8,316 matches
-
o purta peste cămașă și cravată era evident de pe vremea când asemenea lucruri erau la modă pentru prima dată și, sincer, mai mult de-atât nu își dorea să știe despre el. La ora zece, echipa de la Colleen, Jack și asistenta sa personală, domnișoara Morley, s-au adunat în sala de ședințe pentru o sesiune de hai-să-ne-cunoaștem-mai-bine. Lisa a fost surprinsă să afle că domnișoara Morley nu era genul de femeie rece și eficientă, ci una cam la șaizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
facă pentru încă vreo două săptămâni, vinovată pentru că nu le putea da ceea ce își doreau. Și-a aprins o țigară și a tras adânc fumul în piept. Lisa întârziase. —Unde ai fost? o întrebă Trix. Toată lumea te-a căutat. —Ești asistenta mea personală, spuse Lisa nerăbdătoare. Tu ar trebui să știi. Uită-te în agenda mea. Aaa, agenda ta, spuse Trix. Bineînțeles. A dat la pagina care trebuia și a început să citească cu voce tare: —Interviu cu nebuna de Frieda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
părul lung și gri lăsat să se rostogolească peste talie. Stătea cu jumătate de corp pe un morman de materiale și cu fața într-o pungă cu un meniu de mic dejun de la McDonald’s. Deși Lisa confirmase interviul cu asistenta Friedei în dimineața respectivă, Frieda insista că nu exista nici o programare. — Dar asistenta ta... — Asistenta mea, o acoperi Frieda cu un urlet puternic, este o idioată inutilă. O voi da afară. Julie, Elaine, oricum te-o fi chemând - EȘTI CONCEDIATĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de corp pe un morman de materiale și cu fața într-o pungă cu un meniu de mic dejun de la McDonald’s. Deși Lisa confirmase interviul cu asistenta Friedei în dimineața respectivă, Frieda insista că nu exista nici o programare. — Dar asistenta ta... — Asistenta mea, o acoperi Frieda cu un urlet puternic, este o idioată inutilă. O voi da afară. Julie, Elaine, oricum te-o fi chemând - EȘTI CONCEDIATĂ!... Dar, dacă tot ești aiciă acceptă Frieda. Avea chef să se distreze puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe un morman de materiale și cu fața într-o pungă cu un meniu de mic dejun de la McDonald’s. Deși Lisa confirmase interviul cu asistenta Friedei în dimineața respectivă, Frieda insista că nu exista nici o programare. — Dar asistenta ta... — Asistenta mea, o acoperi Frieda cu un urlet puternic, este o idioată inutilă. O voi da afară. Julie, Elaine, oricum te-o fi chemând - EȘTI CONCEDIATĂ!... Dar, dacă tot ești aiciă acceptă Frieda. Avea chef să se distreze puțin. Poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe zdreanța aia de ziar pe care îl reprezinți. Nu este un ziar. Este revista Colleen. Am făcut o ședință foto în Donegal cu... Dar Frieda nu asculta. În schimb, se ridicase într-un cot și striga prin ușă către asistenta ei. —Fată! Cineva în clădirea asta miroase a gulie! Află cine este și scapă de el. Ți-am mai spus că nu suport! Asistenta apăru din biroul de afară și spuse calm: — Îți imaginezi, nimeni nu miroase a gulie. —Simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Dar Frieda nu asculta. În schimb, se ridicase într-un cot și striga prin ușă către asistenta ei. —Fată! Cineva în clădirea asta miroase a gulie! Află cine este și scapă de el. Ți-am mai spus că nu suport! Asistenta apăru din biroul de afară și spuse calm: — Îți imaginezi, nimeni nu miroase a gulie. —Simt mirosul. Ești concediată! țipă Frieda. Lisa se uita fix la mâna ei. Nenorocitul ăla mic își lăsase urmele dinților pe ea. Se săturase. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
nu miroase a gulie. —Simt mirosul. Ești concediată! țipă Frieda. Lisa se uita fix la mâna ei. Nenorocitul ăla mic își lăsase urmele dinților pe ea. Se săturase. Era imposibil să facă un material despre nebuna asta. În biroul extern, asistenta - pe care o chema Flora - îi masa rana Lisei cu cremă de arnică, cremă care era evident disponibilă acolo exact în acest scop. — De câte ori pe zi te dă afară? întrebă Lisa. —De nenumărate ori. Poate fi destul de dificilă, spuse Flora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
