4,389 matches
-
articulațiile lui deteriorate de artroză pot prelua mult din greutatea corpului lor, dar adevărul este altul. Cu ajutorul bastonului el „pipăie” drumul, stabilește un punct de reper pentru a-și asigura echilibrul. La fel și nevăzătorii care testează mereu drumul cu bastonul lor alb, o fac pentru a-și păstra echilibrul prin stabilirea unor puncte fixe de reper, de legătură, în mediul cufundat în noaptea prin care se deplasează ei. Încercați să vă păstrați echilibrul stând într-un picior și ținând ochii
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
cașcaval șuncă, de toate, da’ el nu mănâncă decât fasole bătută, aia-i place lui. Și zarzavaturi ieftine. N-are nevastă, da’ știi ce face? Păcălește zarzavagioaice din astea din piață. Îl vezi că se duce la piață într-un baston, șontâc-șontâc, le aburește pe-alea, hai să-ți dau ceva de mâncare. Și-ți dai seama când deschide frigiderul și vede nehalita aia tot ce are el pe acolo... deși io cred că multe e stricate, că nu se poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
rezervam plăcerea de a savura absolut tot, eram de neclintit și dispusă să-ți aduc argumente că decizia mea rămâne de monolit . Și atunci mama exploda : Poftim mamă, îi spunea bunicii, vezi cât e de încăpățânată ?! Iar bunica, mereu cu bastonul de mareșal ascuns în buzunarul experiențelor sale, îi răspundea calm, fără să se precipite, mai mult chiar, îi oferea mamei detaliile necesare: Odesa mamă, nu-i încăpățânată, aș spune mai degrabă „amestecată”. Mamă, nu mai înțeleg nimic, cum vine asta
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
pai Împletit și În care frumosul berbant de până mai deunăzi, Tilică Burileanu, mecenatul poeților noștri simbo liști, În jachetă pe talie, melon gris-perle și barba deretecată fir-de-a-fir, sta rezemat și țeapăn, cu palmele Înmănușate, pe mânerul de aur al bastonului său de jonc. Primele demonstrații de cinematograf (curând după botezul său, În flăcări și În sânge, la Bazarul de Caritate din Paris, unde a pierit floarea armorialului Franței), oferite gratuit trecători lor indiferenți la vitrina ziarului L’Indépendance Roumaine și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu teama lor quasirespectuoasă. Acei elevi [erau] eminenți nu din cine știe ce capacitate personală, ci mai degrabă din vina și păcatul părinților lor exce sivi și bolnavi de orgoliu, care se țineau de capul copiilor cu sil nicie la Învățătură cu bastonul și cu Înjurăturile, cum l-am auzit pe cunoscutul numismat amator, părintele, galben-verde la față de veninu-i paternal, a doi băieți premianți Întâi cu cunună În toate clasele, dar rămași până astăzi niște emasculați și bâlbâiți de frica părintelui care Încă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pălărie tare „Melon“ pusă pe ceafă, ori În redingotă și cu pălărie de pai cu borurile mari sau „Pa nama“, părul când lung și dat pe spate, când cu cărare la mijloc, subțirel, fața prelungă, ochii galeși și alunecoși, purtând baston covrig de vișin sau bastonel de trestie cu cap de fildeș, lavalieră cu țarțamuri, guler și manșete de celuloid - și mai ținând un trandafir În mână, cum mă puteți vedea și admira la pagina 868 din Istoria literaturii române de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
personal pe suspecți, pe bandiți. Chestia asta a devenit repede un sport pasionant, de care era dependent: cum e pentru unii să joace table sau să pescuiască. Îi bătea pe-ăia până îl durea pe el brațul în care ținea bastonul de cauciuc. Descoperea, inventa tot soiul de pedepse (și aici Novăceanu îl seconda cu talent, amândoi se distrau de minune în felul acesta) pe care să le aplice nenorociților ce le căzuseră în labă: îi sileau pe ăștia să-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Serenite, beci neluminat, igrasios și plin de șobolani. Trei zile și trei nopți, în regimul de detenție normal: anchete, înfometare, extenuare fizică (douăzeci și patru de ore neîngăduindu-i-se să închidă ochii, neîngăduindu-i-se nici măcar să se așeze jos), plus bastoanele și flegmele aplicate de Fanache. În a patra zi a fost dus la regiune, cu cătușele la mâini: fusese cerut expres de toarășul Cameniță personal. Fanache l-a prevenit: Gata, s-a terminat cu boieria, acu o să vezi și tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
