4,354 matches
-
diferit de procesul relațional de dependență care acționează în sfera economicului și politicului, comparabilă cu „o oglindă în care fiecare își privește propria față”, și care „reflectă mai mult imagini individuale decât de grup”. Perioada pe care o trăim este bântuită de puseuri nostalgice: compozitorii au preponderent nostalgia viitorului, iar publicul pe cea a trecutului, europenii sunt sunt năpădiți de delirul exoticului, de tentația orientalizării, în timp ce extraeuropenii de dorul formalizării și occidentalizării<footnote Idem, op. cit., pp. 40-42. footnote>. Referindu-se la
Despre...De musicae natura by Ovidiu Trifan () [Corola-journal/Journalistic/83695_a_85020]
-
operă. Stă un fragment din istoria culturii noastre. Stă un tip de memorie. Stă elanul celor de astăzi. De multe ori, cu mult mai vizibili. Printre numele noastre mari de balerini, dansatori și coregrafi este și Ioan Tugearu. Un artist bîntuit de profesiunea sa, de cei care au făcut istoria ei. Este un artist pe care l-am auzit elogiindu-și colegii, vorbind ore în șir despre trupele și balerinii mari ai lumii, l-am văzut bucurîndu-se ca un copil atunci
Despre Ioan Tugearu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8684_a_10009]
-
în suprapersonaj acaparator. Frumusețea și farmecul romanului vin din ceea ce el încifrează: pătrunderea pe tărâmul religiozității, iruperea sacrului în profan, păcatul și mântuirea însoțind strădania artistului, rosturile adânci ale unor taine, de neînțeles pentru mintea omenească. Statuia din piatră îl bântuie pe cititor îndată ce își încheie lectura, așa cum Taverna Dogelui Loredan trezește plăcerea speculației. La fel de intensă este dorința de a cunoaște și celelalte romane ale celor doi scriitori, pe care Editura Leda / Corint sper că i-o va împlini.
Istorieși istorii la Veneția by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8687_a_10012]
-
actual. Deoarece se referă mai mult la evaluare, deci la cogniție, și doar în mod indirect la valori și sentimente, BND oferă doar o imagine parțială a ceea ce Ken Jowitt numea "cultura politică a regimului".2 Întreaga lucrare pare puțin bîntuită de avertismentul lui Linz (pp. 55-56), prin care se recomandă formularea de judecăți calitative bazate pe specificul fiecărui regim, mai degrabă decît cuantificări care să conducă la statistici elegante, dar fără un fundament solid. Trebuie să recunoaștem că analiza statistică
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
un singur județ, ministrul crede că persoana casierului și un caz izolat de neîncasare e cauza răului. Nici cunoaștem pe d. Lupașcu, nici ne interesează în cestiune. Dar iată cum stă lucrul: Mare parte a județului a fost cumplit de bântuită de grindină, care a nimicit recolta cu desăvârșire. Iar plugarii, luați peste Dunăre cu boi și care, nu numai c-au pierdut boii acolo și și-au lăsat carele în câmp, ci puținele vite pe cari le-au readus au
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Egipet. {EminescuOpX 176} D. Drasche urmează descriind în câteva linii epidemiile din Viena, cari s-au-nceput la 1197 si s-au repetat la 1224, 1227, 1270, 1271, 1282. Dar mai cu seamă între anii 1348 și 1350 ciuma a bântuit atât de cumplit încît familii întregi s-au stins cu desăvârșire, stradele erau pustiite, iar din cauza lipsei de lucrători recolta mănoasă din anul 1319 a rămas nestrânsă. Sute de oameni mureau pe zi, toți morții - bogați și săraci împreună - erau
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
noi aceste declarațiuni ale generalului sânt indiciile cele mai grave care arată ca personalele mijloace ale d-lui Warszawky și numai acestea au fost {EminescuOpX 224} cauza directă a prestării de cară de rechiziție și indirectă a epizootiei care a bântuit și bântuie încă toată țara, a sărăcirii țăranului nostru, a mizeriei generale. Dar atât prevenitul Simeon Mihălescu cât și foile radicale înconjură cu desăvârșire scrisoarea generalului Russisky și se ocupă numai de scrisoarea bancherului Warszawsky. Trei persoane, deosebite cu totul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
declarațiuni ale generalului sânt indiciile cele mai grave care arată ca personalele mijloace ale d-lui Warszawky și numai acestea au fost {EminescuOpX 224} cauza directă a prestării de cară de rechiziție și indirectă a epizootiei care a bântuit și bântuie încă toată țara, a sărăcirii țăranului nostru, a mizeriei generale. Dar atât prevenitul Simeon Mihălescu cât și foile radicale înconjură cu desăvârșire scrisoarea generalului Russisky și se ocupă numai de scrisoarea bancherului Warszawsky. Trei persoane, deosebite cu totul, afirmă unul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