în colțul lui pentru a vedea dacă primește ceva. S-au auzit răsuflări ușurate când Lisa a deschis o a doua sticlă și a venit, purtând căni cu cele mai ingenioase slogane. —Sănătate, domnișoară Morley, spuse Lisa, oferind o cană asistentei personale a lui Jack. —Noroc, mârâi domnișoara Morley, suspicioasă. Când toată lumea avea cană, Lisa a ridicat-o pe a ei și a spus: Pentru voi toți. Felicitări pentru toată munca grea depusă pe parcursul ultimelor trei săptămâni! Ashling și Mercedes se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe care le luase de la biroul de presă al Friedei Kiely cu o seară înainte. Nu mai fusese până atunci la o ședință foto propriu-zisă, deci, în ciuda supărării ei, nu putea să nu fie încântată și curioasă. Niall, fotograful, și asistenta lui ajunseseră deja. Și fata de la machiaj la fel. Chiar și Dani, modelul, era acolo. Ceea ce a făcut-o pe Lisa să se încrunte - modelele adevărate ajungeau mereu cu o jumătate de zi întârziere. — Cine e stilistul aici? întrebă Niall
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Trix, care se îndrepta către baie pentru a-și mai adăuga un alt strat de machiaj. —Ce’aci, spuse Trix. Te așteaptă un bărbat. Un bărbat, se gândi Trix iritată. Nu putea să afle cine era și ce voia? Natasha, asistenta ei personală de la Femme, ar fi insistat până afla și numele de fată al bunicii, înainte de a permite cuiva să o vadă pe Lisa. Și atunci s-a întâmplat. S-a întors să treacă prin zona de recepție către birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
căutat la muncă, dar mi-au spus că ești acasă. Ai primit... ăăă...? — Da. — Am încercat să dau de tine joi și vineri la muncă să-ți spun că o să vină, dar nu am reușit. Am lăsat un mesaj la asistenta ta să mă suni. Nu l-ai primit? Nu. Sau poate îl primise. Își amintea vag că Trix încerca să-i bage pe gât un mesaj vineri dimineață. Și aș fi sunat în weekend, dar am muncit. O ședință foto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Se adunase lumea ca la urs. Le-am strigat „Poliția!“ până când mi-au făcut loc spre ieșire. Un bătrân mi-a deschis ușa și i-a scăpat: — Hei! Nu ești cumva Bucky Bleichert? — Pune mâna pe copil și cheamă o asistentă socială, i-am spus eu gâfâind. Piciul vijelios fu smuls din spinarea mea. Am reperat Fordul lui Lee în parcare, l-am îmbrâncit pe Maynard spre el și l-am trântit pe bancheta din spate. Lee a claxonat și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am întors apoi la primărie și i-am sunat pe cei de la secția Highland Park, ca să-i înștiințăm că l-am prins pe Maynard, și pe cei de la Departamentul pentru Minori de la secția Hollywood, ca să-mi ușurez conștiința în legătură cu puștiul. Asistenta socială cu care am vorbit m-a anunțat că Billy Maynard e deja acolo și o așteaptă pe maică-sa, fosta nevastă a lui Coleman Maynard, o prostituată cu șase condamnări la activ. Micuțul încă urla după tăticul lui. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Tipul care i-a făcut asta o ura pentru un motiv anume și voia să fie clar pentru toată nenorocita asta de lume! Iisuse, două futute de zile a tot tăiat la ea! Iubi, tu ai făcut o școală de asistente medicale. Crezi că tipul ăsta are pregătire medicală? Știi, ca un fel de doctor nebun? Kay își stinse țigara și spuse: — Lee, a venit Dwight. Lee se întoarse. L-am salutat: — Partenere! Lee încercă să-mi facă cu ochiul, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
din cauza cătușelor și căzut cu fundul pe trotuar. Am ajutat-o să se ridice, iar drept mulțumire m-am ales cu un scuipat pe cămașă. Lorna începu să țipe: — Sunt o minoră emancipată! Și dacă mă atingi în absența unei asistente sociale, te dau în judecată. Gâfâind, am împins-o spre locul unde zburase geanta. Am ridicat-o și am fost surprins de volumul și de greutatea ei. M-am uitat înăuntru și am văzut o cutie metalică, din acelea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în trombă. • • • Drumul până în centrul L.A.-ului ne luă treizeci și cinci de minute. Millard și Sears ne așteptau pe scările Tribunalului de Minori de pe Georgia Street. Am condus-o pe fată înăuntru. Cei doi Vogel mergeau cu pas larg înaintea noastră. Asistentele sociale și polițiștii de la tribunal ne făcură loc să intrăm. Millard deschise o ușă pe care scria SALA DE INTEROGATORII. I-am scos cătușele Lornei. Sears intră în cameră, trase scaunele și aranjă scrumierele și carnețelele de notițe de pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
