4,412 matches
-
și 21 de surori. Liturghia de consacrare a sa ca episcop, alături de alți 11 noi episcopi, a avut loc pe 6 ianuarie 2000 la Roma, în Basilica San Pietro, fiind celebrată de către Papa Ioan Paul al II-lea, asistat de către arhiepiscopul Giovanni Battista Re din cadrul Curiei Romane și de arhiepiscopul Marcello Zago, secretar al Congregației pentru Evanghelizarea Popoarelor din cadrul Curiei Romane. Liturghia inaugurală ca episcop a Monseniorului Anton Coșa s-a ținut la Chișinău pe 15 ianuarie 2000. La data de
Anton Coșa () [Corola-website/Science/308964_a_310293]
-
ca episcop, alături de alți 11 noi episcopi, a avut loc pe 6 ianuarie 2000 la Roma, în Basilica San Pietro, fiind celebrată de către Papa Ioan Paul al II-lea, asistat de către arhiepiscopul Giovanni Battista Re din cadrul Curiei Romane și de arhiepiscopul Marcello Zago, secretar al Congregației pentru Evanghelizarea Popoarelor din cadrul Curiei Romane. Liturghia inaugurală ca episcop a Monseniorului Anton Coșa s-a ținut la Chișinău pe 15 ianuarie 2000. La data de 27 octombrie 2001, Administratura Apostolică de Moldova a fost
Anton Coșa () [Corola-website/Science/308964_a_310293]
-
a fost instituționalizată ca parte a acestui proces. După o revoltă din 1499, Tratatul de la Granada a fost anulat, și în 1502 musulmanii au fost obligați să se convertească sau să plece din regat. Confesorul Isabelei, Cisneros, a fost numit arhiepiscop de Toledo. Acesta a jucat un rol important în programul de reabilitare a instituțiilor religioase din Spania, punând bazele viitoarei Contrareforme. În calitate de Cancelar, puterea lui a sporit treptat. Isabela și Ferdinand creaseră un imperiu, iar în ultimii ani ai domniei
Isabela I a Castiliei () [Corola-website/Science/309911_a_311240]
-
ei, Constantin l-a convins pe împărat că Clarentza era bine plasată pentru a ataca și captura înfloritorul port comercial și strategic Patras, aflat nu departe. Patrasul își schimbase stăpânii de câteva ori. În 1428, era guvernat de Pandolfo Malatesta, arhiepiscopul său latin, pe care papa îl numise cu patru ani înainte, în ciuda faptului că turcii revendicau Patrasul ca fief, iar venețienii manifestau acolo un interes particular pentru comerț. Ei au fost cei care l-au alertat pe papă cu privire la pericolul
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
care era cu ei, principala cauză a nereușitei a fost ezitarea fratelui lor, despotul Teodor, de a-i ajuta. El șovăia încă în privința vocației sale monastice. Pe de altă parte, va fi ținut seama și de faptul că guvernatorul Patrasului, arhiepiscopul Malatesta, era cumnatul său. Ar fi fost imprudent să contribuie la prăbușirea lui. În orice caz, papa nu era deloc mulțumit de Cleope Malatesta, întrucât auzise că ea trecuse la Biserica Ortodoxă, poate pentru a cuceri inima soțului său. În
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
prins. Prietenul său, Sphrantzes, i-a salvat viața, deși, făcând aceasta, a fost el însuși rănit și luat prizonier. A fost eliberat, mai mult mort decât viu, la 23 aprilie. Înainte de începutul lunii mai, apărătorii n-au acceptat să discute. Arhiepiscopul lor plecase în Italia, după întăriri. Ei au promis că, dacă acesta nu se va întoarce până la sfârșitul lunii, vor capitula. Constantin și trupele lui s-au retras, preluând fortăreața de la Saravalle, așa cum fusese învoiala. Până la sfârșitul lui mai, arhiepiscopul
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
