8,255 matches
-
a luat un bol de vin. L-am analizat în timp ce continuam să vorbesc cu prințul Ch’un. Discuția noastră a mers de la copiii la părinții noștri, de la împăratul Hsien Feng la prințul Kung. Am vorbit despre cât de bine se aranjaseră lucrurile, despre norocul nostru în triumful asupra lui Su Shun. Voiam să discut despre sarcinile care ne stăteau în față, despre situația neliniștitoare a răsculaților din Taiping și despre tratatele și negocierile cu puterile străine, dar prințul Ch’un s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și abia se atingea de feluri, în timp ce colegii săi români, spre a nu-și desminți latinitatea, erau sau păreau veseli nevoie mare, ca și când ar fi vrut să spună că alții au motivele lor să-și încrețească frunțile, în timp ce noi, le "aranjăm" noi pe toate și n-avem de ce să ne îngrijorăm. Recunosc că filozofia asta nu e lipsită de temei, deși ar trebui puțin reconsiderată. "Aranjarea" asta ne costă, în momentele de răscruce, vieți omenești. Asta nu mai e "aranjament", ci
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
și în timp ce vasul-amfibie mă ducea pe deasupra satului înecat Vădeni, de lângă Brăila. Mă aflu pe cheiul portului Galați. Apa este la doi pași. Digul format din nisip, crengi de copaci și saci cu pământ îmi dă sentimentul că totul s-a aranjat. Forfota din gara fluvială este cea obișnuită. Aproape de intrare îmi atrage atenția o femeie cu un copil în brațe. Este bine îmbrăcată, iar copilul arată sănătos. Numai fața femeii seamănă cu a celor care s-au ridicat după o mare
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
de Pantazi, ca să fie așa cum zici tu, și i-am dat un chil de țuică (mai mult nu i-am dat, că un chil de țuică face mai mult ca zece lei) și-i spun muierii: "Fă, acuma s-a aranjat, o să avem și noi pâine cât o să vrem de la Pantazi, gata, s-a aranjat"... Și când mă duc să-mi dea, "n-am, bă, îl auz că strigă la mine, de unde să-ți dau, trebuie să dau la salariați". Lasă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
țuică (mai mult nu i-am dat, că un chil de țuică face mai mult ca zece lei) și-i spun muierii: "Fă, acuma s-a aranjat, o să avem și noi pâine cât o să vrem de la Pantazi, gata, s-a aranjat"... Și când mă duc să-mi dea, "n-am, bă, îl auz că strigă la mine, de unde să-ți dau, trebuie să dau la salariați". Lasă, zic eu în gând, a zis el așa de formă, să-l auză ăilalți
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
silința, întocmindu-și în cancelarie planurile de lecție, era domnișoara Cașcaval care rotea doi ochi rotunzi de huhurez rotofei. Cu fruntea bombată și plină de neurastenii, nevasta lui Michea conversa doar despre felul în care avea de gînd să-și aranjeze dormitorul. Soțul ei era mecanic și făcea tot felul de servicii celor de la școală. Distrofic, cu capul mare și păros înșurubat pe-un trup pipernicit, Michea adresa zîmbete neroade și pline de respect colegilor soției de care era cu desăvîrșire
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Botezătorul? Suficient să agăți realității un unghi de vedere propriu, ca toate să se schimbe cu cele mai stranii efecte. Chiar perfecțiunea sferei o poți strica în acest chip. Cel ce-mi furnizase epistola n-a izbutit însă să-mi aranjeze o întîlnire cu autorul ei. A trebuit să mă mulțumesc cu o fotografie din care, zbanghi, mă privea un tînăr jenat de obiectiv. Figura se armoniza cu textul, căci numai un om plin de candoare își poate permite să ceară
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ori la vie. Încă nu era foarte cald, dar satul părea pustiu și părăsit acolo, În soare. Începeam să mă plictisesc și, după cum singur poți bănui, n-aveam nici un avânt să-mi Încep pregătirea pentru restanța din toamnă. Mi-am aranjat cu multă grijă cursurile, le-am Împărțit În teancuri pe zile și, cu sentimentul datoriei oarecum Împlinite (nu e de colo să-ți programezi ce ai de făcut, să știi clar ce pași te vor purta către victoria ce așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Cu greu au putut să le despartă oamenii și să le țină la depărtare ca să nu se Încaiere din nou. E drept că spectatorii, bucuroși de acea reprezentație gratuită, nu au intervenit imediat și le-au lăsat nițeluș să-și aranjeze coafurile Între ele. Doamnele, În timp ce erau imobilizate de brațe grele de bărbați, s-au angajat Într-un duel verbal din care reieșea că multe membre ale familiilor lor din trecut sau din prezent erau curve și bețive, practicau perversiuni sexuale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