calități distinse de om de stat nici n-am avea de obiectat ceva în contra ei. Din nefericire însă această sete e în așa disproporție cu calitățile d-sale încît aproape toate nenorocirile și toată sărăcia care de douăzeci de ani bântuie aceste nefericite țări avem a le mulțumi incapacității fenomenale cu care d-sa a condus partidul roșu. Puțin am avea de zis asemenea asupra publicării acestor solemne declaratiuni în "Romînul". Dar alături cu ele vedem acuzațiuni atât de nedemne făcute
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
zic același lucru", căci de la zisa în treacăt, de la repetarea imitativă {EminescuOpX 333} a acelorași cuvinte până la reproducerea în alt creier a aceleiași gândiri e o mare deosebire. Am zis în mai multe rânduri că oricine dorește vindecarea relelor cari bântuie țara noastră va deveni mai mult ori mai puțin conservator, și orice reformă s-ar introduce în legile noastre, pentru a fi bună, va trebui să fie conservatoare. Aceasta este atât de adevărat încît chiar puținele legi de o valoare
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
consistă în a corumpe {EminescuOpX 409} caracterele prin amăgire, a face din negru alb, din alb negru, o lipsă totală de judecată pentru orice formă de cultură care nu corespunde c-un paragraf de lege, toate relele acestea care ne bântuie, "Presa" crede a le putea remedia prin prefacerea câtorva biete gimnazii în școli reale! Încă o dată nu s-a dovedit adevărul proverbului latinesc: Non idem est si duo dicunt idem. [5 februarie 1880] ["CÎND, MULȚUMITĂ... Când, mulțumită estraordinarei dibăcii cu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
gardian, fugiră într-o noapte. Se dădu însă imediat alarma și din dormitoarele noastre începu să se audă un puternic duduit de motoare. Ne uitam pe fereastră să ghicim ce-o fi. Cineva, un fost ministru naiv și cu imaginația bântuită de fantasmele speranței, lansă presupunerea care apoi deveni la alții certitudine, că sânt americanii care au venit să ne elibereze... în recluziune luciditatea și simțul realității pot slăbi în așa măsură, încît cel mai mic eveniment neobișnuit capătă proporții nemăsurate
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sîntem nimic, statura noastră nu e măreață, ne-am înjosit, noi înșine, pe noi și nu mai avem scăpare. Rareori o femeie evită extremele, deși se zice că ea seamănă cu natura, care este totdeauna în echilibru chiar când e bântuită de furtuni... Suzy reluă refrenul: Mamă, mamă, cresc nămeții și pierim Fără țară, fără glie, velerim, velerim... Sub brațele mele ude de lacrimi văzui un teritoriu de lumină în care mă scufundai uitând deodată totul: trecutul meu, fetița, gândirea mea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
gâtului lui Ripley și porni să plângă în hohote. Femeia simțea cum curgeau lacrimile pe gâtul ei. O legănă în brațe murmurându-i cuvinte de alinare. Apoi închise ochii pentru a strivi propriile-i lacrimi, temeri și prezența morții care bântuia centrul de exploatare din Hadley, nădăjduind că va putea să-și țină legământul. Lovitura de teatru care avusese loc își avu corespondentul în sala vecină. Hudson strigă triumfător. ― Ha! Gata, am reușit! Le-am reperat. Dați-mi o mașină ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
încetat să emită pentru că au fost constrânși de ceva. Întreruperea comunicațiilor nu se datora unei defecțiuni a satelitului releu sau a emițătoarelor bazei ci unuia dintre monștrii lui Ripley. Dacă ar fi să aibă dreptate, creatura în chestiune ar mai bântui prin zonă. Fetița reprezintă, fără îndoială, o mină de informații asupra subiectului dar nimeni nu-i punea întrebări. Acestea erau ordinele lui Dietrich. Restabilirea copilei era precară și nu doreau să riște o recidivă punându-i intrebări traumatizante. Nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