Arhiepiscopul lor plecase în Italia, după întăriri. Ei au promis că, dacă acesta nu se va întoarce până la sfârșitul lunii, vor capitula. Constantin și trupele lui s-au retras, preluând fortăreața de la Saravalle, așa cum fusese învoiala. Până la sfârșitul lui mai, arhiepiscopul nu se întorsese. La 1 iunie, Constantin a revenit și i-a poftit pe diriguitorii Patrasului să respecte înțelegerea dintre ei și să se predea. Patru zile mai târziu, ei s-au întâlnit în catedrala Sfântul Andrei, sfântul patron al
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
hotărât să-l accepte pe Constantin ca suveran. Orașul Patras s-a adăugat, astfel despotatului său; nici vorbă n-a mai fost despre plecarea lui Constantin din Morea. Totuși, citadela de pe dealul care domina orașul a fost păstrată de oamenii arhiepiscopului și nu avea să fie predată în următoarele 12 luni. Capitularea Patrasului l-a amărât pe papă, i-a deranjat pe venețieni și, cel mai rău, i-a înfuriat pe turci. Sultanul Murad a transmis un ultimatum. Sphrantzes, prietenul de
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
Tesaliei, a înlăturat amenințarea represaliilor turcești. Constantin a trimis alți soli să-i liniștească pe papă și pe venețieni. Negocierile au durat câteva luni. Pe de altă parte, Sphrantzes ajunsese abia în portul venețian Naupaktos, pe țărmul opus Patras-ului, când arhiepiscopul deposedat Malatesta a sosit acolo din Italia, cu ceva corăbii și soldați catalani. El îl îndemnase pe sultan să protesteze împotriva ocupării arhidiecezei sale de către greci. Dar era prea târziu. Catalanii neascultători, pe care îi adusese ca ajutoare, au manifestat
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
în schimb, au prădat coasta și au forțat intrarea în Clarentza. Constantin a reușit să răscumpere de la ei orașul, pentru 6.000 de ducați venețieni. Totuși, mai târziu, a poruncit distrugerea Clarentzei, de teamă să nu cadă în mâinile piraților. Arhiepiscopul a murit la Pesaro, în Italia, în 1441, susținând neîncetat că Patrasul era al lui și că era datoria tuturor creștinilor din Apus să-l ajute a recâștiga scaunul apostolic al Sfântului Andrei. Între timp, în iulie 1430, citadela care
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
devotament față de unirea de la Florența îi adusese răsplata de a fi făcut, ca și Bessarion, prinț al Bisericii Romane. Isidor a trecut prin Neapole și a ajuns în Constantinopol la 26 octombrie. Cu el a venit și Leonardo din Chios, arhiepiscopul genovez de Lesbos. Isidor a adus cu el de la Neapole o companie de 200 de arcași. Un corp de oaste așa de mic putea însemna ceva mai mult decât un gest. Însă pentru grecii neliniștiți era mai ușor de apreciat
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
aceasta nu ar fi făcut să stârnească și mai multă neplăcere și tulburare. Când a devenit clar că alte întăriri din Occident nu mai erau de așteptat, antiunioniștii au recâștigat ceva din terenul pierdut. S-au produs tulburări de stradă.Arhiepiscopul latin de Lesbos, pe care Isidor îl adusese cu el, i-a spus lui Constantin că era mult prea îngăduitor. Ar fi trebuit să-i aresteze pe conducătorii antiunioniștilor. Ca și papa Nicolae al V-lea, el credea că împăratul
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
solemn. Când aceasta a luat sfârșit, și-a strâns dregătorii, comandanții și oștenii și le-a vorbit. Sunt trei consemnări ale cuvintelor sale. Prima și cea mai scurtă dintre ele este cuprinsă într-o scrisoare a lui Leonardo din Chios, arhiepiscopul latin de Lesbos, adresată papei Nicolae al V-lea, la 19 august 1453. Leonardo fusese de față în cursul ultimelor săptămâni ale Constantinopolului bizantin și l-a informat pe papă la vreo șase săptămâni după cucerirea cetății, pe când amintirile îi
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