tăcea în continuare. Nu țipa, nu se văicărea. Parcă n-ar fi simțit durerea ori parcă îi fusese tăiată limba. De mult nu mai întâlnise tovarășul Cameniță atâta încăpățânare, de mult. Se enervase, o lovea din ce în ce mai tare. Apoi a luat bastonul de cauciuc și a dat cu el, la întâmplare, din toate puterile. Însă femeia tot nu ceda: nu recunoștea și nici nu plângea de durere și de frică, așa cum ar fi reacționat oricine. Sub ochii impasibili ai gealatului care stătea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
dus să taie nodul gordian. La ora aia târzie, i-a trezit pe gardieni și sub privirile lor îngrozite și bulbucate a băgat-o pe mama în anchetă. De fapt, ancheta însemna o ploaie de pumni și de lovituri cu bastonul de cauciuc. O lovea furios, scos din minți: -Ă, nu recunoști, ă?! țipa el confuz. O jumătate de ceas sau o oră a durat bătaia smintită, apoi mama și-a dat duhul. Tovarășul Cameniță a continuat să o izbească încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de la ora 5“ Popa nici nu mai intra în casă. „Îi iese ceva pentru asta - ziceau invidioși oamenii -, că prea-și dă silința“. Pensionarul lucra ca un apucat. Când termina cu pungile, sticlele de plastic și chiștoacele, se rezema în bastonul cu un cui în capăt, pe care și-l confecționase singur, și se uita lung după trecători. Cum azvârlea unul un ambalaj de bomboane sau un pachet de țigări gol, cum sărea ca ars și-l înțepa. Lumea zicea că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
însoțit la gară, de unde am plecat cu destinația Iași. La Iași am fost dus la securitate, pus pe un coridor, după ce am fost primit de ofițerul de serviciu cu: „Bă, știi de ce ești arestat?” La răspunsul meu negativ, cu un baston de cauciuc m-a lovit peste ceafă și a spus: „Lasă că ai să afli tu!” Cât am stat la Iași, pe coridorul unde erau celulele, am putut zări pe Pr. Anton Bișoc, Provincialul nostru, căruia i-am șoptit că
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
rotundă, la fel și paharul cu apă, rotocoalele umede pe care le lasă pe masă. Unghiile îmi sunt rotunde. și, până la urmă, chiar și monedele cu care plătesc consumația. Astfel de aglomerări s-au produs și cu femei gravide, cu bastoane sau cu indivizi cărora le lipsea un deget. După vizita la ospiciu n-am mai avut dorința să înnebunesc, ci mi-am dat toată silința să rămân întreagă la minte. N-am mai vrut să-mi dăruiesc trupul nebuniei, transformându
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
manifestând evidente simptome de mahmureală cazonă, au apelat urgent la experiența acumulată de strămoși: "cui pe cui se scoate"; panaceu recunoscut ca atare de toți cei care trecuseră prin asemenea faze. După ce și-au revenit cât de cât, înarmați cu bastoanele de cauciuc, pășind cu cizmele pe zăpada scârțâitoare au plecat pe sectoare într-o stare de echilibru îndoielnică, fiind convinși că fără ei țara asta s-ar duce naibii de râpă... În timp ce înotam cu mare greutate prin zăpada din pădurice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pe umeri, cu inima cât un purice, neîndrăznind nici să respirăm. S-a apropiat și mai mult de noi, examinându-ne fețele înghețate și înspăimântate. Deodată s-a luminat la chip, s-a dat un pas înapoi lovindu-și cu bastonul cauciucat tureatca cizmei bine lustruite. Un zâmbet nătâng îi apăruse pe fața lui buhăită prelungindu-se până la gușa fleșcăită, tolănită indecent pe cravata cu buline purpurii. Era fericit! Da! Își adusese aminte. Era o performanță deosebită pentru cutia lui craniană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
