3,560 matches
-
este bazat în construirea orașelor, adunarea resurselor, creeare armatelor, și în final distrugerea inamicului și cladirile lui. În acest fel, jucătorii pot înfrânge inamicul și a câștiga runda. De asemenea, jucătorul poate să își avanseze orașele prin patru "epoci": Epoca Arhaică, apoi, Epoca Clasică, Epoca Eroica și Epoca Legendară. Cu fiecare avansare, jucătorul are acces la trupe mai puternice și tehnologi mai bune care îl fac mai puternic. Deși, orice tehnologie trebuie mai întai cercetată costând resurse precum și având nevoie de
Age of Mythology () [Corola-website/Science/314065_a_315394]
-
astăzi, îndemnând creația să se manifeste potrivit cu materia proprie a fiecărui creator. În calitate de reprezentant și în bună măsură ideolog, concepția ilustra practic în veacul trecut curentul literar denumit “luceferism”, o combinație de tradiție autohtonă, etnologie și spiritualitate deopotrivă creștină și arhaica. Multe din noțiunile doctrinare care definesc această orientare “indigenistă” anunță o creație ce recuperează etape și straturi de tradiție rămase încă neexprimate complet; definește “ortogeneza” literaturii române în maniera unei directive interioare, cu caracter endogen și entelehial; descrie “universalitatea de
Artur Silvestri () [Corola-website/Science/314111_a_315440]
-
putere, dar nu avea industrie și era dependentă de importul de materii prime. Se obțineau mari venituri doar din agricultură, dezvoltată inegal pe teritoriul Italiei. În nord agricultura era mult mai performantă și avea randamente crescute. În centru, agricultura era arhaică, cu rezultate insuficiente pentru o populație în creștere. În sud, în Sicilia mai ales, domina marea proprietate și atotputernica clasă feudală siciliană, muncitorii agricoli fiind exploatați. Italienii erau nevoiți să se bazeze pe puterea hidroelectrică. În Câmpia Padului sunt astfel
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
află în prezent în colecția Centrului Artistic Baia Mare (Muzeul de Artă). Replica din piatră, datată 1973, este amplasată în fața Palatului Administrativ din Baia Mare, fiind clasată ca monument istoric (). Societatea tradițională maramureșeană se remarcă prin conservarea unor forme de organizare socială arhaice, specifice unei perioade istorice premedievale, în care factorul de decizie, legiuitorul, este alcătuit dintr-un sobor al bărbaților nobili și al bărbaților înțelepți. Voievodul satului nu a avut niciodată puteri absolute și exclusive, socotindu-se că deciziile lui pot apăra
Sfatul bătrânilor din Baia Mare () [Corola-website/Science/314154_a_315483]
-
formă de baladă, dar este mai ales cunoscută sub formă de colind. Evident, odată integrată în repertoriul colindelor, Miorița s-a adaptat condițiilor specifice acestui gen de literatură orală”. Cu toate acestea, Mircea Eliade sesizează în colinde „stadiile cele mai arhaice ale spiritualității românești”. Octavian Buhociu (1979) respinge și el teza potrivit căreia variantele transilvănene ar fi anterioare variantelor moldo-muntene, deoarece nu-și imaginează „cum s-a trecut de la colindă la cântecul Mioarei”. În viziunea sa, varianta transilvăneană este o sinteză
Obârșia Mioriței () [Corola-website/Science/314190_a_315519]
-
au acordat atenția pe care o merită versiunea colind a temei”. Cercetătorul sălăjean este de părere, în continuare, că versurile mai vechi ale textului mioritic se regăsesc în variantele cele mai simple, în colindele transilvănene, considerate fiind „formele cele mai arhaice”. Un alt reprezentant al acestei generații este Ovidiu Bârlea (1967)(născut la Bârlești, județul Alba). „Nu mai încape îndoială că forma colindă păstrează stadiul cel mai arhaic al Mioriței și Meșterului Manole. Faptul epic este redus la esența lui în conformitate cu
