5,062 matches
-
cuprins toată țara...” Călătoriile sale de după 1989 sunt povestite dând într-o măsură și vocația de narator a autorului. La fel, drumurile sale în stațiunile balneare din țară, unde tratamentul, cum se știe, are efecte multiple, inclusiv psihoterapice. Este o aură, la care nici autorul nu sperase, o lumină în viața zbuciumată a unui om din Priponești pe unde am colindat și noi, în tinerețe. Alexandru Mânăstireanu scrie o carte ca o rugăciune. A trecut prin război, a făcut foame, a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
neatins... -Încearcă să ajungi pe zidul din mine, în inima munților... Dacă o să cobori, din când în când o piatră ascuțită îți va tăia respirația. Să nu renunți. Trupul meu te veghează doar pentru a te obliga să-mi privești aura arhanghelică pictată de păduri pe deasupra petalelor mele ascuțite... -Privește ochiul de gheață care mi se odihnește pe frunte! Îți poți netezi cutele sufletului în oglinda ochiului veșnic deschis. Pletele-mi curg într-un râu înspumegat, în care picură de veacuri
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
grosolană și dezgustătoare și, dacă te gândeai mai bine, nici nu era așa de frumoasă. în timp ce eu eram așa de drăguță și nu aveam pe nimeni. M-am învârtit prin cameră, încercând să pierd timpul și să-mi construiesc o aură de orfană. Speram ca cineva să se uite la mine, iar eu să pot să zâmbesc plină de curaj. Voiam ca toată lumea să se întrebe de ce nu aveam nici un vizitator, să-și dea coate și să se întrebe unii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
celebrități la care mă așteptasem. Pentru scurt timp, toată tevatura aceea îngrozitoare cu chestionarul lui Luke mă făcuse să uit de chestia asta. Mă aflam într-un centru de tratament dărăpănat, înțesat de alcoolici și drogați urâți, grași și brutali. Aura celebrității dispăruse. Iar în lipsa sălii de gimnastică, nu mai era nimic care să-mi distragă atenția de la ceea ce era Cloisters în realitate. Furia îndreptată împotriva lui Luke a revenit. Eram mai mânioasă ca oricând. —Luke Costello e un ticălos mincinos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ce? —Te măriți? —Pentru numele lui Dumnezeu, nu mă înnebuni, am sărit eu. —N-ai întâlnit băieți drăguți în Irlanda? — Nu. Am întâlnit o mulțime de idioți. Dar nici un băiat drăguț. Luke a râs, cu dinții ăia ai lui albi. Aura îi era de-a dreptul periculoasă. Am simțit cum mi se strânge stomacul. —întotdeauna m-ai făcut să râd, a zis el. —Și asta nu numai atunci când mă dezbrăcam? am încercat eu o remarcă amuzantă. N-ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu care ea lua autobuzul până în oraș. Dr. Scheimacher pomenise că mâine dimineață urma să ia avionul spre New Delhi, iar Cristopher tocmai se întorsese de la o ședință fotografică în Trinidad. Dar cel mai tare și mai tare se simțea aura importanței asociate la ceea ce făceau cu toții, o strălucire care-i lipsea slujbei lui Henry de la Colegiul Tehnic. Dacă ar putea să-l convingă în vreun fel să facă și el ceva interesant și aventuros! Dar Henry era așa un lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
afla deja în stânga sa, aplecat, parcă, asupra unei invizibile umbre. Simțea nu simțea, oricum nu se sinchisea... nătărăul deja se rotise, iată, lent, scăfârlia sa netedă, o sferă lucioasă, stătea sub cercul subțire de lumină al opaițului, ca într-o aură. Da, da, mutase caietul și becul pe un raft, să-i cadă sfânta lumină pe chelie și îl privea uimit pe lungan, ca și cum abia acum îi descoperise prezența. — Te-am supărat cu ceva, coane? Te supără voioșia mea deșănțată? Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
da, lui Mircea i s-ar putea spune. Și zâmbea, incredibil, zâmbea ca o idioată. Parcă fermecată, prostește. Atâtea amintiri inoportune, disperarea și panica, și totuși un fel de împăcare fatalistă, sfioasă, fără vlagă, ca o frivolă alinare... Prinsă în aura legendei magicului cavaler care fusese, până ieri seara, mult iubitul ei Marcu Vancea, incandescența sa tainică, ferită de ochii lumii. Întoarsă, după atâtea ore de încremenire, cu fața spre camera festiv luminată, Dida Voinov va întâlni privirea lui Mircea Claudiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
