4,649 matches
-
artistice consumate succesiv? Poate. Pentru că, din același motiv, scriitorii noștri au dobândit șansa unui mai larg evantai de modele și posibilitatea unor opțiuni mai variate în selecția și asimilarea lor? Desigur. Pentru că, la noi, clasicismul n-a ocupat niciodată poziții autoritare și exclusive, de aceea nici romantismul n-a fost obligat să-l conteste cu violență, ci s-a putut asocia cu el? De bună seamă. Dar, mai presus de toate, pentru că acesta e duhul epocii: multiplu și divers, mobil și
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
sa proximitate față de Europa de Est. Din punct de vedere politic, ea a constituit scena unui "liberalism ratat", după expresia lui Rupnik, adică, de la sfîrșitul secolului al XIX-lea și pînă la cel de-al Doilea Război Mondial a fost victima guvernărilor autoritare și oligarhice care adesea luau chipul dictaturii declarate sau, mai frecvent, imitau regimurile parlamentare recurgînd la simulacre electorale dar, de fapt, bazîndu-se pe puterea reală a moșierilor, a birocrației de stat și a armatei. Astfel, Polonia condusă de ma-reșalul Pilsudski
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
România, Bulgaria și fosta Iugoslavie de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial se situează din punctul de vedere al retardului economic și social cu foarte puțin după Ungaria, de exemplu. De asemenea, apropierea cuprinde și deghizarea electorală a jocurilor politice autoritare. Și dacă aici, în Est, fără îndoială, instabilitatea guvernamentală era mai pregnantă, tot aici s-au inregistrat episoade democratice remarcabile, cum ar fi triumful efemer al partidelor țărănești în BulgariaError! Bookmark not defined. și în România anilor 1920. Cît despre
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
și cvasiobligatoriu, sfîrșește prin a întări acest dispozitiv al noncomunicării între clasa literată și cea ignorantă prin anii 1870. O face prin concensionarea condescendentă către salariați a unui soi de cetățenie profesională inegală, instituită prin centrale muncitorești dirijate în mod autoritar, astfel încît exercițiul cetățeniei politice era și mai bine păstrat pentru electorii luminați.149 În afară de aceasta, legea acoperă acestă denivelare oficializînd practica close shop-ului; practică ce atribuie responsabililor sindicali monopolul angajării în întreprinderi, întocmai cum în India, colonizatorul delegă
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
după cel de-al Doilea Război Mondial, îmbrăcînd, desigur, nuanțe diferite. În Franța, spre exemplu, va include un amestec de accente anarhice ale Revoluției cu manifestări ale orgoliului imperial. În Germania, în absența elementului revoluționar și sub stăpînirea unui regim autoritar, minuțios și tutelar, se va manifesta mult mai tîrziu, marcat de influența oarecum contradictorie a societății civile, iar în Suedia se va defini cu greutate, în contextul existenței simultane a identităților cantonale și a celor federale. În plus, dacă sursele
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
încurca în considerente etnoculturale. Altfel spus, Cavour și Bismarck au acționat din înaltul puterii lor disprețuind baza populară; ei au postulat ideea că Statul prevalează asupra societății, ca motor al națiunii, uitîndu-i astfel pe Herder și Fichte în favoarea unui voluntarism autoritar fără nici o legătură cu ideologia iacobinilor, dar foarte aproape de metodele lor. Faptul este atestat mai ales de exemplul germanic. Cancelarul Bismarck n-a ezitat să mutileze poporul german și să disprețuiască identitatea sa lingvistică comună, expulzînd Austria din dispozitivul său
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
observația că "toate funcțiile importante sînt rezervate sîrbi-lor" și că "din 200 de generali, numai doi sînt croați"334. După dispariția lui Alexandru I, coroana va reveni fiului acestuia Pierre II care n-are decît unsprezece ani, astfel încît regimul autoritar va fi menținut pînă în 1939 de către regentul Paul. Abia atunci, primul ministru Tsvetskovitch se preocupă de pro-blema croată, realizînd un acord prin care acestora li se acordă autonomie internă,începînd din luna august. Însă se adunaseră prea multe ranchiune
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Bulgaria, aceasta trăiește în dorul revoluției. După scurtul episod republican din 1918 ea va cu-noaște două perioade de monarhie constituțională: de la 1919 la 1923 și de la 1931 la 1934. Cu toate acestea ea va fi marcată mai mult de fazele autoritare care preced și urmează acestei etape. De altfel, momentul esențial este cel din 1923, după eșecul tentativei agraro-populiste conduse de Stambouliski în alianță cu comuniștii și cu partidele burgheze, soldat cu asasinatul liderului agrarian. La rîndul său, Ungaria care pierduse
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
