3,713 matches
-
1830. Pe teritoriul acestei comune se afla și un eleșteu pe pârâurile Recelea și Calda, eleșteu amenajat de Cotman Vel Mihalache Cornescu, care se ocupase și de renovarea bisericii în 1830. Satul Ghighiu făcea parte din comuna Corlătești. În 1925, Anuarul Socec consemnează comunele Bărcănești și Tătărani în aceeași plasă, în timp ce comuna Românești fusese desființată. Comuna Bărcănești avea 2076 de locuitori în satele Bărcănești și Românești, iar comuna Tătărani 987. În 1938, satele se găseau în aceeași configurație, dar în plasa
Comuna Bărcănești, Prahova () [Corola-website/Science/301642_a_302971]
-
cu o populație totală de 2185 de locuitori, care se îndeletniceau cu meșteșuguri (erau dulgheri, zidari, rotari, dogari, fierari), creșterea albinelor și a gândacilor de mătase. Ei își desfăceau produsele la Ploiești și București. Aceeași alcătuire o avea, așa cum arată Anuarul Socec, și în 1925, cu o populație de 2640 de locuitori, fiind reședința plășii Podgoria. În 1931, satele Bălțești și Izești s-au separat din comuna Podenii Noi, și au format comuna Bălțești, comuna Podenii Vechi rămânând cu satul Podenii
Comuna Bălțești, Prahova () [Corola-website/Science/301641_a_302970]
-
de elevi. Comuna Bălușești, formată din satele Bălușești, Mesteacăni și Tabăra, avea o populație de 1098 de locuitori ce trăiau în 281 de case; aici existau două biserici și o școală mixtă cu 45 de elevi (dintre care o fată). Anuarul Socec din 1925 consemnează desființarea comunei Iucșești, satele Cotu lui Bălan, Mucelu Durii și Recea trecând la comuna Brăteanu, iar satul Iucșești trecând la comuna Spiridonești (noul nume al comunei Bătrânești), formată din satele Bătrânești, Iucșeștii de Jos, Spiridonești și
Comuna Icușești, Neamț () [Corola-website/Science/301646_a_302975]
-
de elevi (dintre care 2 fete) și câte o biserică în fiecare din cele două sate. Locuitorii se ocupau cu agricultura, iar comuna beneficia și de peștele din lacul Boldești și de vânatul din zonele sălbatice din preajma acestuia. În 1925, Anuarul Socec o consemnează în aceeași plasă și în aceeași compoziție, având 1590 de locuitori. În 1950, la reforma administrativă, comuna s-a regăsit în raionul Mizil al regiunii Buzău și apoi (după 1952) al regiunii Ploiești. După reînființarea județelor în
Comuna Boldești-Grădiștea, Prahova () [Corola-website/Science/301647_a_302976]
-
Brebu și alta în satul Pietriceaua, construită în 1855 de către locuitori. Localnicii se ocupau cu agricultura (cultura porumbului și ovăzului, apicultura, cultura pomilor fructiferi - meri, peri, cireși, nuci), precum și cu croitoria și pietrăria, desfăcându-și produsele la Câmpina. În 1925, Anuarul Socec consemnează comuna cu o populație de 4995 de locuitori, în aceeași plasă Prahova din județul Prahova. În 1938, comuna s-a regăsit în plasa Câmpina din județul Prahova, după care în 1950 a fost alocată raionului Câmpina din regiunea
Comuna Brebu, Prahova () [Corola-website/Science/301649_a_302978]
-
școală cu 65 de elevi înființată la 1890 și trei biserici, din care două pe teritoriul actual al comunei Brazi; și comuna Popești cu 448 de locuitori și o biserică fondată de Olimpia Lahovari. În 1925 comuna este consemnată de Anuarul Socec în aceeași plasă, cu satele Moara, Brazii de Jos și Brazii de Sus și 2896 de locuitori. Altă unitate industrială infințată în satul Brazi a fost Atelierul de Teracotă. Tot în acelasi timp ia ființă și o fabrică de
Comuna Brazi, Prahova () [Corola-website/Science/301648_a_302977]
-
