6,861 matches
-
al Asociației Internaționale de Literatură Comparată. A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor (1971, 1972, 1976), Premiul Asociației Scriitorilor din București (1979), Premiul „Menelaos Ludemis” (Atena, 1980), Premiul revistei „Flacăra” (1987) ș.a. Cartea de debut a lui M., Contribuția Școlii Ardelene la culturalizarea maselor (1962), este o sinteză în ansamblul căreia fenomenul iluminist transilvan se definește prin raportarea la contextul european și la condițiile socio-istorice autohtone. Lucrarea continuă teza de doctorat Aspectele și dimensiunile iluminismului românesc, susținută în 1960 la Universitatea
MUNTEANU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
construcție capătă determinări mai precise în Profiluri literare (1972), Jurnal de cărți (I-VII, 1973-1998), Lecturi și sisteme (1977), La Civilisation des livres. Littérature roumaine, littérature européenne (1986) ș.a., conturând, s-ar putea spune, imaginea criticului total. SCRIERI: Contribuția Școlii Ardelene la culturalizarea maselor, București, 1962; Bertolt Brecht, București, 1966; Noul Roman francez, București, 1968; Farsa tragică, București, 1970; Literatura europeană în epoca luminilor, București, 1971; Profiluri literare, București, 1972; Jurnal de cărți, I-VII, București, 1973-1998; Noul Roman francez. Preludii
MUNTEANU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
1981-1985; La Civilisation des livres. Littérature roumaine, littérature européenne, București, 1986; Preludii la o poetică a antiromanului, București, 1995; O viață trăită, o viață visată, București, 1996; Introducere în literatura europeană, București, 1996; Iluminismul și romantismul european, București, 1998; Școala Ardeleană, București, 1998; Literatura europeană modernă, Timișoara, 2000. Repere bibliografice: Edgar Papu, „Bertolt Brecht”, GL, 1966, 37; Adrian Marino, Noul Roman sub acuzație, CRC, 1968, 32; Marcel Duță, Farsa tragică, RITL, 1971, 4; Marian Papahagi, „Noul Roman francez”, TR, 1974, 12
MUNTEANU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
după care suportă vicisitudinile schimbării de regim - închisoare, „munca de jos”, iar mai târziu, reprimirea doar ca pedagog la același liceu. Debutează cu versuri la ziarul „Unirea” din Blaj în 1909. Colaborează susținut cu poezii, proză și articole la periodicele ardelene „Răvașul”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Cosinzeana”, „Revista politică și literară”, „Românul”, „Transilvania”, „Țara noastră”, „Societatea de mâine”, „Gazeta de la Turda”, „Înfrățirea” și, sporadic, la altele. A fost redactor responsabil la ziarul „Turda” (din 1919), director la „Arieșul” (din 1926) și redactor la
MURASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288305_a_289634]
-
orientări morale, religioase, culturale, politice. În paginile celor două reviste literare îngrijite de el, a reușit să adune aproape toți scriitorii importanți ai Transilvaniei, să-i promoveze în special pe tineri, contribuind astfel la ceea ce s-a numit resurecția literară ardeleană începută la „Gând românesc” și „Abecedar”. M. însuși publica număr de număr versuri, proză, traduceri și diferite intervenții la rubricile permanente „Carnet”, „Însemnări”, „Cronici (literare)”, cultivând cu ardoare valorile ardelene consacrate, militând pentru autenticitatea și responsabilitatea scrisului artistic, pentru înnoirea
MURASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288305_a_289634]
-
tineri, contribuind astfel la ceea ce s-a numit resurecția literară ardeleană începută la „Gând românesc” și „Abecedar”. M. însuși publica număr de număr versuri, proză, traduceri și diferite intervenții la rubricile permanente „Carnet”, „Însemnări”, „Cronici (literare)”, cultivând cu ardoare valorile ardelene consacrate, militând pentru autenticitatea și responsabilitatea scrisului artistic, pentru înnoirea literaturii și a modului de receptare a operei literare sau difuzând opinii și informații despre evenimentele culturale curente, despre cărți și reviste. O acțiune complementară a fost și aceea de
MURASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288305_a_289634]
-
al unduirii în vânt împreună cu pomii, al inimii pulsând în pământ. Prea puțin din acumulările și experiențele de mai târziu a pătruns în acest fond genuin care oferă substanță liricii. Evidentă apare doar influența, ghidată de afinități, a altor poeți ardeleni, care l-au întărit în convingerea că esența poeziei o constituie cultul pământului, al satului. Ca urmare, prim-planul e ocupat de transcrierea frumuseților naturii și a stărilor pe care acestea le induc. Anotimpurile, ploaia, negura, ninsoarea, vântul, căldura, frigul
MURASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288305_a_289634]
-
10-11; Octavian Goga, „Fum de jertfă”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. XLIV, 1923-1924; Perpessicius, Opere, VIII, 271-272, XII, 272-273; Teofil Bugnariu, Lumini suflate de vânt”, CZ, 1926, 1; G. Bogdan-Duică, „Chiot câmpenesc”, Națiunea”, 1927, 101; Ion Șiugariu, Tânăra lirică ardeleană, UVR, 1938, 18; Miron Radu Paraschivescu, „Lilioară”, TIL, 1938, 433; Demetrescu, Însemnări, 146-165; Aurel Marin, „Lilioară”, GT, 1938, 95; Călinescu, Ist. lit. (1941), 786-787, Ist. lit. (1982), 870-871; I. Bozdog, „Efemeride”, T, 1944, 6-7; Ion Oarcăsu, Constantin Cubleșan, Mărturii literare
MURASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288305_a_289634]
-
Eugeniu Sperantia, G. Talaz, Adrian Maniu, V. Teodoru, dovedind o neașteptată adeziune la literatura modernă, dar cu unele limite în înțelegerea ei. Predomină însă incursiunile în trecut (V. Alecsandri, Al. Depărățeanu, G. Barițiu ș.a.), cele mai multe referindu-se la istoria culturii ardelene. Dezamăgesc paginile consacrate teatrului lui Lucian Blaga, pe care Bogdan-Duică nu îl înțelege, numindu-l „literatură fără rost”. M.Pp.
NAŢIUNEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288366_a_289695]
-
și culturală”, este îngrijită de Zaharia Stancu; de la numărul 60/1934 are titlul „«Naționalul nou» literar și artistic”. „Cronica literară” este semnată de Vlaicu Bârna, Octav Șuluțiu, N. Albu, „Cronica dramatică” de Șt. Vornicu, „Cronica teatrală” de Mihail Băișoiu, „Cronici ardelene” de Corneliu Albu, „Cronica muzicală” de Marcel Botez. În 1934 rubrica „Romancieri, nuveliști, poeți” e susținută de Zaharia Stancu și cuprinde interviuri cu Anton Holban, Octav Șuluțiu (despre artă ca expresie a realității), George Mihail Zamfirescu (despre viitorul literaturii dramatice
NAŢIONALUL NOU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288359_a_289688]
-
Sibiu, 1940; Originea sociologică a artei, Blaj, 1942; Introducere în estetică, Sibiu, f.a.; Atenție mărită, București, 1946; Întîmplarea din pădure, pref. Nae Antonescu, București, 1977. Repere bibliografice: Emil Isac, „Farmecul gotic”, „Patria”, 1929, 49; Nic. N. Munteanu, Un nou romancier ardelean: Ionel Neamtzu, GR, 1937, 11-12; Costin I. Murgescu, „Orașul nordic”, „Gazeta cărților”, 1940, 19-20; Fanache, Întâlniri, 69-73; Nae Antonescu, Atelier literar, București, 1977, 14; Nae Antonescu, Prozele lui Ionel Neamtzu, T, 1978, 4; Scrisoare din 7.VII.1980, ADLTR, N-
NEAMTZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288389_a_289718]
-
NAUM RÂMNICEANU, (27.XI.1764, Corbi, j. Argeș - c. 1838, Cernica, j. Ilfov), cronicar, autor de versuri și traducător. Este unul dintre copiii protopopului Bucur, a cărui familie de ascendență ardeleană se strămutase în Muscel. Pentru învățătură, în limbile română și greacă, este trimis la București. Luat pe lângă sine în 1776 de arhimandritul mitropolitan Filaret, în 1780 îl însoțește pe acesta la Episcopia Râmnicului, ca diacon. În 1784 va îmbrăca rasa
NAUM RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288370_a_289699]
-
în 1780 îl însoțește pe acesta la Episcopia Râmnicului, ca diacon. În 1784 va îmbrăca rasa monahală la mănăstirea Hurez. În 1788, în timpul războiului austro-turc, pribegește în Transilvania, în suita episcopului Filaret. Cunoaște locul străbunilor de la Jina Sibiului, episcopi ortodocși ardeleni și cărturari iluminiști, printre care Ioan Piuariu-Molnar. Ajunge în Banat ca dascăl sau trăiește retras la mănăstirea Lipova. Întors peste munți în 1795, slujește la Râmnic pe lângă episcopii greci Dositei Filitis și Nectarie Moraitul, dar se va devota mai mult