care i-ar fi permis în 1990-1991 să devină erou al independenței. În Slovacia, fostul responsabil al Tinerilor comuniști, Vladimir Meciar, face un joc dublu utilizînd o frazeologie populistă analoagă celei a lui Milosevic fără a renunța însă la stilul autoritar dobîndit în anii săi de formare. În România, Ion Iliescu, care reprezintă tipul desăvîrșit al fostului nomenclaturist pus pe tușă, se erijează acum în mielul democratic și în complice al ultranaționaliștilor, la voia hazardului tranziției. Cît despre notabilii fostei Uniuni
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
această impunere creează pentru fiecare obligația de a se dizolva în comunitatea semenilor cu scopul de a participa la împliniea totală sau totalitară a destinului acesteia. Naționalismul și totalitarismul se confundă, puterea totalitară fiind pentru Benito Mussolini "democrația organizată, concentrată, autoritară, sprijinindu-se pe o bază națională".362 Nazismul n-a folosit niciodată cuvîntul "totalitar"363, dar ceea ce contează este faptul că i-a ilustrat realitatea pînă la pa-roxism, în special în ceea ce privește conceperea naționalismului de care acesta se leagă. Ideologia nazistă
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
de raportare a intelectualilor la ideologie. Circumscrie, în acest sens, fără intenția de a le compara, un mod de raportare propagandistică, așa cum s-a regăsit acesta în cazul totalitarismului comunist, ca și în cazul altor regimuri de orientare totalitară sau autoritară, și un mod de raportare integratoare, exemplificat prin trimitere la situarea ideatică pe care un intelectual precum Adrian Marino a expus-o în perioada postcomunistă. Constituind o întreprindere singulară în spațiul academic românesc, volumul de față reușește să concentreze, într-
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
literar de orice formă de autonomie: cîștigarea, cu ajutorul colaborării cu politicul, de poziții de autoritate de către unii actori literari duce la reacția de nemulțumire și rezistență a celor care devin perdanții aplicării acestei strategii profesionale. De aceea, în regimurile politice autoritare în care literatura capătă o miză ideologică, câmpul literar este, de regulă, divizat în tabere adverse ale căror mize profesionale se traduc nu doar în strategii de supraviețuire cu ajutorul politicului, ci și în strategii de eliminare a adversarului profesional prin intermediul
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
a autorității de conducători politici a intelectualilor"4. Pe de altă parte, mă detașez și de iluzia că atracția pe care puterea o exercită asupra intelectualilor ar fi, în România sau în alte părți, exclusiv apanajul regimurilor politice totalitare sau autoritare; că, în cazul acestor regimuri opresive - în care crima proiectată rațional devine fundament existențial al unui stat ilegal, non-contractualist și eminamente antipolitic prin raportare la valorile modernității politice 5 - predarea intelectualilor pe altarul puterii este cu atât mai tragică și
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
practic, instrumente care permit cartografierea acestui spațiu social, prin raportare la identitatea conferită fiecărui individ de apartenența la un anumit grup"17. Sub aspect particular, desigur, ideologiile pot cunoaște forme pervertite, cum se întâmplă în cazurile regimurilor politice totalitare și autoritare. În conivență cu răul politic manifestat prin forță și teroare, fascismul, nazismul și comunismul au proiectat universuri ideologice care, mai cu seamă prin recurs la propagandă 18, urmăreau să legitimeze ura de rasă și ura de clasă, precum și consecințele criminale
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
lucrurile ar fi putut să stea altfel, în condițiile în care vorbim despre o societate în cazul căreia deficitul democratic era unul structural și al cărei regim totalitar de orientare comunistă a fost precedat, începând cu 1938, de trei regimuri autoritare, care și-au avut în epocă, la rându-le, servanții lor intelectuali. Tocmai din acest motiv, analiza pe care am redat-o în această secțiune a vizat, mai curând, o contribuție minimală la efortul de creare a unui cadru necesar
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
a literaturii anterioare, ci o încercare de punere la punct a celei contemporane. Se refuză tiparele de creație, încadrarea în anumite clișee menite să asigure o literatură "de succes"157. E un refuz al epigonismului ("nu invocăm formule consacrate și autoritare, oricât de inactuale sau prestigioase ar fi") și o pledoarie pentru arta autentică, care nu devine modalitate de propagandă a unor idei sau instrument în atingerea altor scopuri. Ideea nu e nouă, dar se cere reafirmată, "Cerem artei să exprime
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
voi, vocile prezentului și ceilalți) imposibil de conciliat, subliniere a faptului că această lirică nu se distanțează doar de cea precedentă, ci reprezintă un moment de criză contrastant chiar cu viitorul poeziei. Utilizarea obsedantă a acestui noi accentuează și caracterul autoritar al discursului, e un nou cult cel pe care îl propune eul liric, cel al unui infern al limbajului ("ne-au sucit sufletele, ne-au secat picioarele", "semănăm soare, culegem vermină", "geografia unor molii cu belciugul la ușă" - Antreul poemului