închistați în peretele cu coconi pentru a-i înlocui pe colonii pe care cu milostivenie i-au carbonizat. Știa că nu putea să acționeze în acest fel și să trăiască apoi cu conștiința încărcată. Fețele și urletele lor o vor bântui de câte ori își va așeza capul pe o pernă. Dacă fugea, coșmarul de acum va fi înlocuit de alte, sute, ce vor veni. Proastă socoteală. Chiar dacă o îngrozea ceea ce-și propunea să facă, furia determinată de ineficacitatea lui Gorman și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ea, observând expresiile colegilor săi. Ajunge ca unul dintre noi să meargă acolo cu o consolă portabilă și să o branșeze pe emițător. ― O, perfect, absolut perfect! făcu Hudson cu un entuziasm prefăcut. Uiți însă un lucru: chestiile alea care bântuie pe-acolo. E important. Bishop făcu un pas înainte. ― Mă duc eu. Era calm, destins, ca și cum nu avea de ales. ― Ce? Ripley rămase cu gura căscată. El zâmbi, parcă scuzându-se. ― Eu sunt singura persoană calificată pentru a ghida de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ghemuită lângă perete. Se strecurase cât mai departe acolo jos și dormea, ținând-o strâns în mânuța ei pe Casey. Ușurarea lui Ripley fu și mai mare la vederea expresiei angelice a fetiței, inocentă și destinsă în ciuda demonilor care o bântuiau în perioadele de veghe, cât și în cele de somn. Și femeia se gândi: fericiți copiii, care pot să doarmă în pace, în orice împrejurări. Cu băgare de seamă puse pușca pe pat, îngenunche și se vârî sub pat. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
alt aluat decât țăranii de la piață (unghiile lor negre și boante mă înspăimântau) și nu împărțeam nici vocabularul, nici aceleași gusturi vestimentare cu vânzătorul din colț de la „Aprozar“, al cărui halat imens și soios, din care săreau șoareci, mi-a bântuit toată copilăria și-o parte din adolescență, până când posesorul lui (și-al unei ciroze galopante) s-a hotărât într-o bună zi să dispară simultan din cartier, din creierul meu și de pe lumea asta. Împreună cu nea Gicu, s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-și iubesc țara, familia și meseria; ceilalți, burghezii și legionarii, nu știau cum să le facă zile mai fripte: ba le răpeau copiii, ba le snopeau măicuțele, ba intrau cu mașinile în cimitir, să le dezgroape rudele proaspăt lichidate. Mai bântuia și-un comisar pe-acolo, pe care îl chema când Moldovan, când Miclovan și care alerga mereu după Gheorghe Dinică prin tripouri și abatoare. Cezar îl ura, dintr-un motiv doar de el știut. Era suficient să-i vadă pălăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-și trambaleze cărțile, alții că lucra pentru Securitate); că Tomescu se-ocupa de rău-platnici (nu-i nevoie să spun cum); că Titi și Titu încărcau biblioteci întregi de la sărăntoci și văduve (aveau două camioane și o rețea de informatori: unii bântuiau prin școli, alții urmăreau necrologul din ziare); că nimeni nu vorbea despre câte cărți are sau de unde le-a luat, iar dacă erai prea insistent, te trezeai cu nepoții lui Matache la ușă (locuiau în Ferentari, și cu-asta am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
marfă gata să intre pe piață. Lupta continua cu orele; la fel și somnul din restul corpului. A doua zi, mă trezeam fiert: vânăt, cu fața pungită, dar viu. Mai făceam și-altceva nopțile. Cezar umbla de nebun prin oraș, bântuind din „Floreasca„ la „Unirii„ și de la „Universitate„ la „Eroilor„. Îl căuta pe Mihnea, să-i arate niște desene făcute sul și, nu știu de ce, credea că Mihnea îl evită, mișcându-se odată cu el, ca Luna în jurul Pământului, mereu aproape, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
unde poți să pleci când vrei de la serviciu și să nu te întrebe nimeni de sănătate. De-aia și vezi atâtea mașini pe bulevarde la toate orele. Eu aveam cursuri la facultate, Maria program până la patru, dar cui îi păsa? Bântuiam amândoi prin oraș, liberi, gata să aruncăm prejudecățile în aer și-o cremă de legume în stomac. Oamenii se-adăposteau în cârciumi și restaurante, ignorându-se unii pe alții, ca niște infractori responsabili și respectuoși. Nimeni nu-și întreba vecinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și gastrita, proaspăt intrată în criză. Vecinilor, le spuneam iarna povestea cu hernia sau rinichiul căzut. Pentru femei, alegeam boli nobile: la patru ani, mă pricopsisem cu-o dublă pneumonie (prin urmare nu puteam intra-n fumul discotecii), iar gâtul, bântuit de faringite și laringite pe cât de cronice, pe-atât de imaginare, mă supăra încă de pe vremea școlii generale (pretext ideal pentru a nu vorbi înainte de-a face sex). Peste toate, domneau migrenele: subite, violente, ușor de înțeles; mă scoteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de blugi depeșare. Aș fi încasat și-o scatoalcă, vesel, pervers, ca un frățior mai mic. Golanii și fetele frumoase nu erau singurii cu care te puteai întâlni în zonă. În fiecare dimineață, străzile și aleile din Pajura se trezeau bântuite de niște ființe teribile, cu nume înspăimântător: Riveranii. Scria mare, în semicerc, pe-un panou rotund înfipt în vârful unui stâlp: „Cu excepția Riveranilor“. Cine să fi fost ăștia? Dunga roșie tăia amenințător panoul, ca o lovitură de cuțit. Te gândeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]