ce a putut scrie, respectând realitatea, a fost că stăpânul său fusese ucis sau, mai curând, martirizat în timpul cuceririi cetății. Cei mai vechi martori oculari ai cuceririi, chiar dacă nu și ai morții împăratului, manifestă o nesiguranță generală asupra sorții sale.Arhiepiscopul Leonardo din Chios-care a fost luat prizonier, dar a reușit să scape-și-a așternut pe hârtie relatarea către papă la 16 august 1453. El dă de știre că, o dată ce viteazul căpitan genovez Giustiniani a fost rănit și obligat să
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
respecta însă formele învelitorilor tradiționale, compartimentate ale bisericilor din Moldova, după cum apăreau în tablourile votive. În 1992 au fost realizate intervenții urgente de consolidare a fracturilor și desprinderilor de strat pictural din turlă și din exteriorul bisericii. În anul 1993, arhiepiscopul Pimen Zainea al Sucevei și Rădăuților a reînființat Mănăstirea Probota, dar cu obște de maici. S-au construit ulterior noi corpuri de chilii, clădiri administrative și spații de cazare pentru pelerini în afara incintei mănăstirești. În același an (1993), Biserica "Sf.
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
Bazilica cu hramul „Sfântul Anton de Padova” a fost zidită în anul 1938, în timpul pontificatului Sanctității Sale Papa Pius al XI-lea (1922-1939), în zilele Regelui Carol al II-lea al României (1930-1940), fiind Păstor al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București Arhiepiscop - Mitropolit Alexandru Theodor Cisar (1925-1949), prin strădania Prea Cucerniciei Sale Pr. Emanoil Kreis, paroh de Constanța (1935-1951), ajutat de Comitetul bisericesc, după planurile arhitectului Romano de Simon (1900-1981), cu contribuția generoasă a enoriașilor, binefăcătorilor de orice religie precum și a unor
Biserica Sfântul Anton de Padova din Constanța () [Corola-website/Science/309355_a_310684]
-
mulți arhitecți renumiți, pentru întocmirea planurilor. 1938, aprilie-decembrie - se demolează vechea biserică (construită în anul 1886 și mărită în 1898, pe locul primei capele care data din 1869) și se construiește actuala bazilică. 1938, iunie 19 - I.P.S. Alexandru Theodor Cisar, Arhiepiscop - Mitropolit de București, împreună cu un sobor de preoți, cu mare solemnitate sfințește piatra fundamentală a bisericii. 1938, advent / după 12 decembrie - după o "sfințire simplă" (biserica nu avea încă pardoseală, altare fixe și mobilier adecvat), se celebrează prima Sfântă Liturghie
Biserica Sfântul Anton de Padova din Constanța () [Corola-website/Science/309355_a_310684]
-
și succesiunea hanoveriană. Iacob, al doilea fiu al lui Carol I al Angliei și al Henriettei Maria a Franței, s-a născut la Palatul St. James din Londra la 14 octombrie 1633. În același an, Iacob a fost botezat de arhiepiscopul de Canterbury, William Laud. Iacob a fost educat de tutori, împreună cu fratele său, viitorul rege Carol al II-lea, și de doi fii ai Ducelui de Buckingham, George și Francis Villiers. La vârsta de trei ani, Iacob a fost numit
Iacob al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310339_a_311668]
-
citită în timpul liturghiilor. Episcopii anglicani au refuzat să se supună dorinței regelui și au prezentat o petiție împotriva regelui, pentru ca ordinul să fie anulat. Iacob a cerut ca cei șapte episcopi care l-au sfidat, printre care se afla și Arhiepiscopul de Canterbury, să fie arestați și judecați. Dar juriul londonez i-a exonerat de acuzații pe episcopi și i-a eliberat. În 10 iunie, regina a născut un fiu, James Francis Edward Stuart, Prinț de Wales. Odată cu nașterea prințului de