Pângărați, Stejaru, Tarcău, Brătești, Gheuca, Pângărăcioru, Petrica, Straja, Lunca-Strâmtura, Vădurele și Mănăstirea-Bisericani, având în total 2.191 de locuitori ce trăiau în 621 de case. Funcționau în comună 7 mori de apă, trei herăstraie, patru biserici și o școală mixtă. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Muntele a aceluiași județ, având 1.740 de locuitori în satele Pângărăcior, Pângărați, Scăricica și Stejaru. În 1950, comuna a trecut la raionul Piatra Neamț din regiunea Bacău. În 1968, a revenit, în forma
Comuna Pângărați, Neamț () [Corola-website/Science/301658_a_302987]
-
familii de bulgari și greci), o școală, funcțională din 1887, în care în 1894 învățau 35 de elevi (din care 9 fete) și două biserici în satele Cerașu și Slon, înființate de localnici în anii 1887, respectiv 1879. În 1925, anuarul Socec consemnează doar satele Slon și Cerașu, în aceeași plasă Teleajen. În 1931, satele Slon și Cerașu s-au separat, fiecare dintre ele formând o comună de sine stătătoare. În 1950, ele au fost incluse în raionul Teleajen din regiunea
Comuna Cerașu, Prahova () [Corola-website/Science/301656_a_302985]
-
Jos, Slobozia, Țolicea, Boiștea, Grași, Blebea, Fabrica, Ingărești, Julfeni, Mănești, Plopi, Schitu și Târgu Nou, având în total 3334 de locuitori. În comună existau șase biserici și patru școli mixte (la Blebea, Boiștea, Petricani și Târpești) cu 127 de elevi. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în plasa Cetatea Neamț a aceluiași județ, având 4587 de locuitori în satele Blebea, Boiștea, Grași, Julfeni, Petricani, Târpești și Ingărești și în cătunele Râbâia, Târgu Nou și Țolicea. În 1931, comuna a rămas cu
Comuna Petricani, Neamț () [Corola-website/Science/301659_a_302988]
-
Plutonu, Boboești, Agapieni, Cujbeni, Dolhești, Pițilăgeni și Tărățeni, având în total 2582 de locuitori. În comună funcționau șase mori de apă, trei biserici, o școală mixtă la Pipirig și o școală de cătun la Pluton, având împreună 58 de elevi. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Cetatea-Neamț a aceluiași județ, având 3868 de locuitori în satele Boboești, Dolhești, Pipirig, Pițiligeni, Pluton și Stânca. În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Târgu Neamț din regiunea Bacău. În 1968, ea
Comuna Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/301662_a_302991]
-
pe teritoriul actual al comunei, mai funcționa în aceeași plasă și comuna Galu, formată din satele Galu, Gura Dreptului, Pârâu Fagului, Pârâu-Galu, Poiana Răchiței, Ruseni, Săvinești, Topoliceni și Urși, cu 1701 locuitori. Existau și aici două biserici și o școală. Anuarul Socec din 1925 consemnează cele două comune în plasa Muntele a aceluiași județ. Comuna Călugăreni avea 2340 de locuitori în satele Brânzeni, Călugăreni, Coroiu, Gălbezeni, Largu, Poiana Largului, Poiana Teiului și Roșeni; iar comuna Galu avea o populație de 1944
Comuna Poiana Teiului, Neamț () [Corola-website/Science/301665_a_302994]
-
XIX-lea, comuna purta denumirea de "Uscați", făcea parte din plasa de Sus-Mijlocul a județului Neamț și avea în compunere satele Uscați, Războieni, Borșeni, Marginea, Poienile și Totoești, cu 2261 de locuitori. În comună existau șase biserici și o școală. Anuarul Socec din 1925 o consemnează cu denumirea actuală de "Războieni", ca reședință a plășii Războieni din același județ, și având 3580 de locuitori în satele Borșeni, Marginea, Parte din Uscați, Poieni, Războieni, Tăietura, Tâmpești, Totoești, Uscați și Drămești. În 1931
Comuna Războieni, Neamț () [Corola-website/Science/301667_a_302996]
-