partide de căpăceală, la capătul cărora puradeii erau cu toții plini de sângele scurs din arcadele desfăcute, nasurile zdrobite și scalpurile zgâriate. Sumele pariate au fost consistente. Unele surse care țin să-și păstreze anonimatul ne-au dezvăluit că Încăierările erau aranjate de Marinaru, că el știa foarte limpede dinainte rezultatul unei lupte și că el Însuși, ca să-i sporească atractivitatea, ordona cine pe cine să lovească, unde, cum și cu ce. Noi, Însă, onești plătitori de taxe și impozite la buget
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
prima chenzină o să-ți Înapoiez totul, până la ultimul bănuț, chiar și bacșișul. Până atunci, Însă, am să te rog să mă mai creditezi un pic...” Intrară În cofetăria pustie și se așezară la o masă, cu spatele la vitrina În care erau aranjate cu artă vestitele dulciuri turcești. „Deși n-am mâncat niciodată, pot să-ți spun că la cataif, domnule, e vital să pârpălești tăițeii atât cât trebuie În unt, adică să nu rămână nici cruzi, dar să nu fie nici arși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
muncă. și ceilalți, fratele și surorile? Vă vedeți? O, Doamne, dar cu ce? Că doar ochii i‐ ați lăsat aici în țărână. Mamă, am început să primesc telegrame; Fă ceva pentru mine Nu aș vrea să ajung în altă galaxie. Aranjează‐mi un loc lângă tine Dă ceva știi cât de armonic plângeam când mă lăsai singur. Am atâtea să‐ți spun de pe ulița noastră. dar de ce taci, Mamă? 180 Mihai Ghiur Mihai Ghiur este și chirurg și scriitor. Dar și
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
petrecu ziua rugându-se la mormântul strămoșilor săi, după care făcu o scurtă vizită pe Muntele Bodai. Nu mai fusese acolo de mult, însă n-avea să cedeze dorinței de a zăbovi. A doua zi dimineață, la răsăritul soarelui, își aranjă repede părul și încălzi apa pentru baie. — Cheamă-l pe Ito Hanemon, ordonă el. Cântecul privighetorii se auzea adesea, atât pe câmpiile din jurul Muntelui Bodai, cât și în copacii din incinta castelului. — Sunt la dispoziția dumneavoastră, stăpâne. Cu ușile glisante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
spus că plec într-o călătorie cu Seniorul Hanbei! Gata cu dansul și cu bătutul tobei. Opriți-vă! Apoi, întrebă cu glas sonor: — Hainele astea sunt potrivite? Ito intră și răspunse: — Domnia Sa vă amintește să faceți baie și să vă aranjați frumos părul. Paznicii îl conduseră pe Shojumaru la baie, îl băgară în covată și-l spălară pe cap. Dar, când începură să-l îmbrace pentru drum, văzură că atât rufăria de corp, cât și kimonoul pregătit pentru el erau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
neașteptată, într-un anumit moment sau cu o ocazie anume. Ba chiar, dacă ar fi căutat un asemenea prilej, s-ar fi oprit la perioada când - dintr-un exces de recunoștință - Nobunaga îi dăruise lui Mitsuhide Castelul Sakamoto, Castelul Kameyama, aranjase nunta fiicei lui și, în sfârșit, îl înzestrase cu o provincie de cinci sute de mii de banițe. Acesta era o purtare deosebit de generos, dar, nu peste mult, părerea lui Nobunaga despre Mitsuhide începuse să se modifice. Și exista o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
monolog tăcut. Cuvintele erau ca niște clăbuci înălțându-se dintr-o apă rău mirositoare. — Vede cineva florile astea? Nici ele nu-s de nici un folos! Mitsuhide întinse mâna spre vaza mare din alcov și scutură din ea florile are fuseseră aranjate cu multă artă. În timp ce ducea vaza pe verandă, apa se vărsă zgomotos pe podea. — Să plecăm de-aici! E timpul să pornim! Sunteți gata? le strigă el vasalilor. Ridică vaza deasupra capului, ochi o treaptă lată de piatră și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să încerce să-l preseze. După câteva momente de tăcere totală, Mitsuhide spuse pe neașteptate: — Hai să trimitem la noapte un grup înaintea noastră spre vasalii mei din Kameyama, cerându-le să se pregătească pentru campanie cât de repede posibil. Aranjezi tu asta, Mitsuharu? Mitsuharu se ridică în picioare, încântat. În noaptea aceea, un mic grup de oameni porniră, grăbiți, spre Castelul Kameyama. Cam prin schimbul patru de gardă, Mitsuhide