Iacob al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310339_a_311668]
-
după abdicarea tatălui său, regele Juan Carlos I. Felipe s-a născut la Madrid, fiind al treilea copil al regelui Juan Carlos și al reginei Sofia. Are două surori mai mari, Infanta Elena și Infanta Cristina. A fost botezat de arhiepiscopul Madridului, Casimiro Morcillo González, și a primit numele "Felipe" "Juan Pablo Alfonso de Todos los Santos" (în cinstea lui Filip al V-lea, primul Bourbon care a domnit în Spania, a bunicilor lui, Infantele Juan, Conte de Barcelona și Paul
Felipe al VI-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310402_a_311731]
-
, în albaneză "Anastas Janullatos", în greacă "Αναστάσιος Γιαννουλάτος" (n. 4 noiembrie 1929, Pireu, Grecia) este arhiepiscopul ortodox al Tiranei, al Durrës-ului și al întregii Albanii și totodată Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Autocefale din Albania. Anastatios Yannoulatos a crescut în Grecia. Încă din perioada studenției a început să participe la activitatea de catehizare a tineretului Bisericii Ortodoxe din
Anastasios Yannoulatos () [Corola-website/Science/310472_a_311801]
-
Albania erau doar foarte puțini preoți care supraviețuiseră comunismului, iar aceștia erau prea bătrâni și cu o sănătate prea șubredă pentru a face față în mod adecvat activității episcopale. Anastatios Yannoulatos a fost propus în același an pentru a fi arhiepiscop al întregii Albanii. A acceptat această responsabilitate după nenumărate ezitări deoarece își propusese ca în ultima parte a vieții să se ocupe, în cadrul unor proiecte științifice planificate a avea loc la Universitatea din Atena, de analizarea materialului documentar adunat în
Anastasios Yannoulatos () [Corola-website/Science/310472_a_311801]
-
Bisericii Ortodoxe din Albania și de la poporul albanez. După ce a constatat că se întrunesc aceste condiții a acceptat numirea și a fost instalat la 4 iulie 1992 drept Întâistătător al Bisericii Ortodoxe din Albania. Titlul său oficial este acela de "Arhiepiscop al Tiranei și al întregii Albanii", însă a fost numit adesea "Arhiepiscop al Tiranei și al tuturor ateilor", și a acceptat și această titulatură biserica lui fiind deschisă tuturor, indiferent de credința pe care aceștia o mărturisesc. Arhiepiscopul Anastasios este
Anastasios Yannoulatos () [Corola-website/Science/310472_a_311801]
-
se întrunesc aceste condiții a acceptat numirea și a fost instalat la 4 iulie 1992 drept Întâistătător al Bisericii Ortodoxe din Albania. Titlul său oficial este acela de "Arhiepiscop al Tiranei și al întregii Albanii", însă a fost numit adesea "Arhiepiscop al Tiranei și al tuturor ateilor", și a acceptat și această titulatură biserica lui fiind deschisă tuturor, indiferent de credința pe care aceștia o mărturisesc. Arhiepiscopul Anastasios este foarte activ și în cadrul mișcării ecumenice: este vicepreședintele Conferinței Bisericilor Europene. Din
Anastasios Yannoulatos () [Corola-website/Science/310472_a_311801]
-
acela de "Arhiepiscop al Tiranei și al întregii Albanii", însă a fost numit adesea "Arhiepiscop al Tiranei și al tuturor ateilor", și a acceptat și această titulatură biserica lui fiind deschisă tuturor, indiferent de credința pe care aceștia o mărturisesc. Arhiepiscopul Anastasios este foarte activ și în cadrul mișcării ecumenice: este vicepreședintele Conferinței Bisericilor Europene. Din 1984 pană în 1991 a fost președintele Comisiei pentru Evanghelizare și Misiune Mondială din Consiliul Ecumenic al Bisericilor. Din 2006 este unul din președinții Consiliului Ecumenic
Anastasios Yannoulatos () [Corola-website/Science/310472_a_311801]