8,235 matches
-
presupunea că vreodată vreun felah dăruise unei italiene germenul din care purcede Mika-Le. Socotea mai lesne că din aluatul lumei, atunci când se împărțiseră continentele în turte mici, ca să-și dospească deosebit pâinea, după albie și cuptor, rămăseseră lotuși urme de asemănare, de aceea întîlneai acele creaturi europene zise exotice, existau negri cu suflete albe, oameni continentali dovediți acvatici și cu rudiment felah în fata Lenorei clin Mizil. Așa se ating locurile și vremurile, unde cu altele! - Ce o fi făcând Rim
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
E atunci mult mai mic și mult mai mare totodată, și se odihnește în natură ca și cum ar fi redat matricei, pentru a germina forțe noi în adăpostul ei hrănitor și letargic. In mijlocul oamenilor mulți, dimpotrivă, își pierde aproape ultima asemănare cu natura. Cu toate că orașele sunt numai niște moșoroaie de furnici, ele au o putere proprie, care combate și învinge toate legile firei, afară de moarte, atâta și le însușește și atâta ie preface. în orice om e un contrabalans al firei
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
stagiune în Cetate atâția nebuni feluriți dar înrudiți în exaltarea lor, încît mi-am zis că erau toți copiii gazurilor asfixiante, nemaiobicinuiți să respire aerul oxigenat. Oameni pe care nu-ți aduceai aminte să-i fi întîlnit înainte. Aveau o asemănare hotărâtă, erau flămînziți: de pâine, de carne, de oameni, de viață. . . flămînzi! Nebunia lor era aceea a foamei. Unul la un colț de stradă, voinic, întreg, muntean, nu târgoveț, deși în straie de oraș rupte, se uita la fiecare trecător
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
celei urâte. Dacă Greg nu pictase niciodată figuri, era fiindcă figura e femeia și femeia e trupul, și Greg pentru acele "reticențe" fugea de chipul femeiei. Poate că în porecla nemeritată a lui Nory era ceva mai mult ca o asemănare fizică; era acea fire, făcută din refuz și ispită, care compune vocațiunea monahică. Sentimente, parcă întrerupte, aduse până la buzele dorinței și apoi respinse de renunțare, 52 53 totodată castă și turbure. O inerție, îmboldită de nevoia acțiunei; o mișcare lovită
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pe fereastră ca să dea drumul zilei să intre în odaia ei adăpostită, Mini simți dintr-o dată, de la întîia privire rotită în jurul cerului, cât încăpea între coperișurile învecinate, simți de la prima răsuflare cu care gusta aerul, de la prima lui adulmecare, o asemănare și lesne își dădu seama anume care, atât era de fățișă. Dimineața aceea era la fel cu cea dintr-un august trecut, când făcuse cu Lina și Nory o vizită la moșia Hallipa, o vizită într-adevăr neobicinuită în pomelnicul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ale lui Mini, dar, mai ales, o dată însemnată în viața acelei familii. Ceea ce mai întîi începu să-i dea de lucru lui Mini, pe când își pregătea frumos pe rând micile rituri ale toaletei de dimineață, era tocmai putința asta de asemănare a unei zile cu alta, în desfășurarea zilelor așa de uimitor deosebite una de alta. Cu aceleași elemente simple în liniile lor principale - cu cer, cu soare - succesiunea neisprăvită a acelor felii de timp în spațiu crea miracolul unei reînnoiri
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cale luase de atunci până acum ,,drama Castelului" și va căuta să prindă vreo licărire de adevăr asupra luptei care se dă în trupul cărnos al Lenorei de către o conștiință obscură. Vidul mic al după-amiezii va fi astfel împlinit și asemănarea zilei va aduce astfel cu ca pe Hallipi, dacă nu cumva Hal-lipii trimiseseră spre ea acel zvon matinal. Lina nu era acasă și Rim fu mirat că Mini, de la ușă, în loc de vreo nouă descoperire, îl întrebă dacă a fost vreodată
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
afon ca de obicei și totuși șuierase el pe-acolo și era pricina probabilă a trilurilor feminine. ,, Are să rămână tot după ușă?" se întreba Mini, și rămase mirată când îl văzu intrând. Părea curios că e fratele doamnei Hallipa. Nici o asemănare! Mini nu băgase de seamă prezentarea. Lică? . . . și mai cum? Care fusese numele de fată al Lenorei Hallipa? Dinapoia biroului, Rim nu se clintise, salutând ca de la înălțimea unei tribune. Făcu numai un semn lui Nory, arătîndu-i un scaun apropiat
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