Obârșia Mioriței () [Corola-website/Science/314190_a_315519]
-
în variantele cele mai simple, în colindele transilvănene, considerate fiind „formele cele mai arhaice”. Un alt reprezentant al acestei generații este Ovidiu Bârlea (1967)(născut la Bârlești, județul Alba). „Nu mai încape îndoială că forma colindă păstrează stadiul cel mai arhaic al Mioriței și Meșterului Manole. Faptul epic este redus la esența lui în conformitate cu trăsăturile specifice ale colindei care exploatează doar semnificația, înțelesul ce se poate desprinde din fabulație, desfășurarea narațiunii cu etalarea întâmplărilor rămânând pe plan secund, subordonată acestui țel
Obârșia Mioriței () [Corola-website/Science/314190_a_315519]
-
sinteză a întregului folclor, preluându-i caracteristicile și legitatea. Memoria cântecului mioritic păstrează documente autentice reprezentând experiențe și etape mentale diferite, de inspirație medievală, precreștină sau chiar preistorică. Ponderea acestor "experiențe mentale" sunt de factură medievală. În formula celor mai arhaice variante cunoscute, Miorița este eminamente un colind medieval, cu profunde conotații precreștine; iar prin riturile pastorale invocate aluziv, rădăcinile sale pot fi regăsite în preistorie.
Momentul genezei Mioriței () [Corola-website/Science/314191_a_315520]
-
scenă a versiunii-colind (după 1964) a constituit un bun prilej să se opineze că și Miorița a împărtășit aceeași soartă, că prefacerile succesive prin care a trecut i-au alterat starea primitivă, probabil diferită și de colindele transilvănene, socotite versiuni arhaice, dar cu siguranță alta în raport cu versiunea-baladă - aceasta din urmă reprezentând apogeul unei evoluții seculare. Astfel, problema autorului a devenit problema autorilor, iar Miorița - o creație colectivă succesivă.
Creatorul Mioriței () [Corola-website/Science/314193_a_315522]
-
eliadiene despre scenariul unui ritual de inițiere, specific pastoral. În deceniul nouă se impun studiile lui Ion Taloș - "Miorița în Transilvania" (1981) dar, mai ales, "Miorița și vechile rituri funerare la români" (1983). Premisele cercetării lui I. Taloș vizează caracterul arhaic al variantelor mioritice din Transilvania, prin prisma cărora analizează aspectele unei „curioase înmormântări ciobănești” redeschizând, cu acest prilej, capitolul privind datarea Mioriței din perspectivele „credințelor magico-religioase” (direcție punctată decisiv de M. Eliade în 1970).
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
O altă practică arhaică este obiceiul ca anumite obiecte utilizate în mod frecvent de cel decedat să fie îngropate împreună cu el, existând credința că viața se prelungește cu o postexistență, o viață după moarte, o nemoarte. Pentru locuitorii ținuturilor românești această postexistență era plasată
Obiectele meseriei de păstor în „Miorița” () [Corola-website/Science/314214_a_315543]
-
încă în 1970 o interpretare viabilă: “...Păstorul speră să se bucure de o postexistență sui-generis, căci toate aceste obiecte, intrumente muzicale, unelte și arme specifice modului de existență pastorală, indică o prelungire simbolică (rituală) a activității sale. Concepția subiacentă este arhaică și se găsește în multe culturi și stadiul etnografic: o viață violent întreruptă se continuă printr-o altă modalitate de existență” Ceea ce se ignoră adesea este că postexistența rituală identificată de Mircea Eliade se datorează analizei "versiunii-colind", căreia îi este
Obiectele meseriei de păstor în „Miorița” () [Corola-website/Science/314214_a_315543]
-
