24,698 matches
-
i se adauge o sociologie constructivă. Acestei sociologii îi este dedicată această parte a cărții. Prin „sociologie constructivă” înțeleg sociologia angajată în activitatea de schimbare și/sau perfecționare a realității sociale. Este ceea ce adesea găsim desemnat prin termenul de sociologie aplicată. Am optat pentru termenul de „constructivă”, în loc de „aplicată”, pentru un motiv anume. Termenul de „sociologie aplicată” pare să îngusteze preocupările sociologiei în această ipostază la utilizarea, aplicarea teoriilor deja elaborate. În fapt, cel mai adesea, sociologia angajată în procesul social
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
se deosebesc prin poziția sociologului față de sistemul pe care îl sprijină. Modelul client/consultant. În mod sistematic, problema relației sociolog-societate s-a pus în anii ’50-’60 în SUA, perioadă în care cercetarea sociologică luase o amploare deosebită; erau așteptate aplicații masive ale sociologiei. În contextul societății americane de atunci, modelul client/consultant se prefigura ca paradigmă generală a relației sociologului cu colectivitatea din care face parte. Înacest model, sociologul sprijină din afară diferitele subsisteme ale societății, ajutându-le să-și
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
defensive. Intervenția specialistului poate apărea adesea membrilor unui sistem ca o presiune exterioară, coercitivă, ca o critică a funcționării sistemului, fapt care este de natură să declanșeze mecanisme defensive. Nu este întâmplător faptul că una dintre regulile fundamentale ale sociologiei aplicate se referă la necesitatea ca sistemul, membrii acestuia să fie atrași în procesul activ al planificării și realizării schimbării propuse de specialist. Eliot Jacques (1961), rezumând experiența sa de terapie socială, remarca faptul că este necesar să fie implicați în
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
induce o atitudine de pasivitate, indiferență, de-motivând performanțele profesionale. Formularea problemelor de soluționat este crucială, pentru că de ea depinde tipul soluțiilor care vor fi adoptate. Dacă problema unei întreprinderi este „nivelul scăzut al conștiinței și responsabilității muncitorilor”, vor trebui aplicate anumite soluții. Dacă, dimpotrivă, problema este „incompetența conducerii” sau „centralizarea excesivă și birocratică”, atunci vor trebui adoptate cu totul alte soluții. Determinarea cât mai clară și mai adecvată a obiectivelor și problemelor unui sistem social trebuie să reprezinte punctul de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
agresivitate”. În sociologie - „o comunitate amenințată din exterior tinde să-și mărească coeziunea internă”. După cum se vede, în aceste enunțuri nu este vorba nici de Popescu sau Ionescu și nici despre Imperiul Roman sau Franța napoleoniană. Ele pot fi însă aplicate și la Ionescu sau Popescu, la Imperiul Roman sau Franța napoleoniană. În al doilea rând, perspectiva lor este atemporală. Timpul nu modifică în nici un fel valabilitatea enunțurilor acestor discipline. Ele sunt, în raport cu timpul, invariante. O piatră cade la fel astăzi
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
prisos să adaug că oamenii nu își aleg în mod liber forțele de producție - care constituie baza întregii lor istorii -, căci orice forță de producție este o forță dobândită, produsul unei activități anterioare. Forțele de producție sunt, așadar, rezultatul energiei aplicate a oamenilor, dar însăși această energie este limitată de condițiile în care se află oamenii, de forțele de producție deja dobândite, de forma socială existentă înaintea lor, pe care nu ei o creează, dar care este produsul generației anterioare. Prin
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
din secolul al XIX-lea, care fac parte din lucrarea Documente și manuscrise literare, apoi Texte uitate - texte regăsite (I-II, 2002-2003) și a colaborat la mai multe culegeri de studii. N. se afirmă ca un cercetător și un editor aplicat al scrierilor literare de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului XIX-lea rămase în manuscris în bibliotecile și arhivele din București și din țară. Condus de convingerea, susținută și în intervenții teoretice, că literatura română din veacurile trecute
NESTORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288426_a_289755]
-
doresc să spună, terapeutul poate să-i ajute să-și precizeze gândurile. Precizarea termenilor trebuie să fie clară și concisă, cât mai aproape posibil de ceea ce spune pacientul, și este însoțită de o verificare a pertinenței. Dacă metoda este bine aplicată, atenția pacientului rămâne focalizată asupra realității sale mai degrabă decât asupra relației, sau asupra a ceea ce verbalizează terapeutul. Pacientul - Nu mai reușesc să învăț și examenele parțiale se apropie. Terapeutul - Nu mai reușesc să învăț și examenele parțiale se apropie
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