74 de copii (din care 28 de fete). Pe teritoriul comunei funcționau două mori de apă: una cu piuă, pe Prahova și una fără, pe râul Câmpinița. În aceeași compoziție și în aceeași plasă, în 1925, comuna este consemnată de Anuarul Socec cu o populație de 2711 locuitori. În 1931, cătunul Frăsinet a fost transferat comunei Breaza de Sus. Comuna a fost inclusă în preajma lui 1938 în plasa Câmpina din județul Prahova, trecând apoi în 1950 în raionul Câmpina al regiunii
Comuna Cornu, Prahova () [Corola-website/Science/301663_a_302992]
-
Viteazul, fiind formată din cătunele Dițești și Roșioara, totalizând 1466 de locuitori și aflată tot în plasa Filipești. Comuna avea o biserică fondată de localnici în 1882 și o școală frecventată de 113 copii (din care 6 fete). În 1925, Anuarul Socec consemnează cele două comune în aceeași plasă, având respectiv 2512 locuitori (Filipeștii de Pădure) și 1924 de locuitori (Dițești). În 1950, comunele au fost arondate raionului Câmpina din regiunea Prahova și apoi din regiunea Ploiești. În 1968, comuna Dițești
Comuna Filipeștii de Pădure, Prahova () [Corola-website/Science/301672_a_303001]
-
ultimul fiind astăzi în comuna Dumbrava), având în total o populație de 657 de locuitori, o singură biserică zidită în 1790 și o școală datând din 1874 frecventată în 1892 de 28 de elevi, toți băieți. În perioada interbelică, în anuarul SOCEC din 1925 apare și satul Belciuguri, ca parte a comunei Cornurile, iar Drăgănești a fost în continuare reședință de plasă, denumită în acea perioadă "Drăgănești". În 1950, plasa și județul au fost desființate, comunele fiind arondate mai întâi raionului
Comuna Drăgănești, Prahova () [Corola-website/Science/301668_a_302997]
-
comunei mai funcționa în aceeași plasă și comuna Cârligi, formată din satele Cârligi, Soci, Dragomirești, Dudești, Vadu și Valea Albă, cu o populație totală de 1149 de locuitori. Existau și aici patru mori de apă, trei biserici și o școală. Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele în plasa Piatra a aceluiași județ. Comuna Șerbești avea 2384 de locuitori în satele Șerbești și Ghigoieni și în cătunul Ilișești; în vreme ce comuna Cârligi avea 1562 de locuitori în satele Cârligi, Dușești, Soci și Vadu
Comuna Ștefan cel Mare, Neamț () [Corola-website/Science/301682_a_303011]
-
vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (91,5%). Pentru 7,72% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna nu exista, satul Săvinești făcând parte din comuna Calu-Iapa din plasa Piatra-Muntele a județului Neamț. Anuarul Socec din 1925 consemnează trecerea satului Săvinești în componența comunei Roznov. Comuna s-a înființat în 1931, cu satele Brășăuți, Dumbrava Roșie din Deal, Dumbrava Roșie din Vale și Săvinești. În 1950, comuna Săvinești a fost transferată orașului regional Piatra Neamț
Comuna Săvinești, Neamț () [Corola-website/Science/301676_a_303005]
-
și era formată din satele Gura Vadului, Tohani, Tohăneanca (actualmente, "Perșunari") și Valea Scheilor. Comuna avea 2020 de locuitori, o școală mixtă în satul Tohani și 7 biserici deservite de 5 preoți. În aceeași componență este consemnată comuna și de Anuarul Socec din 1925, tot în plasa Tohani și cu o populație de 3150 de locuitori. În 1950, județele s-au desființat, iar comuna a fost arondată raionului Mizil din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968
Comuna Gura Vadului, Prahova () [Corola-website/Science/301680_a_303009]
-
Alexandru Filipescu în 1844 și o alta zidită în 1879. În această comună, pe râul Teleajen funcționau două mori de apă și o pivă, iar pe râul Drajna, în cătunul Făgetul exista o altă moară de apă. În perioada interbelică, Anuarul Socec consemnează că în 1925 cătunul Chirițești a dispărut, iar comuna Cătunu a fost desființată, fiind alipită comunei Ogretin. Comunele Drajna de Jos, Drajna de Sus și Ogretin făceau parte din plasa Văleni din județul Prahova. În 1950, ele au