totul insolit pentru "versinea-colind" și semnalat sporadic, este proiecția unei imposibile nunți: “Nu si, mamă, întristată / C-a zini și el odată. Nu si, mamă, cu bănat / Fecioru tău s-o-nsurat / C-o mîndră crăiasă / Dintre fete mai aleasă”. Un ritual arhaic, păstrat destul de fidel în folclorul transilvănean, se referă la moartea celor necăsătoriți, indiferent dacă e vorba de un fecior sau o fată și indiferent de motivul morții. Despre aceștia se mai spune că sunt nelumiți, adică neîmpăcați cu lumea, deci
Motivul măicuței bătrâne în „Miorița” () [Corola-website/Science/314215_a_315544]
-
spus, Muntele capătă atribut de centru al lumii și se substituie spațiului delimitat al satului. Pentru moartea survenită în munte se procedează la un ritual atipic de înmormântare, care, în mod deloc surprinzător, preia o serie de elemente din ceremonialul arhaic al inițierii. Deci, pretinsa clauză testamentară se înscrie în mod firesc în legea pământului. V. Latiș se simte obligat să precizeze: “...păcurarul a cărui moarte survine în durata profesiunii nu este readus acasă; nici măcar în acest caz extrem el nu
Locul înhumării în „Miorița” () [Corola-website/Science/314216_a_315545]
-
dar nici în strunga oilor: “Coale la Sfântă Mărie / Vreme-i oilor să vie / Și Ion Berciu să rămâie” Ritualul funerar impus în această situație suferă o alterare față de cel clasic (creștin) și se recurge la un soi de ritual arhaic, precreștin, reminiscent-inițiatic. În compensație cu acest tragism nedorit, improvizarea elementelor ritualice redau o oarecare măreție a gesturilor și a recuzitei pure, naturale. Versurile au un puternic iz mioritic: “Și el, bietul, n-a avut / Nice pânză pe obraz, / Fără scoarță
Locul înhumării în „Miorița” () [Corola-website/Science/314216_a_315545]
-
Camões și cea a marelui prozator din prima jumătate a secolului al XX-lea, , poate pentru că la ambii scriitori lexicul este bogat, atmosfera rustica și munteneasca, întâmplările multe și felurite, iar personajele dintr-o bucată, uneori aprige, reprezentând acea lume arhaica ce mai dăinuia în inima munților. Dar lui Aquilino îi lipsesc câteva din cele mai importante calități ale marelui, dar nu unicului, sau maestru, între altele interesul pentru viața sentimentală și arta dialogului. Tema să majoră este, daca ne referim
Aquilino Ribeiro () [Corola-website/Science/314318_a_315647]
-
La eveniment au fost prezenți mai mulți colegi de breaslă, prieteni, consăteni și rude ale regretatului scriitor, viața căruia s-a curmat în mod tragic, în 1987.„Copil al anilor ’30”, Pavel Boțu a venit în literatura dintr-o zonă arhaica, de la gurile Dunării, aducând parcă toate aromele locului și ale limbajului în poezie și proza" (Teo Chiriac). O stradă din Chișinău îi poartă numele : Stradă P. Boțu
Pavel Boțu () [Corola-website/Science/314365_a_315694]
-
ul sau rahatul turcesc este un sortiment de dulciuri originar din Turcia făcut din zahăr, arome alimentare și amidon. În țara de origine, acest produs este cunoscut sub numele de "lokum" [] sau (arhaic) ca "rahat lokum", fiind un produs foarte popular în tot spațiul balcanic. ul are o consistență similară cu a jeleului, fiind însă mai solid, mai lipicios și mai opac. Mai mult, datorită conținutului foarte ridicat de zahăr, este mult mai
Rahat () [Corola-website/Science/313275_a_314604]
-
din Berlin. Acestea au circulat pe linia 102 pănă să fie retrase din circulație în octombrie 2008. Între 2004 și 2008, tramvaiele sunt desființate din motive ideologice: în măsura în care primăria condusă de Radu Mazăre considera că transportul urban pe șine este arhaic și că modernismul înseamnă să se dea prioritate traficului de automobile private (o ideologie a transportului care a dominat Statele-Unite și Europa occidentală în deceniile 1950 - 1970) tramvaiele au fost socotite ca o cauză de congestionare a traficului. În anul
