8,321 matches
-
clarificat, în care cititorul poate sălășlui. Lectura textului este un travaliu prin care „eul” se autentifică, adică își clarifică esența. Dacă în text recunosc doar un „non-eu” și dacă meditația mea se pierde undeva în lumea textului, între „non-eu” și aparența sinelui, tocmai prin recunoașterea „non-eului” îmi voi distruge, ulterior, cu claritate, eul autentic. Există texte prin care, citindu-le, mă „aud” pe mine însumi relatând; și există texte prin care, citindu-le, „aud” pe altcineva relatând. Ambele lecturi sunt revelatoare
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
eul” versus „non-eul” dezvăluite de lectură. Atare explorări hermeneutico-fenomenologice ar conduce nu numai la decriptarea erorilor și intereselor ascunse pe care le conțin teoriile curriculumului, ci și la descoperirea unor noi direcții de dezvoltare a curriculumului. Ar fi străpunsă „coaja aparențelor” alcătuită din terminologia standard a discursului formal și artificial al teoriei, iar „breșa în superficialitate” ar permite accesul în profunzimea fenomenelor primare și autentice ale curriculumului, cele care însoțesc și formează eul autentic. La prima vedere, studiul lui Reynolds este
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
personală a curriculumului, la un ideal educațional propriu; rostul curriculumului este determinat de relațiile dintre obiective, experiențele de învățare, organizare și evaluare; nici elevii și nici profesorii nu au conștiința semnificației integrale, profunde a ansamblului curricular; e) proiectarea curriculară păstrează aparența neutralității ideologice; f) cei patru pași ai proiectării curriculare care definesc și normează curriculumul, de fapt, instituie „realitatea” curriculumului; g) raționalul lui Tyler impune o serie de distincții binare, antagonice și maniheiste: semnificativ/nesemnificativ; organizare/dezorganizare; evaluare/nonevaluare; scopuri educaționale
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
nu numai datorită caracterului „senzaționalist”, în care este reînviat mitul „marelui complot de subjugare economică și politică a lumii”, ci și talentului aparte al autorului de a însăila cu pricepere fapte disparate, conferindu-le, pe ansamblu, o uimitoare verosimilitate, o aparență de „realitate obiectivă” ce a sedus mulți consumatori de „cultură de masă”. Totuși, nu este vorba decât despre un policier conceput ingenios. Kah susține că educația globală nu este decât o componentă a marii conspirații de instaurare a „noii ordini
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
antică. Antichitatea greco-latină s-a hrănit cu o imagine a lumii complet diferită de cea din zilele noastre. Lumea anticilor era divină - adică perfectă. Creată și diriguită de zei, ea le ridica anticilor probleme privind, aproape în exclusivitate, raportul dintre aparență și esență. Întrebările asupra cărora stăruiau presocraticii, sofiștii, Aristotel, Platon, stoicii etc. erau de genul: „Cum ajungem să cunoaștem lucrurile pe care le cunoaștem?”, „Cum ajungem la adevăr?”, „Cum a fost alcătuită atât de desăvârșit lumea?” etc. Înțelegerea eclectică și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
la adevăr?”, „Cum a fost alcătuită atât de desăvârșit lumea?” etc. Înțelegerea eclectică și înțelegerea heracliteană a lumii antice - deși păreau ireconciliabile - se suspendau reciproc în fața „evidenței” că lumea este o armonie cosmică. În această situație, filosoful căuta realitatea dincolo de aparențele perceptibile ale lumii sub forma unei esențe ideale. „Idealul” devenea astfel autenticul „real”, a cărui caracteristică fundamentală era perfecțiunea intrinsecă, armonia. Așa apărea lumea pitagoreică, a cărei esență o constituia armonia numerelor naturale; tot astfel apărea kosmos-ul platonic, cu o
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
util un asemenea nostos în vremurile noastre ultramoderne, suprasofisticate și, poate, chiar fericite? Ce foloase am mai putea avea noi, cei care vedem la televizor batjocorită povestea aheului rătăcitor pe talazurile dezlănțuite ale lumii? Să nu ne lăsăm păcăliți de aparențe. Trăim, ce-i drept, timpuri noi și întru câtva diferite de cele evocate de aedul orb din Smirna sau Colofon. Dar soarta omului nu s-a schimbat. Condiția umană se confruntă cu aceeași realitate halucinantă și provocatoare alcătuită din adevăruri
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
era tânăr, „azvârlit fiind în lume” (Geworfenheit, cum ar spune Heidegger), Ulise s-a lăsat pradă văzului, trăind năvalnic, izbit de necazurile vieții, ispitit de plăceri, sfâșiat de pasiuni și lovit de nenoroc; astfel a putut contempla suprafața lumii, cu aparențele și învăluirile ei mincinoase; a acumulat experiență și istețimea politropică l-a ajutat să scape din toate capcanele întinse de moira Lachesis. Dar n-a apucat să „rumege” în sinea sa aceste acumulări empirice. Până la akmé, Ulise s-a aflat
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