superioară pentru tratamentele combinate în comparație cu monoterapiile. La încetarea tratamentelor, recăderile sunt mai frecvente după farmacoterapie decât după TCC aplicate fiecare ca unică terapie. Pe termen mediu și pe termen lung, tratamentele combinate ar putea fi mai puțin eficiente decât TCC aplicată ca unică terapie. Pe termen lung, eficiența tratamentelor combinate ar putea să se diminueze în comparație cu cea a TCC , situație care lasă să se subînțeleagă faptul că adăugarea unei medicații ar putea interfera pe termen lung cu beneficiile obținute prin aplicarea
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
un studiu controlat aleator, Hohagen și al. au comparat eficiența unui tratament doar cu TCC în comparație cu cea a unui tratament ce combina TCC și fluvoxamine, administrate timp de nouă săptămâni. Tratamentul combinat era în mod semnificativ mai eficient decât TCC aplicată ca unică terapie. Intr-un studiu controlat aleator, Van Balkom și al. au comparat eficiența unui tratament doar cu TCC administrat timp de șaisprezece săptămâni cu cea a unui tratament cu fluvoxamine timp de opt săptămâni urmat de un tratament
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
depresie. Thase și al. au publicat o meta-analiză aplicată pe 6 studii și 595 de pacienți care prezentau o stare depresivă non bipolară, non psihotică. După șaisprezece săptămâni de tratament, combinația de tratamente nu era în mod semnificativ superioară psihoterapiei aplicată ca tratament unic în cazul depresiilor mai puțin severe, dar era superioară pentru formele cele mai severe. In ceea ce privește tratamentul pacienților deprimați și spitalizați, Stuart și Bowers au prezentat o meta-analiză americană asupra a patru studii controlate. Tratamentul combinat
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
utilizate banalități sau cuvinte legate de context, de locație („Ce cald este azi!”, „Sala este frumos decorată”, „Ce multă lume!”); menținerea conversației: o conversație seamănă cu o partidă de ping-pong, ca un schimb în care regula lui 50/50 trebuie aplicată; acest schimb trebuie să însemne un echilibru între a vorbi despre sine (transmiterea de informații despre sine) și a se interesa în legătură cu celălalt. Participanții utilizează, alternativ, ascultarea activă și ascultarea pasivă; stabilirea unui final al conversației: participanții la o conversație
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și Ladouceur demonstrează faptul că, utilizându-se această tehnică, 55% dintre pacienți nu mai au probleme clinice, 82% sunt în mare măsură ameliorați (mai mult de 50% ameliorare), 95% sunt ameliorați (30% modificare). Unii terapeuți adaugă programului practica numită „stop” aplicată ritualurilor mentale. Cazul doamnei X Prezentarea cazului Doamna X este în vârstă de 42 de ani atunci când vine la consultație în cadrul serviciului de terapie a anxietății al spitalului. Ea este căsătorită, are doi copii și se ocupă, împreună cu soțul său
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
conține 13 cursuri, prezentate într-o succesiune logica: ele se vor introductive. Cursurile sunt scrise simplu, folosind un limbaj comun, cu multe exemple și cu unele reluări, pentru a fi ușor accesibile studenților începători, precum și unui public ne-specialist. Matematica aplicată aici este elementară și se reduce la cazurile în care este neapărat necesară. Fluxul de idei urmărește o anumită structură internă, iar ideile principale se construiesc în mod gradat. Dar simplitatea prezentării nu trebuie confundată cu o simplitate de conținut
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
concrete. Voi ilustra aceasta cu un număr mare de exemple din literatura de specialitate. Dar parcurgerea unor exemple nu este suficientă. Doresc să vă reamintesc faptul că aceste cursuri se vor a fi combinate cu o activitate de cercetare practică aplicată, în care va trebui să vă dezvoltați și executați propriile proiecte și lucrări științifice. Un studiu riguros al științelor sociale nu poate fi făcut doar cu ochii și urechile, ci și cu mâinile, inima și mintea. Metodele de cercetare trebuie
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
astfel, acestea se conformează pe deplin concepției lui Lakatos despre programul pozitiv de cercetare (vezi Cursul 3) - o agendă de investigație empirică ce merită să fie dezvoltată în continuare datorită potențialului său de a genera aprecieri valoroase. Atunci când este bine aplicată, teoria alegerilor sociale nu este doar un substitut dogmatic pentru modelele cauzale liniare mai tradiționale, ci o adăugare binevenită. În esență, o discuție cu privire la logica acțiunii colective este foarte importantă pentru democrațiile tinere, care se zbat zilnic cu complexitățile construirii
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
nici adevăr. Faptul că un caz negativ este improbabil nu atrage după sine ideea că afirmarea sa pozitivă trebuie acceptată fără a sta pe gânduri. Cursul acesta se va axa în special pe statistica descriptivă - pe tendința centrală și putere - aplicate întâi în raport cu tiparele de date univariate și apoi cu cele bivariate, în modelele de cercetare cvasi-experimentală. Următorul curs se concentrează asupra statisticii inferențiale - asupra testării semnificației - și extinde analiza la modelele cvasi-experimentale multivariate. Discuția va fi, într-o oarecare măsură