Tramvaiul din Constanța () [Corola-website/Science/313323_a_314652]
-
care nu au paradigma de conjugare completă. Unora din verbele defective le lipsesc doar una sau cîteva forme izolate (de exemplu verbul "a putea" nu are forme pentru modul imperativ), în timp ce altora le lipsește aproape întreaga paradigmă (de exemplu verbul arhaic "a nevoi" nu mai păstrează decît forma de participiu). Verbele defective din limba română se pot clasifica în trei grupe, după explicația care se dă paradigmei incomplete: Tot în categoria verbelor defective se înscriu și verbele unipersonale, care din toată
Verb defectiv () [Corola-website/Science/313811_a_315140]
-
"" este o formație instrumentala dedicată muzicii contemporane, creată în 1967, la București, de către compozitorul Iancu Dumitrescu.Ca program estetic, Hyperion își propunea inițial să sublinieze întrepătrunderile, suprapunerile, interpenetrările posibile între "sursele" cele mai arhaice ale muzicii românești - fie ele muzică bizantina, fie din imensul tezaur de folklor românesc, din culegerile unor Bela Bartòk sau Constantin Brăiloiu - pe de o parte, iar pe de alta, muzica actuala, cu aventură și problematică ei de avangardă, cu
Ansamblul Hyperion () [Corola-website/Science/313933_a_315262]
-
în Hrejde, cumpărătur dla Draghiș, cum arată și zapis. O falce am mai cumpărat dela Gavrilăbrat lor tale [sic!]do, cum arată și zapis. 7265, Apr.29.și pentru credința m’am și iscălit.Irei Mafteiu” Ca și independența Vrancei arhaice, Schitul de la Valea Neagră nu depindea administrativ sau sub alte atribute de vreo organizație de nivel național. Acest schit era creat după chipul și asemănarea Vrancei, fiind sub directa administrare a Sfatului Vrancei și doar în unele probleme strict religioase
Biserica de lemn din Schitul Valea Neagră () [Corola-website/Science/323480_a_324809]
-
oștenii și s-a odihnit și el”. Foss crede că Hutton a confundat „câmpul” cu „câmpul de bătălie”, dând naștere ideii că lupta a avut loc pe dealul Anne Beame (Ambion). „To [pitch] his field”, lămurește Foss, era o expresie arhaică ce înseamnă „a-și pune tabăra”. Foss aduce și alte dovezi în sprijunul teoriei sale cu „Redemore”, citând cronica lui Edward Hall din 1550. Hall afirma că armata lui Richard a pătruns pe o câmpie după ce a strâns tabăra a
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
o refacere a picturii de pe noul iconostas și o schimbare a mobilierului. Învelișul de carton gudronat a fost succedat de cel de tablă, lucrat în anul 1952. În formele ei principale, biserica este rezultatul mai multor intervenții, care adaugă formelor arhaice, accente de modernitate precum supraînălțarea pereților și a încăperilor interioare, apariția turnului, schimbarea învelitorii, lărgirea ferestrelor, ș.a. De la vest la est, biserica este împărțită în cele patru încăperi tradiționale: pridvor semideschis, tindă, naos și altar. Această biserică prezintă un plan
Biserica de lemn din Teleormanu-Groșeni () [Corola-website/Science/322933_a_324262]
-
1964, Paul Muller, la cererea lui André Danjon, pe vremea aceea director al Observatorului din Meudon, a reamenajat complet interiorul cupolei, dotând-o cu o imensă podea mobilă care acoperă întreaga sa suprafața (în locul platformei mobile originale). Toată instalația electrică, arhaică, este de asemenea revizuită. În 1999, cupola a fost deteriorată grav de marea furtună din decembrie, dar ea nu se mai putea roti încă din 1990. În 2005, s-a luat decizia de a o restaura. Din 2010, cupola a
Observatorul din Paris () [Corola-website/Science/332960_a_334289]