu vreo geografie concretă, nici cu nostalgii estice de coloratură ideologică, nici măcar nu vrea să indice cu orice preț afinități culturale rusești, deși nici nu le neagă. în aceeași prefață, autorul amintește cîteva mari titluri din literatura clasică rusă, alături de Voltaire sau Balzac, ca orice intelectual fără frontiere. Trebuie deci stabilit de la bun început, Constantin Țoiu n-are nimic din fanatismul unui Ion Ianoși, de pildă, Kamceatka lui e una pretextuală, "un
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]
-
fel de punere în dialog, de joc cu personaje inventate la puterea a doua. în prima parte dialogurile sînt oarecum filosofice, Sache fiind om cu carte și trăitor în mitizatul interbelic. Discuțiile seamănă bine cu acelea ale lui Diderot și amintesc disputele din Galeria cu viță sălbatică, pe care le depășesc în măsura în care s-au eliberat de presiunea politicului. în ultima parte, atmosfera e una de veselă Țiganiadă, de burlesc transcendentalizat ca în Cimitirul Buna-Vestire. Textele adunate în capitolul de mijloc s-
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]
-
prietenii de nezdruncinat și de o fidelitate absolută, se poartă ca un fel de roabă a ei. Nu are cercei, inele, nu se fardează, e îmbrăcată modest, doar într-un taior cenușiu cu aspect cazon, cum se îmbracă ." Memorialistul își amintește amănunte picante de la înmormîntarea lui Arghezi, umorul unui activist bătrîn, Ion Barbu în micul bar de la Athénée Palace, o replică a lui Gabriel Dimisianu cu care se afla în Rusia. Și totuși, oricît de savuroase ar fi aceste notații și
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]
-
a spiritului, tot ce ține de omul "faustic" occidental lipsește aici. Neagoe nu se gîndește nici un moment să-și îndemne fiul - între atîtea îndemnuri pe care i le dă - să se lumineze, să se chinuiască să afle. Mai degrabă îi amintește de vorba aceea tulburătoare, "înțelepția lumii acesteia este nebunie la Dumnezeu"". Incapabili de a fi vizitați de demonul gnoseologic, nu sîntem în stare nici de etică: "Eticismul Apusului nu e pe măsura noastră. Acel mult lăudat "se cade - nu se
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
mînă, cu rugămintea de a se folosi de talentele sale de fost procuror. Nici aici Victor Ciorbea nu le-a oferit țărăniștilor o soluție satisfăcătoare. Cine are habar de procesele deviaționiștilor din PCR-ul devenit PMR în perioada stalinistă își amintește și de acuzele de infiltrare sau de pactizare cu dușmanul de clasă, reprezentat de partidele burgheze. Acestea au fost acuzațiile cu care Victor Ciorbea i-a eliminat din partid pe inconvenabili, schimbînd ceea ce era de schimbat cu PSD-ul. Trist
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16007_a_17332]
-
a chirurgiei, Donovan crede că lărgirea albiei semantice era nu doar previzibilă, dar și inevitabilă, sub presiunea experienței clinice. Autorii complexului Tratat de psihotraumatologie tradus la Editura Trei, Gottfried Fischer și Peter Riedesser, membri ai grupului de cercetare despre care aminteam mai înainte, așază o dată cu acest volum temelia noii discipline. Ei își concentrează eforturile pe trei mari direcții: cea a unei psihotraumatologii generale (sintetizând principiile general valabile pentru acest domeniu), cea diferențială (particularizând în funcție de personaje și situații) și cea specială (situații
Bazele unei noi științe by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15979_a_17304]
-
și cu experiență. Persoane cu veleități certe, dar în dificultate de a scrie, nu fiindcă n-ar fi fost libere, ci fiindcă puterea de pătrundere a talentului lor era mult mai redusă. Așa-i viața. Așa-i arta..." mai spuneam amintind și păcatele prozatorului ce-și căuta mereu un sprijin ideologic, ba marxismul, când se mai afla în țară, ba creștinismul și misticismul, după ce se exilase în occident. Nu se poate zice, prin urmare, că Petru Dumitriu era sau este, în