Comuna Drajna, Prahova () [Corola-website/Science/301666_a_302995]
-
al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Bistrița a județului Neamț și era formată din satele Zănești, Fauri de Jos, Fauri de Sus și Traian, având în total 2038 de locuitori. În comună funcționau o biserică și o școală. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în aceeași plasă, având 2841 de locuitori în satele Fauri, Traian și Zănești. În 1950, comuna a fost transferată raionului Buhuși și apoi (după 1964) raionului Piatra Neamț din regiunea Bacău. În 1968, a revenit la
Comuna Zănești, Neamț () [Corola-website/Science/301698_a_303027]
-
de zid. Comuna Bogzești, alcătuită din așezările Butnărești, Cucoși (Uncești), Ghinițești, Giuleștii din Deal, Giuleștii din Vale și Uncești, avea 1241 de locuitori în 345 de case. În comuna Bogzești existau două biserici și o școală primară mixtă la Butnărești. Anuarul Socec din 1925 consemnează comasarea comunelor Bârjoveni și Bogzești sub numele de "Butnărești". Comuna Butnărești avea 2180 de locuitori în satele Bârjoveni, Butnărești, Bogzești, Cucoși, Prăjești, Uncești și în cătunele Giuleștii din Deal și Giuleștii din Vale. Comuna Secuieni avea
Comuna Secuieni, Neamț () [Corola-website/Science/301677_a_303006]
-
populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna cuprindea atât satele actuale (Coada Malului, Măgurele, Protosinghelu), cât și satul Zamfira, făcând parte din plasa Podgoria a județului Prahova și având o școală înființată în 1858. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în aceeași compoziție, cu o populație de 2359 de locuitori. În 1950, a fost inclusă în raionul Teleajen al regiunii Prahova și, din 1952, al regiunii Ploiești. Satul Protosinghelu a luat în 1964 numele de
Comuna Măgurele, Prahova () [Corola-website/Science/301691_a_303020]
-
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Moldova a județului Român și era formată numai din satul de reședință, cu 2462 de locuitori. În comuna existau o școală mixtă cu 115 elevi și o biserică catolică. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în aceeași plasă, având 4200 de locuitori în satele Lecușeni, Săbăoani și Traian. În 1950, comuna a fost transferată raionului Român din regiunea Bacău (între 1952 și 1956, din regiunea Iași). În 1968, ea a
Comuna Săbăoani, Neamț () [Corola-website/Science/301675_a_303004]
-
de "Făgetu"); această comună avea 992 de locuitori, o moară pe râul Teleajen, o școală mixtă cu 53 de elevi și 2 biserici, una în Scăioși (zidită în 1801 de familia Filipescu) și una în Fundeni, înființată de niște călugări. Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele în aceiași plasă: în comuna Gura Vitioarei trăia o populație de 1033 de locuitori, Bughiile avea 1059, iar Scăioși 2390. În 1950, comunele au fost arondate raionului Teleajen din regiunea Prahova și apoi (după 1952
Comuna Gura Vitioarei, Prahova () [Corola-website/Science/301681_a_303010]
-
satului Bicaz format pe moșia mănăstirii Bistrița. Comuna Tașca nu exista la sfârșitul secolului al XIX-lea, pe teritoriul ei actual, inclus în comuna Bicaz din plasa Piatra-Muntele a județului Neamț, existând satele Crasna, Neagra, Tașca și Chișirig și Floarea. Anuarul Socec din 1925 consemnează în aceeași comună Bicaz satele Chișirig-Neagra, Hămzoaia, Secu, Tașca, Ticoș și Floarea. Comuna a fost înființată în 1931, prin separarea teritoriului ei de comuna Bicaz. Satele comunei erau Chișirig, Hamzoaia, Secu, Tașca și Ticoș-Floarea. În 1950
Comuna Tașca, Neamț () [Corola-website/Science/301684_a_303013]