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
presiuni venite din exterior. Trebuie să ajutăm popoarele libere să-și făurească destinul cu propriile lor mâini 15. Prin Doctrina Truman, președintele SUA se angaja să ofere sprijin politic, militar și economic tuturor statelor democratice aflate sub amenințarea unor forțe autoritare interne sau externe, politica externă a SUA fiind reorientată de la tendința de revenire la izolaționism, către o postură globală care permitea inclusiv intervenția în conflicte care, chiar dacă nu constituiau o amenințare directă asupra securității proprii, ar fi putut afecta interesele
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
în timp ce democrația beneficiază de o conotație pozitivă clară. Adesea, populismul este privit ca o amenințare la adresa democrației, drept o cautare febrilă a unei alternative la sistemul democratic care nu face decât să-i submineze acestuia valorile centrale, ca un sistem autoritar. Nu mai departe de aprilie 2010, Herman Van Rompuy, președintele Uniunii Europene, declara că populismul reprezintă cel mai mare pericol pentru Europa (Frankfurter Allgemeine Zeitung, 9 aprilie 2010). Însă, această perspectivă negativă, nu este împărtășită de toată lumea. De altfel, modalitățile
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Donnell (1996: 35), conceptul lui Dahl fixează o distincție importantă: Una care separă cazurile în care există alegeri corecte, competiție electorală, în care niciun cetățean nu este exclus de la acest proces, de celelalte cazuri, care includ nu numai arogantele regimuri autoritare, dar și acele țări în care se organizează alegeri, dar cărora le lipsesc acele caracteristici care, luate împreună, definesc poliarhiile. Însă, utilizând definiția pe care Dahl o dă democrației liberale, ne confruntăm cu dilema intensiune-extensiune subliniată de Giovanni Sartori (1970
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
durat cu aproximație până la finalul anilor 1980, Haider a transformat FPÖ într-un partid protestatar față de coaliția SPÖ-ÖVP. Acesta "a vehiculat intens temele suveranității populare și a libertății de alegere, pentru a da glas opoziției crescânde față de modul birocratic și autoritar în care țara era guvernată de elitele consociaționale" (Mouffe, 2005a: 62). Speculând nenumărate scandaluri politice, miza partidului era aceea de a "convinge publicul că austriecii susțineau un sistem corupt și risipitor care slujea exclusiv intereselor membrilor săi politici" (Heinisch, 2008
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
AD și COPEI ca reprezentând o elită politică coruptă, închisă în ea însăși și egoistă, care doar făcea paradă de democrația reprezentativă. Chávez a mers atât de departe, încât a afirmat că Venezuela "se îndrepta către un stat tot mai autoritar și represiv... spre o dictatură fascistă" (Blanco Muñoz, 1998: 368). Totuși, după ce a venit la putere și a marginalizat partidele tradiționale, Chávez s-a făcut tot mai mult auzit în privința altor elemente aparținând elitei și pe care el le contesta
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
ritm amețitor, dar niciunuia nu i s-a permis să își consolideze puterea personală astfel încât cea a lui Chávez să fie amenințată. Chávez avea puterea de a face și desface carierele politice ale subordonaților și această dependență a accentuat tendințele autoritare ale conducerii sale. Mai mult, Chávez, asemenea lui Perón, la început și-a instituționalizat mișcarea ca organizație de partid mai mult silit și atunci când în sfârșit a trecut la adoptarea unei strategii de înființare a unui partid după 2006, prin
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
radical diferite, fie să laude progresele democratice sub Chávez (Wilpert, 2006), fie să deplângă căderea în autoritarism (Brewer-Carías, 2010). Totuși, privind la ambele dimensiuni, observăm că bilanțul este amestecat și regimul are un caracter hibrid, cu elemente democratice și elemente autoritare (vezi Corrales și Penfold, 2010). În materie de democrație participativă și de includere, regimul Chávez a făcut progrese considerabile în comparație cu democrația lovită de criză și discreditată a anilor 1990. Într-adevăr, la apogeul popularității sale la mijlocul anilor 2000, regimul Chávez
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
care a apărut după 1992 nu a fost unul democratic. De partea lui, Fujimori a profitat de cele șapte luni de "vid instituțional" (Conaghan, 2005: 43) pentru a reconfigura puterea în stat în moduri în care să faciliteze o conducere autoritară. În absența controlului și echilibrului instituțional, guvernul a emis sute de decrete prin care "să remodeleze insituțiile guvernamentale și procedurile de funcționare ale acestora" în maniere în care "să concentreze mai multă putere și control în mâinile executivului" (ibidem, 41
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]