De partea lui Petru Dumitriu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15987_a_17312]
-
-l fi auzit pe undeva. Am fost în Germania, de pildă, am stat un an, am avut o bursă de la germani. Se recompensau, pentru că, dacă mi-au omorît tatăl, trebuiau să se arate generoși față de fiu, să-i dea cozonac. Amintesc mereu că am fost orfan de război - nu-mi place deloc cînd aud asta, că aduce imediat a milog, a sărăcie, a om care... Și tatăl meu a fost orfan de război. Bunicul a murit pe front cînd tata avea
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
a murit pe front cînd tata avea opt ani și, înainte de a muri, i-a trimis, printr-un coleg, ceasul lui cu lanț drept amintire. Era tot ce i-a mai rămas tatălui meu de la tatăl lui... Eu nu-mi amintesc despre tata decît că a venit odată, într-o vacanță, cînd eu încă eram ținut în brațe, m-a luat să mă ridice în sus, așa cum se face cu copiii, și eu m-am emoționat inconștient și-am făcut pipi
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
în astfel de aprecieri. Cum, adică, n-au existat oameni liberi și curajoși printre intelectualii români aflați sub vremile întunecate? Cronicarul se desparte, încă o dată, de astfel de pusee sceptice, de un pesimism care n-are deplină justificare, și își amintește de vorba cronicarului din care își făcuse Maiorescu deviză: birui-va gîndul. În același număr din Contrafort, dl Vitalie Ciobanu scrie o lungă recenzie la o carte pe care Cronicarul n-o cunoaște, dar care i se pare demnă de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16024_a_17349]
-
gratuitul nu interesează. Imaginarul este dominat de marile locuri comune culturale: Cu un mic efort, mă pot închipui într-o mănăstire abandonată, cu chiliile goale, sau într-o bibliotecă părăsită, unde doar eu mai privesc peticul de cer care-mi amintește frunzele albicioase ale măslinilor bătrîni din Grecia și zidul din fața ferestrelor." Mănăstire, bibliotecă, Grecia, stereotipii culturale în care autorul se situează confortabil, el neavînd simțul proprietății literare, al originalității - problematica este importantă și nu maniera în care scrii despre ea
Eu sînt un anacronic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16012_a_17337]
-
este imediat încărcată cu meditații stereotipe: Crescusem pe un sol aspru, cu rădăcini mai viguroase decît noii mei colegi, în schimb ei posedau un lustru care mie îmi lipsea". Acest reflex esopic (de sublimare de la particular la general - să ne amintim și de gustul pentru parabolă din alte scrieri) este cu atît mai ciudat cu cît Octavian Paler nu este la prima carte de confesiuni. El și-a făcut un stil din a-și "vicia" metafizic amintirile, experiența personală (să ne
Eu sînt un anacronic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16012_a_17337]
-
etc.) sînt numeroase, iar argumentele, convingătoare. Preluînd altă sintagmă bănulesciană, e o lume a "ecoului întîrziat", imitativă și teatrală, jucînd la nesfîrșit, cum spune autoarea, o "farsă a descendenței" (în cadrul sărbătorii anuale a orașului urma să se joace, să ne amintim, o... feerie bizantină). Referindu-se la frecventa asociere Bănulescu-Sadoveanu (celălalt mare povestitor român al acestui secol), Monica Spiridon neagă orice asemănare în afara aceleia de a fi reușit să substituie, în percepția publică, spații geografice reale cu altele, cu originea în
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
lume, aplicîndu-se asupra unor anume producții, cele de care pot dispune sau îi interesează, dibuind generalitatea pas cu pas, intuind-o și altminteri decît prin procedeul exhaustivului, prin cuprinderea ansamblului absolut din care țîșnesc revelațiile reci le statisticii. Să ne amintim că Goethe definea literatura drept "fragmentul fragmentelor: numai o fărîmă din ce s-a petrecut și s-a scris; și numai o fărîmă din ce s-a scris și a rămas'. Și n-avem sentimentul că s-ar fi înșelat
"Supărarea" d-lui Alexandru George (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15604_a_16929]