NAUM RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288370_a_289699]
-
sfert de veac altă carte, cu subtitlul Inutilitatea omenirii (1982), principalul eseu de aici atrăgând atenția lui Emil Cioran. Alte capitole dezbat chestiuni spinoase, controversate: Credința, O lume mai bună. Dacă în primul volum autorul se situează în linia eticismului ardelean, filtrat prin poetica eseurilor lui Montaigne, în cel de-al doilea secvențele, denumite modest „considerații filosofice inconștiente”, intră în umbra gândirii cioraniene. Între aceste „limite” P. își gândește și poezia. O primă plachetă este tipărită în Mexic, cu titlul Cele
PETRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288773_a_290102]
-
periodicele germane din Transilvania, bibliografie revăzută ulterior de Aurel Sasu și Ana Ciurdariu și editată în două volume separate (1977-1983). Alte cercetări privesc istoria teatrului din Transilvania - Matei Millo la Cluj, în 1870, Societatea diletanților „teatrali” din Cluj (1870-1875) -, Școala Ardeleană sau activitatea lui G. Barițiu, despre acesta scriind o monografie, pe care nu a mai apucat să o încheie. A inițiat însă, în anii ’70-’80, publicarea unui vast corpus de documente, în calitate de coordonator al lucrării G. Bariț și contemporanii
PERVAIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288765_a_290094]
-
de catedră în octombrie 1958, iar la scurt timp profesor. De asemenea, va fi primul rector al Institutului Pedagogic din Oradea. Volumul Studii de literatură română (1971) acoperă în bună măsură preocupările predilecte ale lui P.: marii reprezentanți ai Școlii Ardelene, apoi Ioan Slavici și G. Barițiu. Studiile privitoare la iluminismul românesc sunt cele mai concludente, deoarece aici calitățile cercetătorului se manifestă deplin: el merge întotdeauna la izvoare, caută să aducă date inedite, să corecteze aserțiuni și informații intrate în uz
PERVAIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288765_a_290094]
-
fi eliberată din detenție abia după cinci ani și jumătate. Motivul arestării: difuzarea unei cuvântări legate de problematica emigranților sași, discurs provenit din Germania. Părăsind țara în 1969, se stabilește la Heidelberg. În 1981 i se decernează Premiul Organizației Sașilor Ardeleni din Germania pentru întreaga activitate, inclusiv pentru efortul de transpunere a numeroase scrieri literare românești în limba germană. Atașamentul față de literatura lui Liviu Rebreanu, originar, ca și P.-K., din ținutul bistrițean, o determină să tălmăcească mai întâi din proza
PILDER-KLEIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288813_a_290142]
-
Arad, 1912, 68; Ion Scurtu, „Viața și operele maestrului Caragiale”, „Seara”, 1912, 725; I.I. Nedelescu, „Gogu”, „Gazeta cărților”, 1922, 6; Perpessicius, Opere, XII, 286, 501-502, 546; Al. Dima, Un semănător al luminii, „Calendarul săteanului”, 1937, 70-71; Horia Petra-Petrescu, în Povestitori ardeleni și bănățeni până la Unire, îngr. și pref. I. Breazu, Cluj, 1937, 229-233; Șerban Cioculescu, Caragiale și ardelenii, UVR, 1939, 34; Predescu, Encicl., 650; Gh. Preda, Activitatea Astrei în 25 de ani de la Unire, Sibiu, 1944, passim; Mircea Zaciu, Ion Agârbiceanu
PETRA-PETRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288772_a_290101]
-
Ciopraga, Lit. rom., 592-593; Eugen Onu, Horia Petra-Petrescu, „Calendar literar”, 1970, 141-142; Mircea Popa, Horia Petra-Petrescu, animator al mișcării teatrale din Transilvania, CNT, 1972, 24; Dragoș Șesan, Horia Petra-Petrescu, „Studii și cercetări științifice (Bacău), 1972, 203-208; Cărturari brașoveni, 179; Publiciști ardeleni către Horia Petra-Petrescu, I-III, îngr. Elena Dunăreanu, Sibiu, 1976-1979; Primo Cesari, Un bibliotecar de la Astra, „Radical”, 1993, 620; Dicț. scriit. rom., III, 689-691; Mircea Popa, Un prieten transilvănean al lui Caragiale, ALA, 2002, 610. R.Z.