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
confirmată. După cum am susținut în Cursul 5, nu există o metodă formală prin care să se poată identifica numărul sau tipurile de factori de control care trebuie introduse într-un anumit cvasi-experiment în studiu. Aceasta depinde în totalitate de teoria aplicată și de modelul elaborat, susținute de o judecată solidă și de un studiu exhaustiv al literaturii de specialitate din domeniu. Astfel, aceasta înseamnă că cercetătorul trebuie să dea mai puțină crezare constatărilor cvasi-experimentale în comparație cu cele obținute din experimentele pure. Totuși
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
mai adesea, semnificația reiese din procesul lent de educare al cetățenilor și sporirea înțelegerii implicite din comunitățile și din conversațiile lor. În centrul criticii lui Ricci, cu toate că acesta nu vede lucrurile astfel, se află tensiunea dintre cunoașterea teoretică și cea aplicată. Faptul constituie o formă de tensiune care nu se manifestă doar în științele sociale. Întrebarea care se pune este în ce măsură cercetătorul trebuie să fie preocupat de probleme teoretice abstracte, chiar dacă acestea nu au aplicație imediată, și cât interes trebuie să
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
argumentând că „prin ceea ce are elegiac, Miorița apare ca o dureroasă laudă a vieții și a lucrărilor ei. În sfârșit, prin ceea ce explică, Miorița se străduie să facă suportabilă - și rațională - moartea” (Ovid Densusianu și actualitatea exegezei „Mioriței”). Dintre cercetările aplicate, se distinge analiza de text la Cântecul Iancului, unde este relevată funcția regală de „excelență” a eroului în plan uman și cea sacră în plan suprauman, mitic, iar în planul formelor este descoperită o construcție în „secțiune de aur”, de
NICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288453_a_289782]
-
convertește, prin reducții succesive, un text de 27 000 de cuvinte la un set de 260 de categorii de semnificanți (verbe la infinitiv sau substantive la singular). Lucrarea lui Silviu Totelecan Îmbogățește substanțial literatura română de specialitate atât prin metoda aplicată, cât și prin rezultatele analizei. Prin metodă ea susține cunoașterea de tip comprehensiv, pentru trecerea de la raportul „eu” (cercetătorul)/„el” (obiectul standardizat al cunoașterii, redus de cele mai multe ori la o unitate statistică) la raportul „eu”/„tu”. În cea de-a
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Catedrei de limba și literatura română a Academiei de Științe Politice „Ștefan Gheorghiu” (1971-1983). A debutat editorial cu monografia Panait Istrati (1964; Premiul Uniunii Scriitorilor). A mai colaborat la „Tânărul scriitor”, „Contemporanul”, „Secolul 20”, „Ramuri”, „Steaua”, „Cronica”. Biograf pasionat, documentarist aplicat și critic al surselor literare, O. fondează, în tradiția ascetismului intelectual inaugurat de Perpessicius, un domeniu pe cât de fertil din punct de vedere al producției literare, pe atât de dificil din perspectiva categorizării și interpretării: arheologia literară. Într-o critică
OPREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288554_a_289883]
-
în evocări (2001) reunește texte în care scriitori din secolele al XIX-lea și al XX-lea îi evocă pe înaintași sau pe contemporani, alcătuindu-se astfel un tablou expresiv al evoluției literaturii române. Istoricul literar O., dublat de un aplicat cercetător al creației populare românești, s-a preocupat și de editarea arhivei folcloristice a lui B.P. Hasdeu. În 1997 publică Omul de flori, o masivă antologie de basme și legende populare din textele primite de B.P. Hasdeu în urma chestionarelor pe
OPRISAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288557_a_289886]
-
cuprinde Folclor tradițional în versuri, al doilea fiind destinat notelor, comentariilor, variantelor și indicilor. O., interesat în special de proza populară, a făcut el însuși înregistrări pe teren, concretizate în antologia tematică Basme fantastice românești (I-III, 2002-2003). Noutatea metodei aplicate aici constă în dialogul postnarativ cu subiecții despre semnificația basmului, despre lumea fantastică și mitologică descrisă sau despre pătrunderea unor elemente de cultură și civilizație modernă în limbajul acestora. Cercetările folclorice și etnografice l-au condus și la realizarea albumului
OPRISAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288557_a_289886]
-
un excelent stimulent în noua sa carieră. A devenit profesor plin în 1932 și a început să lucreze la Institutul Henri Poincaré un an mai tarziu. A rămas acolo până la pensionare, în 1962. A continuat să manifeste interes față de fizica aplicată și multe din lucrările lui ulterioare abordau probleme practice legate de energia atomică și de acceleratoarele de particule, de optică și cibernetică. Ajungând o personalitate proeminenta a științei franceze - amplasat în micul panteon al marilor fizicieni din această țară - de
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]