deoarece nu se înstrăinase de trecut unindu-se cu fata moșului Hallipa. Pentru a doua oară, părinții strămutați erau nemulțumiți și pentru a doua oară își dau cu dezamăgire consimțământul. Dar nu se poate hotărî felul în care se perpetuă asemănările. Totul e că Doru Hallipa era încă un purtător de sevă sănătoasă, un agent al tradiției patriarhale, prefăcut acum de oraș si de actualitate, clar în care sălășluia o rezistență a formulelor care dispăreau. Era un component chiar în descompunere
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ajungi la mîntuire, altele care preamăresc nonacțiunea, idiferența și vidul emoțional! Ca o concluzie de lucru, credința lor provoacă o dependență bolnavă și întuneceala minții. Într-o megalomanie dezarmantă, piticaniile respingătoare cred că Zeul le-a făcut după "chipul și asemănarea" lui... adică DIVINITATEA ar fi matrița lor! Biete dobitoace! Unii dintre ei cred că Omphal nu poate fi "cunoscut", dar artificiul ăsta nu mai salvează nimic! Culmea contradicției, își preamăresc zeul pentru că-i vrea ignoranți, temători și lași. Lipsiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
venerabil, un ornament delicat al trecerii timpului și al tradiției, muzica specială a firmei Spavin & Muskett. Pe peretele din spatele lui se află portretul unui gentleman din epoca victoriană timpurie, cu o privire cruntă și guler înalt, apretat. Vizitatorii observă adesea asemănarea dintre domnul Spavin și bărbatul din portret, presupunând că acesta din urmă, care a fost pictat la o masă plină de cărți și documente, este un strămoș Spavin, vreun avocat mort demult, a cărui înțelepciune și probitate profesională au stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
din urmă, care a fost pictat la o masă plină de cărți și documente, este un strămoș Spavin, vreun avocat mort demult, a cărui înțelepciune și probitate profesională au stat la baza moștenirii profesionale a firmei. De fapt, cu toată asemănarea de manieră și de înfățișare, domnul Spavin nu se înrudește cu cel din portret. Tabloul a fost achiziționat la vânzarea bunurilor dintr-o casă, la începutul carierei sale, tocmai pentru a conferi așezământului său impresia de vechime și continuitate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
flancat de doi dintre locotenenții lui Fender Greene. Așază bustul lui Lenin peste grămada de haine și acte. Ar fi bine să-ți verifici lucrurile, Bridgeman, zice Porter, cel mai înalt dintre institutori, îmbrăcat cu jachetă, având o mustață după asemănarea conducătorului lor; în caz că individul ăsta ți-a șterpelit ceva. Jonathan se uită la Gertler, care ridică din umeri. — Dă-i drumul. Verifică, dacă vrei. Nu fii idiot! Gertler are ochii roșii. Se pare c-a plâns. — Mare pierdere, zice Porter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
vrea, Jonathan se lasă condus în birou. Profesorul îl studiază cu o expresie chinuită. Nici măcar un pui de somn nu mai poți avea în zilele astea! De curând, situația s-a înrăutățit, lumea s-a umplut de analogii, lanțuri de asemănări și semnificații, care nu te lasă să faci cele mai simple lucruri fără a fi deranjat. Simpla așezare la biroul său îi produce un amalgam de asociații, forțându-l să îndeplinească o serie de ritualuri semi-involuntare. Jonathan îl privește buimăcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
om n-o poate îmblînzi. Ea este un rău, care nu se poate înfrîna, este plină de o otravă de moarte. 9. Cu ea binecuvîntăm pe Domnul și Tatăl nostru și tot cu ea blestemăm pe oameni care sunt făcuți după asemănarea lui Dumnezeu. 10. Din aceeași gură ies și binecuvîntarea și blestemul! Nu trebuie să fie așa, frații mei! 11. Oare din aceeași vînă a izvorului țîșnește și apă dulce și apă amară? 12. Frații mei, poate oare un smochin să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
cu neputință, totuși minunea era pe cale să se întâmple. Către asfințitul vieții, Dumnezeu ne dăruia această miraculoasă apropiere. Toate ființele iubite pe care le pierduserăm în timp păreau că se întorc treptat, împresurându-ne. Ioana căuta pe fața mea urmele asemănării cu părinții mei, cu vara ei, Pia, cu tante Marie. Privind-o, eu zărisem deja, ca la lumina unui fulger, chipul de odinioară al bunicii mele. Mai mult, Ioana avea același mers ca al ei, iar mâinile subțiri cu degete
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
și noapte, te face să inventezi încontinuu strategii cu care să-ți seduci partenerul, dar în prietenie iubirea nu pretinde nimic. E deschidere mărinimoasă spre viață, acceptare nobilă, necondiționată, a altuia. Nu înseamnă să te lași înghițit de personalitatea celuilalt. Asemănarea și diferența dintre cele două persoane fac sarea și piperul unei prietenii interesante, la care trebuie neapărat adăugat umorul. Iar eu am fost răsfățată în această privință. Am avut prietene al căror farmec te îmbăta ca șampania. Erau de vârsta