PETRA-PETRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288772_a_290101]
-
1997; Georges Bataille, Erotismul, București, 1998. Repere bibliografice: Virgil Leon, Excentricitatea anonimatului, APF, 1990, 5-7; Mircea Mihăieș, Critica ucigașă, O, 1990, 38; Ioan Holban, Cartea de depuneri, CRC, 1991, 1-2; Ion Simuț, Câți Dan Petrescu există?, F, 1991, 3; Florin Ardelean, Exerciții de normalitate, F, 1991, 4; Val Condurache, Eseul politic, RL, 1991, 22; Ștefan Ion Ghilimescu, „Tentațiile anonimatului”, R, 1991, 7-8; Lovinescu, Unde scurte, V, 18-21; Paul Cernat, Dribling prelungit, OC, 2000, 21; Alex. Ștefănescu, Dan Petrescu enervat de literatura
PETRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288782_a_290111]
-
din București, pe care o încheie în 1970. Funcționează ca profesor de limba franceză la Liceul „Iulia Hasdeu” din București. Debutează cu un volum de proză scurtă, Serile-n sat la Ocișor (1971), în care dă o imagine a satului ardelean „sub un unghi anecdotic, dar cu multă culoare” (Marian Papahagi). Colaborează la „Luceafărul”, „România literară”, „Contemporanul”, „Tribuna” „Steaua”, „Familia”, „Transilvania”, „Revista de filosofie” ș.a. P. e un solitar atât prin firea, cât și prin biografia sa. Nu a participat decât
PETRISOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288797_a_290126]
-
Ulici, Debuturi, RMB, 1992, 804; George Vulturescu, „Frigul și frica”, PSS, 1992, 10-11; Eugen Simion, N. Steinhardt mărturisitorul, L, 1993, 34; Al. Cistelecan, Expresionisme cu aghiasmă, „Euphorion”, 1993, 1; Adrian Popescu, Alegoria reînviată, ST, 1993, 2; Mircea A. Diaconu, Poeți ardeleni, CL, 1999, 9; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, III, 57-59; Dan Ciachir, Cronica ortodoxă, îngr. Mircea Platon, Iași, 2001, 111-119; Mircea Platon, Fără îndoială, Iași, 2001, 98-101; Olimpiu Nușfelean, Dialogul ca izbândă, CL, 2002, 7. V.S.
PINTEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288820_a_290149]
-
Murășanu, un poet care-a trăit demult..., Cluj-Napoca, 1998; Chef cu teroriști, Bistrița, 2000. Repere bibliografice: Andrei Moldovan, Acel fel de proză, TR, 1995, 5; Alex. Ștefănescu, Mai mult eliptic decât concis, RL, 1995, 23; Olimpiu Nușfelean, Din memoria satului ardelean, CNT, 1995, 36; Rodica Dragomirescu, O carte de interviuri, „Arca” (Arad), 1996, 7-9; Tanco, Dicț. lit. Bistrița, 279-280. Ct.C.
PODARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288858_a_290187]
-
un periodic. O Înștiințare din 1795 detalia profilul enciclopedic al unei proiectate reviste ce urma să se numească „Vestiri filosofești și moralicești”. A organizat Societatea filosoficească din Mare Principatul Ardealului (1795), ai cărei membri erau reprezentanți de seamă ai Școlii Ardelene, dar și Iancu Văcărescu și alți cărturari de peste munți. Colaborând strâns cu tipografiile din Sibiu, Cluj și în special cu cea din Buda, P.-M. a editat sau a facilitat apariția a numeroase cărți ortodoxe, răspândite apoi în toate provinciile
PIUARIU-MOLNAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288832_a_290161]
-
Müllerscheim). Prin diversitatea activităților și intensitatea angajamentului, prin realizări, prin influența avută în epocă, însăși viața lui P.-M. poate fi considerată o operă care îl așază alături de cei mai de seamă reprezentanți ai iluminismului românesc. Ca și ceilalți cărturari ardeleni, P.-M. este intens preocupat de cultivarea limbii române, ca o premisă esențială a luminării poporului. Urmând îndeaproape modelul gramaticii lui Samuil Micu și Gheorghe Șincai (Elementa linguae daco-romanae sive valachicae), el alcătuiește un manual - Deutsch-Wallachische Sprachlehre (1788) - accesibil, practic
PIUARIU-MOLNAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288832_a_290161]