anunțată pentru noaptea de Înviere. Este o puternică povestire despre antisemitism, răzbunare și nebunie. Dacă acest intertext exotic va fi pierdut pentru cititorul american, multe altele, de la Kafka la Orwell, vor fi ușor de recunoscut. Evenimentele-cheie sunt învăluite într-o aură, în care simbolismul primăverii, al Învierii, al morții, al duplicității, al tiraniei și al falsității este în mod constant și imaginativ evocat, uneori pe un ton sarcastic, alteori cu accente grave, meditative. Și sunt și alte voci ce se întrepătrund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ziua ta, am zis. Așa e, Marina, sau tipul și-a bătut joc de mine? — Nu azi, mi-a răspuns Marina. Săptămâna viitoare. — Săptămâna asta, săptămâna viitoare, ce mai contează? E curând, iar asta înseamnă că ai intrat deja sub aura zilei tale de naștere. Ți se citește pe chip. Marina a terminat de încheiat colierul și a zâmbit. — Aura zilei de naștere? Ce-i aia? Am cumpărat colierul ăsta azi fără nici un motiv anume. Voiam să-l dau cuiva, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
răspuns Marina. Săptămâna viitoare. — Săptămâna asta, săptămâna viitoare, ce mai contează? E curând, iar asta înseamnă că ai intrat deja sub aura zilei tale de naștere. Ți se citește pe chip. Marina a terminat de încheiat colierul și a zâmbit. — Aura zilei de naștere? Ce-i aia? Am cumpărat colierul ăsta azi fără nici un motiv anume. Voiam să-l dau cuiva, dar nu știam cui. Acum, când văd ce bine-ți vine, aș vrea să-l primești. Asta e aura zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
zâmbit. — Aura zilei de naștere? Ce-i aia? Am cumpărat colierul ăsta azi fără nici un motiv anume. Voiam să-l dau cuiva, dar nu știam cui. Acum, când văd ce bine-ți vine, aș vrea să-l primești. Asta e aura zilei de naștere. E o forță considerabilă, care îi împinge pe oameni să facă tot felul de lucruri ciudate. Chiar dacă n-am știut-o în momentul respectiv, am cumpărat colierul pentru tine. La început a părut încântată și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
asupra omenirii, nu pot sè nu schițez un zâmbet atunci când îmi ridic privirea spre jucèușele reclame, Viva Casino - The Best Online Gaming, Care sè fie secretul revelat de la Fatima? Internetul, a doua apocalipsè? Nulle part dans le monde îl y aură commande et Satan regnera leș endroits leș plus elevés, determinant la voie des choses, apoi, curios, caut sè vèd ce jocuri de noroc pot fi copiate free, video poker, roulette, slots, craps and Blackjack, click here, Blackjack, jocul meu favorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
aceste mesaje divine n-ar fi ajuns niciodatè la mine decât poate ca un subiect de meditație și de conversație între mine și Șerban și, totuși, ascultându-l pe Ilarie, observându-i transfigurarea chipului pe mèsurè ce-și deschide sufletul, aură luminoasè de pe fața lui îndulcindu-i și mai mult trèsèturile, pânè la pierderea fermè a liniilor, ascultându-l, sunt tentat sè cred, sè cred, acum, în credința lui! Teme-te de Dumnezeu, nu de Diavol! Copilul acesta mè copleșește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
rea, ci și improbabilă. Vorbește Întors spre tânăr, dar i se adresează mai degrabă proaspetei lui soții, care Îl ascultă, ca totdeauna, cu ochii sclipind de o discretă inteligență. Probabil În astfel de momente a fost absorbit și tânărul de aura erotică a tăcerii, de transparența ei, pentru că În restul timpului e ștearsă, uneori chiar urâțică. Dar Traian Manu a trăit destul ca să fi Învățat că Încărcătura erotică nu are nici o legătură cu Înzestrarea fizică. — Anton Dobrotă ajunsese și el, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Dar sunt numai zvonuri. Constantinopolul?... Ha, ha, ha!... Încă nu mi-am propus așa ceva. Fața primadonei Nanone era toată numai miere și strălucire. De mai multă vreme privea peste umărul generalului, spre ușa cabinei. Acolo, în picioare, învăluit în acea aură aeriană a poeților în cătarea unui vers pierdut și înconjurat de mireasma florilor care umpleau chicineta, aștepta un tânăr, același tânăr care uitase să mai bată din palme după ce terminase ea de cântat. Iar cele două nestemate negre o mistuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de bucate pe ștergarele întinse peste rogojini și covoare. Când cele două femei ieșiră din ascunzătoarea lor, Nicolae le zări primul. Înaintau ca într-un dans, cu mantiile fluturând, cu șuvițele de păr despletite și umede. Râdeau și vorbeau. Aveau aura luminoasă, intangibilă