se ridică brusc în capul oaselor. Visase cumva? Sau se gândise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu totul de poezie. — Nopțile de vară sunt scurte, anunță gazda lor, marele preot. Se face târziu și mă tem că va fi lumină afară înainte de a ne fi terminat cele o sută de strofe înlănțuite. În altă cameră, fuseseră aranjate rogojini pentru poezie. În fața fiecărei perne erau puse hârtii și cerneală, ca pentru a-i încuraja pe participanți să scrie versuri elegante. Shoha și Shoshitsu erau amândoi poeți consacrați. Shoha era privit cu afecțiune de Nobunaga, se afla în termeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cer, atât în capitală, cât și în afara ei. În baie, Nobunaga își turnă apă pe trup. O singură floare albă, pe o viță, se arăta prin grilajul de bambus al unei ferestre tăiate sus, în perete. După ce părul îi fu aranjat și îmbrăcă haine curate, Nobunaga se înapoie prin coridorul podit. Ranmaru se apropie și anunță că Sotan și Soshitsu din Hakata îl așteptau în camera ceaiului. — Sunt aici dinainte de a se fi întunecat și amândoi au măturat cărarea de la intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
modestie, se împotrivi: — Te-ai întors cu bine. Dar, înainte de a întreba despre greutățile sau mulțumirile mele, de ce nu-mi povestești de moartea Seniorului Nobunaga? Și spune-mi dacă l-ai nimicit pe infamul nostru dușman, Mitsuhide? Involuntar, Hideyoshi își aranjă gulerul. Mama lui continuă: — Mă întreb dacă știi că lucrul care a îngrijorat-o pe bătrâna ta mamă, zi de zi, nu a fost gândul dacă erai viu sau mort. Mă frământam întrebându-mă dacă te purtai ca marele General
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fi fost insuportabile. Această acțiune, însă, sugera și că se avea multă grijă să nu se permită conversații private. Aproape toți străjerii din castel erau vasalii lui Shibata Katsuie. Pe la Ora Șarpelui, toți seniorii se așezaseră în marea sală. Erau aranjați după cum urmează: Katsuie și Takigawa stăteau în dreapta, față în față cu Hideyoshi și Niwa, așezați în stânga. Vasalii inferiori, ca Shonyu, Hosokawa, Tsutsui, Gamo și Hachiya, ședeau în spatele lor. Chiar în față, pe locurile de cel mai înalt rang, se aflau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
răspunse: — Pesemne că v-ați supărat foarte tare în seara asta. Dar n-a fost decât din cauza sake-ului. Iar nepotul Seniorului Katsuie este încă tânăr, după cum știți. Sper că-l veți ierta. Apoi, adăugă: — E vorba de un lucru aranjat dinainte și s-ar putea să fi uitat, dar, în ziua a patra - mâine - va avea loc ceremonia de anunțare a succesiunii Seniorului Samboshi și nu trebuie în nici un caz să lipsiți. Seniorul Katsuie a fost foarte îngrijorat din pricina asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Omul îmbrăcat în preot era Mizuno Shinroku, un vasal al lui Yasumasa. I se încredințase un mesaj secret, iar acum îngenunchea în fața stăpânului său, în cartierul general. — Cum a mers? Vești bune sau proaste? întrebă, nerăbdător, Yasumasa. — Totul s-a aranjat, replică Shinroku. — Te-ai putut întâlni cu el? A ieșit totul bine? Inamicul are deja iscoade foarte vigilente, dar l-am putut întâlni pe Seniorul Shogen. Ce intenții are? — Le am scrise într-o scrisoare. Căută în pălăria de răchită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
părere, sunt sigur că nici soțul nu va fi. Aș dori foarte mult să vină cu mine la Kitanosho. Ar fi minunat dacă fiul tău rămâne aici, ca să-ți poarte de grijă. Văzând că, printre vorbe și râsete, chestiunea se aranjase deja, Hideyoshi luă rapid hotărârea în numele său: — Ceea ce aș dori, așadar, este ca fiul său să stea aici și bărbatul tău să vină cu mine. Inuchiyo nu are egal în luptă. Apoi, în fericita zi când ne vom întoarce din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să continue astfel, privind de pe margine ca niște simpli spectatori. N-ai nici o idee bună, Senior Shonyu? — Nu, speram să aud de la dumneata una. Sigur ai tu ceva în minte, Senior Gamo. Cred că cel mai bine ar fi să aranjăm o întâlnire între Seniorul Nobuo și Seniorul Hideyoshi. Atunci, ar putea vorbi pe față. — Excelentă idee. Ia să vedem, în ultima vreme, a început să-și dea aere de mare importanță, prin urmare, cum să acționăm? Găsesc eu un pretext
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]