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
-și răspunsul. Înainte ca Fujin să-și isprăvească plecăciunea și urarea: „Îi doresc Majestății Voastre zece mii de ani de viață“, el își ia fratele de braț. Îmi execut plecăciunile și apoi mă dau deoparte, ca să ascult și să observ. Descopăr asemănări în modul de comportament al fraților: elegant și arogant deopotrivă. Au amândoi trăsături manciuriene tipice: ochi oblici cu o singură pleoapă, nas drept și gură bine conturată. Iată și diferența, decid eu repede: prințul Kung are ținuta unui călăreț mongol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
încearcă să-și descalifice adversarul mînjindu-l. Într-o discuție polemică pe teme grave, preopinentul poate fi învins numai o dată cu ideile pe care le susține. Dacă îi descriem cu talent sau cu geniu chelia, timiditatea, ticurile, eventualele josnicii comise cândva, avariția, asemănarea lui cu un șoarece, și așa mai departe, ce putem obține în cel mai fericit caz? Că talentul nostru e o simplă secreție cerebrală, incapabil să se mențină în sfera ideilor, și că trebuie să pună pe hârtie doar venin
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
care ni s‐a dat. E‐ o dragoste ce nu se poate pune În cântare și nici în scrieri ninse. Că totul vine din a inimii făclie, E lumea toată , ce‐ n una se cuprinse. Acest cuvânt ce‐i fără‐ asemănare, Precum o rugăciune de‐l rostim. E unul singur, e unul singur, MAMA ! Un altu‐ n lume nu e, și nici nu‐l știm! Mihai Codreanu Mihai Codreanu (bustul sonetistului) (n. 25 iulie 1876, Iași d. 23 octombrie 1957, Iași
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
excepția confirmă regula și grosul gloatei acesteia nenorocite, așa zisă cu carte, au demolat în inconștiența lor, și ceea ce se mai putea demola în România, speranța într-un viitor mai bun, pentru urmașii noștri și chiar pentru ai lor. Orice asemănare cu anecdota țiganului, care își taie singur craca de sub picioare, nu este deloc întâmplătoare fiindcă așa au pățit și ei... Un australian plin de telegrame De când cu telegramele publicate de WikiLeaks, toată suflarea de pe glob și-au întors privirea spre
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
am văzut dormitorul am fost și mai dezamăgită. De fapt, am fost de-a dreptul nedumerită. Trebuia să fie chiar așa de mic? Cele două paturi minuscule înghesuite înăuntru abia dacă încăpeau. în afara dimensiunilor, sau mai curând a lipsei lor, asemănările încăperii cu o chilie de călugăr se opreau acolo. Asta dacă nu cumva călugării aveau cuverturi sintetice roz, de genul ălora care se fabricau pe când eram copil, prin anii șaptezeci. Și care nu semănau deloc cu cearșafurile irlandeze, albe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ca Old Shillayleagh. Asta nu că Old Shillayleagh ar fi fost drăguț. Noul meu loc de muncă se numea Hotelul Barbados. N-aveam nici cea mai vagă idee de ce se numea așa. între ele nu exista nici cea mai mică asemănare. Asta în cazul în care oamenii care se duceau în Barbados nu plăteau camera de hotel cu ora. Șeful meu, Eric, era unul dintre oamenii cei mai grași pe care-i văzusem vreodată și fusese poreclit Hălcosul-Șef, din cauza colacilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
care să răspundă. Nu răspundea nimeni. Dacă nu vrea Binefăcătorul, Marele Măsluitor, n-ai ce face, nu poți forța roata norocului. Ba poți, uite că poți... perseverezi. Până și Marele Nevăzut se plictisește, cedează, doar e facut după chipul și asemănarea noastră, așa scrie în Cartea Cărților noastre de identitate. Iar celălalt, Răufăcătorul, sosia, cu care împarte jocul, Înalt Prea Păcătoșenia Sa, geamănul, bastardul, seamănă și el cu biata noastră făptură. Așa că: încă și încă o dată, o mie de ori, forțăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
preot. Și totuși... Nu te bănuiam în dispoziție lirică. Nu bănuiam. Aș fi evitat subiectele licențioase. — Licențioase? Dumnezeul meu e ateu și îi plac provocările. Alternativele, improvizațiile, cum spui mata. Și gluma, bineînțeles. E ca noi, ne-a făcut după asemănarea lui, nu? Așa că eu sunt de partea doamnei aceleia care te intrigă. — Moartea! Minciuna, gluma, acomodarea. Indiferența, improvizațiile supraviețuirii, Adică, Moartea, Moartea. Mde, eu sunt alături de anonimii care supraviețuiesc. Glumeții schimbători și sceptici nu-mi sunt dușmani. Dar n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]