și sălbatică a unor nimfe. Nicolae uită de foame, uită de icrele și măslinele dulci de Tesalia, de sarmalele cu mămăligă fierbinte, de curcanul umplut cu castane servit pe varză călită și de mult îndrăgitul purcel de lapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cărțile lui, zile în care uita de tot restul lumii, zile în care o chema lângă el ca să-i vorbească însuflețit despre ceea ce tocmai citise sau despre proiectele lui, zile rare în care întreaga lui ființă se învăluia într-o aură de seninătate și bunăvoință. Pentru câteva zile, Alecu îi arăta un alt chip. Era un înger, un poet, un bărbat pe care nu l-ar fi schimbat cu nimeni altcineva. Dacă ar fi rămas așa, nimic, nimic nu i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
reluase între timp plimbarea.) Era un om de o prestanță extraordinară. La întrunirile ocazionate de deschiderea lojii masonice îl invocam sub numele de Tempo aperto, pentru că doar el putea să deschidă porțile energetice ale timpului. Doar el putea să aducă aura albastră a planului mental superior deasupra mentalului nostru inferior. Era o lucrare cu adevărat demnă de nivelul celui de-al treilea grad masonic la care ajunsese el. La propria mea inițiere, l-am invocat numindu-l Hierophant și a apărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Să se vadă bine ce fel de om ești.” Își potrivi „laurii lui Vergiliu” puțin deasupra frunții, după dorința mamei. Și - minune! Ceva misterios pluti peste fruntea lui înaltă și senină. Da, acum era perfect. Acum avea și el o aură de poet. Își sprijini mâinile de lavaboul din cristal pe care îl folosise cândva și Luminăția Sa, Poetul. Prin transparența lui putea să vadă toate detaliile mozaicului de sub tălpile lui. Dar poetul latin nu se gândea la bunicul său, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în urma ei. Fizic, nu se schimbase prea mult. Era doar ceva mai slab, ușor tras la față. Se schimbase însă cu mult mai mult pe dinăuntru. În ochii lui, pe lângă dragostea dintotdeauna, descoperise și altceva. Un soi de respect, o aură de demnitate bărbătească. Și asta o impresiona nu numai ca mamă, dar și ca femeie. Moțul ei se maturizase frumos. Devenise un bărbat adevărat. De fapt, așa arăta bărbatul la care visase, bărbatul pe care l-ar fi putut iubi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
un funcționar credincios și util, care-și face treaba cât poate mai bine, dar pentru care nimeni n-ar risca un război civil... Trebuie să treacă mulți ani pentru ca amintirea lui Abdul-el-Kebir să se estompeze în neant și să dispară aura lui... Luă cu grijă, cu mâinile legate, paharul cu ceai și-l duse la buze sorbind, ca să nu se ardă. — Și lucrurile n-au mers prea bine în acest timp, continuă. S-au făcut greșeli, greșeli tipice pentru toate popoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și pe noi că suntem de familie bună, chiar dacă am crescut în orfelinate și în școli speciale. Cât de ostil și mizer, mediul n-a reușit să șteargă cu totul... Îi plăcea să vadă la soră-sa un fel de aură aristocratică pe care să și-o însușească, deși nu i se potrivea întru totul, și nu dădea curs tentației până la capăt. Nu semănau până într-atât ca să bănuiești că ar fi gemeni. Ba trebuia să iei aminte foarte atent să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Aburul și mirosul prăjelii tremurau în pâlpâiala lumânării pe pereți. Petrișor înfofolit pe masă, era un boț și un ghem de umbre din care creștea trupul alb și slab al lui Velicu, oasele împungând pielea, părul roșcat de pe piept și aura de păr roșu din jurul sexului congestionat, agresiv, ca un țipăt de luptă victorios, care numaidecât se transformă în geamăt și plâns. I se păruse prea slab. Lung și slăbănog, țânțăros, etalându-și parcă slăbiciunea, neputința când termina numaidecât. Trebuie că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
totală, nimic, este doar Noghi a mea, singura mea copilă, care sparge zgomotos între dinți pizza aceasta crocantă, fața ei este încă albă ca laptele și moale, câți pistrui noi o pătaseră, buclele ei aurii îi încadrează fața ca o aură, Noghi, care nu mai are ce să îmi spună, care își ascunde singurătatea de mine, care nu îmi permite să mă apropii de ea, de parcă aș avea o boală contagioasă sau parcă ea ar suferi de o asemenea boală. Odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]