nu mai are nevoie să facă demonstrații vizibile de forță. Violența deschisă s-a manifestat din nou la sfârșitul regimului, în decembrie ’89, când au apărut pentru scurt timp faimoșii teroriști. Ulterior, mineriadele din anii ’90 au avut cel puțin aparența unor manifestări de violență deschisă menite să înfricoșeze populația. Văzându-și situația periclitată din pricina sfârșitului regimului comunist, puterea a recurs la metodele de guvernare practicate cu succes la alte momente istorice. Dincolo de detalii, ceea ce contează în acest joc de elemente
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
propriu al unei epoci, lăsându-le altora acea depărtare în raport cu stilul propriu al unei epoci pe care o numim stil personal. și poate că au dreptate, dacă ne gândim că biografiile individuale nu oferă interes decât în măsura în care ilustrează comportamente și aparențe atașate condițiilor sociale statistic cele mai frecvente. Pe acea suprafață socială pe care acționează individual, apare iluzia biografică de care amintește Pierre Bourdieu. Tonul martirologic propriu țărilor postcomuniste în confruntarea cu trecutul comunist- ce a dat naștere unei literaturi victimologice
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
vameșii nu mai sunt atât de vigilenți. Pe de o parte, vârsta creștea respectabilitatea, iar pe de altă parte, vameșii nu mai erau motivați să efectueze controale oarecum perverse. Legate de aceasta sunt și povestirile despre cum se încerca respectarea aparențelor privitoare la reglementările legale la vamă. O relatare frecventă a fost cea despre îmbrăcarea mai multor tricouri înainte de graniță. O altă istorisire, unică, dar sugestivă, este cea a unei tinere care a fost cu mama ei să-și cumpere haine
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
brașoveni. Metodele de tortură și anchetă și limbajul securiștilor nu au diferit, în 1987, în majoritatea cazurilor (excepții au existat, ca întotdeauna), de cele din perioada Dej. Dimpotrivă, metodele rămăseseră aceleași, pentru că aparatul de represiune nu se modificase genetic: păstrase aparențele mai bine ca odinioară, înfățișându-se a avea oarecare maniere, dar totul era o fațadă pentru a practica aceeași brutalitate. Una dintre victime îi recunoaște în anchetatorii agresivi pe urmașii și „ucenicii” lui Alexandru Nikolski și Alexandru Drăghici, doi celebri
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
unui program prin care se putea afla o metodă sau tehnică de relaxare, de echilibrare interioară sau de de destresare de la un lector român, Nicolae Stoian, venit din străinătate, împreună cu soția sa, franțuzoaică, Muriel. El era un individ comun în aparență, ea părea o post-hippistă, tot în aparență. În rochia ei indiană - în variantă occidentală, deci nu în sari -, foarte subțire și cu cizme bej, de piele groasă, amintind de cizmele de cowboy, ea aducea un aer exotic, cu tot ceea ce
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
o metodă sau tehnică de relaxare, de echilibrare interioară sau de de destresare de la un lector român, Nicolae Stoian, venit din străinătate, împreună cu soția sa, franțuzoaică, Muriel. El era un individ comun în aparență, ea părea o post-hippistă, tot în aparență. În rochia ei indiană - în variantă occidentală, deci nu în sari -, foarte subțire și cu cizme bej, de piele groasă, amintind de cizmele de cowboy, ea aducea un aer exotic, cu tot ceea ce fusese în perioada Flower Power noutate și
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
un proces formal în care procurorii, avocații și judecătorii aplicau, de obicei, sentințele date de anchetatori. Caracterul formal este menționat în toate interviurile realizate; de asemenea, durata lui scurtă (câteva zile). Procesul devenise doar o formalitate menită să ofere o aparență de legitimitate acestui mecanism. Astfel, orice speranță a deținuților că la proces li s-ar putea face dreptate devenea iluzorie. Închisorile politice Regimul închisorilor politice era diferit de cel al penitenciarului de drept comun. Universul concentraționar nu se limita la
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
comunismul a reușit să ne inducă o „stare de transă” tipică iubirii și astfel el nu a mai părut să aibă înfățișarea pe care a avut-o în realitate (neștiind ce să căutăm, nici nu am găsit!), iar mecanismul declanșării aparențelor sugerate era unul foarte simplu. Ce-i poate uni pe oameni mai puternic decât infracțiunea, fărădelegile și comiterea împreună a unor fapte interzise? Fără a intra în psihologia manipulării și sugestibilității dintr-o relație, vreau doar să precizez că nici o
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
tehnicile cinematografice, romanul reținând atenția și prin maniera neostentativă cu care V. introduce între lectori și lumea sa fictivă o distanță convenabilă. Aceeași distanță cathartică, întreținută în proza comilitonilor de ecranul opacizat al compoziției, semnalează discret, într-un text cu aparențe tradiționale, pierderea inocenței autorului și a cititorului său și apartenența ambilor la vârsta literară de după „păcatul originar” al metacunoașterii de tip modernist. V. este unul din scriitorii încă neatinși de imperativul conjuncturii, fiind, probabil, actual și atunci când îi va fi
VLAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