erau urâți. Millard îi făcu lui Harry un semn spre ușă. Harry ieși în vârful picioarelor. — Păi, noi o să-ncercăm să nu apară nimic în ziare și vom distruge filmul, o asigură Millard. O ultimă întrebare înainte să te ia asistenta socială și să te ducă la tine în cameră. Dacă te luăm la Tijuana, crezi c-ai putea să găsești casa unde s-a făcut filmul? Lorna clătină din cap și spuse: Nu! Nu vreau să mă mai întorc în locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
unde s-a făcut filmul? Lorna clătină din cap și spuse: Nu! Nu vreau să mă mai întorc în locul ăla îngrozitor! Vreau acasă! Vrei acasă, ca să te bată tatăl tău? — Nu, ca să fug din nou. Sears se întoarse cu o asistentă socială; femeia o conduse afară pe dura/blânda/ înduioșătoarea/curajoasa de Linda/Lorna. Harry, Russ și cu mine ne-am uitat unii la alții. Eram impresionat de situația tristă a fetei. În cele din urmă Russ ne întrebă: — Ei, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
nu avem numele tatălui În dosar, dar apare o notă cum că ar fi decedat Înainte ca fiul lui să se nască. De ce Întrebați? Probabil degeaba, zise Logan. Ascultă: o să ajung În curând la locuința familiei Erskine. Sun-o pe asistenta socială... Mai e acolo? O mamă Înnebunită cu un copil dispărut: n-ar fi pus un bărbat să aibă grijă de ea. — Da. domnule. — Bun. Sun-o acum și spune-i că ne vedem În față cam În... Se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cu lumini galbene licărind În ferestre. Două minute. Femeia Îl aștepta, privindu-l cum se chinuie să parcheze duba poliției. Încercând să nu-și trădeze nervozitatea, Logan abandonă mașina pe jumătate pe trotuar și Își Încheie haina ieșind În ploaie. Asistenta socială era mai bine dotată ca el: avea umbrelă. — Bună seara, domnule, Îl Întâmpină, În timp ce el se furișa sub umbrelă. Ce se Întâmplă? — Voiam să te Întreb dacă știi ceva despre tatăl... O lumină albă puternică răzbătu prin ploaie, orbindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
orbindu-l. — Ce dracu’? Întrebă el Întocându-se. Un BMW murdar era parcat pe partea cealaltă a străzii, cu geamul pasagerului coborât pentru a elibera o dâră de fum În aerul rece al nopții. Cred că e de la Daily Mail, spuse asistenta ținând umbrela. Acum că ați apărut, Își Închipuie că se Întâmplă ceva. Țac, pac. Dacă găsesc vreo nerozie cu care să vă combine, mâine o să apăreți pe prima pagină. Logan se Întoarse cu spatele la mașină, asigurându-se că, dacă vor mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de explorare și bingo: cancer. Încercaseră să-l trateze, dar acesta ajunsese la oase În februarie. Iar În mai murise. Nu la spital, ci În propriu-i pat. Bernard Împărțise casa cu ea vreme de două luni după ce murise. O asistentă socială se dusese să Îl verifice pe Bernard. La intrarea În casă o izbise mirosul. Astfel, Bernard Duncan Philips avusese parte de o ședere de doi ani la Cornhill, singurul spital pentru cei cu „nevoi speciale“ din Aberdeen. Reacționase bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Într-o cameră de zi roz. Scuzați dezordinea. De obicei, duminica e ziua mea de curățenie, dar am lucrat În tură dublă la spital. Se opri și privi prin Încăpere, mutând de pe canapea pe masa de călcat o uniformă de asistentă medicală pe care o dezbrăcase. Sticla de gin pe jumătate golită fu mutată rapid Într-o parte. Deasupra căminului era un fals tablou În ulei, unul dintre cele pe care le scot fotografii. Un bărbat, o femeie și o fetiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
-se din fața zdrobită. Cei din ambulanță nu-i adresaseră nici un cuvânt lui Logan pe drum până acolo. Nu după ce aflaseră că el era cel care-l bătuse măr pe pensionarul În etate. Așezat În liniște, tremurând, Logan privea cum o asistentă Îl conectează pe Doug Disperatul la un set de monitoare, alerte și sonerii care-i monitorizau inima. Își ridică privirea și-l văzu pe Logan stând la capătul tărgii. — Va trebui să pleci, Îi spuse, desfăcând nasturii de la cămașa bătrânului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]