demonstrată în cunoașterea și evaluarea copiilor/adulților cu dizabilități sau cerințe educative speciale. De asemenea, este cunoscut faptul că la persoanele cu dizabilități, pe de o parte, manifestările psihice se concretizează adesea în răspunsuri directe la situațiile stimulative (ceea ce, în aparență, facilitează cunoașterea și evaluarea vieții lor psihice), iar pe de altă parte, ele au mai puține posibilități de a recepționa stimuli din mediul înconjurător și de a elabora răspunsuri cantitative și calitative (ceea ce face dificilă analiza de ansamblu a expresiei
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
Excurs în limba povestirilor humuleștene, Reîntoarcerea la soacră (dar și la nurori), Moș Nichifor Perlocuționariul, Al patrulea codoșlâc, Patafizica omenească. Exercițiile de hermeneutică și studiile de „patafizică” ale lui P. pot părea expresia unui răsfăț gratuit și „evazionist”, dar, în pofida aparențelor, ele nu sunt lipsite de o gravitate subiacentă. Titluri de cărți ori de eseuri precum Sentimentul românesc al urii de sine (1991), Cloaca valachica, Locul fetid al devenirii noastre întru ființă, sfidător-polemice, atestă acest filon autodenigrator, identificat de Cornel Moraru
PIŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288830_a_290159]
-
1995-1996) și Mișcarea legionară - idealul izbăvirii și realitatea dezastrului (1999) se doresc o istorie completă a mișcării legionare, autorul fiind preocupat, ca istoric, de un fenomen interbelic pe care îl stăpânește bine. Crima din templul de jad (1996) este, în aparență, un roman polițist, dar implică și o parabolă postmodernistă. SCRIERI: Reviste de filosofie și sociologie, I-II, București, 1979-1983; Lecturi filosofice, Craiova, 1991; Crima din templul de jad, București, 1996; Mircea Eliade și Nobelul interzis, București, 1998; Puși contra Dumitru
POP-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288885_a_290214]
-
săvârșită însă pe coordonatele extremei modernități. Vremelnicie pierdută e o literatură lucrată „bine, la gherghef”, cum observă Eugen Simion. Oralitatea este un atribut definitoriu și e obținută printr-o meșteșugită transfigurare lingvistică, întemeiată pe o atentă „ascultare a vocilor”. Sub aparențele colocvialității și ale capriciului asociativ, se desfășoară o compoziție bine arhitecturată, prin îmbinarea unor cicluri ori filoane narative, dintre care cel mai frecvent ilustrat se află sub un singur titlu - Amintiri prefăcute. Plin de seva concretului, Vremelnicie pierdută e totuși
POPESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]
-
apoi fost militant) politic, însă cu o gesticulație care afectează libertate de spirit, lărgime de vederi, intelectualitate, moralism clasic. În proza narativă P. debutează, imprevizibil, cu o construcție amplă - trilogia romanescă Pumnul și palma (1980-1982). Trecerea era totuși doar în aparență nepregătită, întrucât nu eposul definește natura scrierii, ci efervescența publicistică, ideologică. Osatura epică structurează cadrul unor dezbateri de idei, al unor confruntări de natură etico-socială. Prin rememorarea prilejuită de moartea unui înalt funcționar de partid, a raporturilor acestuia, timp de
POPESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288928_a_290257]
-
Cel viu rămâne/ pentru totdeauna singur./ Imaginea mai plutește o vreme./ Se descompune apoi/ într-un ochi de baltă./ Tulburat de vânt” (Cuțit). Cea mai importantă carte a lui P. este Marginea și centrul (1990), un eseu care disimulează, sub aparențele modeste de culegere de fragmente teoretice și analize aplicate, orgoliul de a schița o teorie a criticii și, implicit, un manifest. Autorul pledează pentru relaxarea sau mai curând pentru reformarea conceptului de „critică estetică”, adică pentru depășirea unei sintagme legitim
PRICOP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289019_a_290348]
-
Domnul Luca (1910) și drama în patru acte Păr de lup (1911). În prima piesă acțiunea se petrece în salonul unui avocat, în centrul ei fiind Luca, om de afaceri, ce poartă discuții ilare despre „filosofia” afacerilor, iar comicul dintre aparență și esență este adeseori reușit. În Păr de lup acțiunea se petrece în Oltenia, în 1860. Conflictul se declanșează între Traian, un tânăr întors de la studii din străinătate, numit judecător de noua administrație a lui Al. I. Cuza, și tatăl
RADULESCU-MOTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289110_a_290439]
-
și disertații teoretice ale autorului- conferă operei un dinamism de natură centrifugă, amintind de multiplicitatea perspectivală și secvențialitatea arhitectonică din Legăturile primejdioase. Numai că, în vreme ce scrierea lui Laclos poartă pecetea unor tipare retorice recunoscute și acceptate - pe care autorul, în aparență absent, le folosește pentru a conduce din umbră acțiunea -, romanul lui P. afirmă preeminența subiectivismului ca unică modalitate de cunoaștere și creație, marcând astfel diferența, definitorie pentru modernitatea literară, dintre convenție - obiectivă, normativă și generalizatoare - și tehnică - subiectivă, autoreferențială și
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]