vreau, vă omor pe toți, clar? Trebuie să dați o declarație. Dar mai întâi veți răspunde la întrebarea mea: De câte ori ați mai furat salcâmi din plantație? Aud? Nimic? Ei, vă arăt eu vouă, pui de legionari! A pus mâna pe bastonul cauciucat și a început să ne lovească pe unde nimerea. Spune mă, de câte ori, spune mă, spuneeeee! Și ne-a lovit în neștire până când, nemaiputând suporta loviturile primite, am căzut la podea toți patru. S-a oprit și el, mirat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
am căzut la podea toți patru. S-a oprit și el, mirat și foarte dezamăgit și revoltat de faptul că dispăruse "obiectul" cercetărilor sale detectiviste și că nu-și mai putea demonstra abilitățile și performanțele la care ajunsese în mânuirea bastonului cauciucat. Păcat. Ce cobai slăbănogi, domnule! Plăvanul era cuprins de o efervescență paroxistică a spiritului de investigație și ajunsese definitiv la concluzia justă precum că dintre toate profesiunile prezente, trecute și viitoare, detectivismul era meseria care i se potrivea cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Poftim! Adio Premiul Nobel, adio statui ecvestre în mărime naturală!... Mircea și Lică s-au apropiat de masă, m-au ridicat și m-au depus ușor-ușor pe dușumea. Mă durea glezna înfiorător; corpul îmi era învinețit de loviturile nemiloase ale bastonului cauciucat. Încă eram în stare de șoc. Umorile o luaseră pe arătură, iar acum eram căptușit în propriile mele reziduuri ale arderilor interne. Primarul s-a uitat la noi cu vădite sentimente de compătimire și luând toporișca l-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
strat gros de zăpadă, patru copii obosiți, înfrigurați și flămânzi, bătuți și terorizați la postul de miliție pentru un fapt disproporționat cu pedeapsa primită, se îndreptau cu anevoie spre casă. Ne dureau umerii, brațele, spinarea, capul, tot corpul, acolo unde bastonul cauciucat al milițianului se abătuse fără milă peste noi. Nasul cel frumos al lui Mircea era tumefiat, iar fața lui delicată era plină de sânge coagulat. În ceea ce mă privește, durerea gleznei era din ce în ce mai mare și în mod sigur fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
m-a luat cu grijă în brațe și m-a așezat în apa caldă din balie. Ce bine era, Doamne, ce bine îmi făceau apa caldă, săpunul și mâinile mamei spălându-mi trupul pe care se vedeau vânătăile lăsate de bastonul cauciucat al milițianului. M-a ridicat ușor din apă așezându-mă pe pat, m-a primenit și cu puțină untură mi-a masat cu atenție glezna răsucită. Apoi, mama i-a luat la rând și pe ceilalți frați, îngrijindu-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Și a plecat moș Danilov, învăluit în raglanul lui maro, peticit caraghios cu ață albă și având drept tovarăș de drum un băț de salcâm care în partea superioară manifesta o curbură ce te făcea să-l consideri aproape un baston sadea. Era o splendidă zi de vară! Vrăbiile și guguștiucii dialogau în limbajul lor, bucurându-se de binefacerile anotimpului cald, atât de repede trecător. Nu adia nici un firicel de vânt. Cu toate acestea, privind la mersul bătrânului aveai impresia clară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cât și pentru omenirea suferindă luată în întregul ei. Unde ești, moș Danilov, suflet mare și binecuvântat, a cărui inimă sângera la suferințele semenilor săi; era însuși Iisus Hristos ajuns bătrân, bătrân care umbla nefericit de colo-colo prin lume cu bastonul lui de salcâm, constatând profund decepționat, îndurerat și dezamăgit că a fost păcălit și el ca și toți ceilalți muritori; că sacrificiul lui prin crucificare nu a fost decât un spectacol inutil și dureros, de o calitate îndoielnică și că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
plantație din sudul Statelor Unite. Spre marea mea surpriză, semnează documentele cu un pix de plastic ordinar, albastru. Solemnitatea momentului se duce dracului, Africa nu se deziminte nici de această dată. Unde sunt stilourile coloniale de altădată, groase și solide ca bastoanele albilor cu caschetă de plută pe cap? 21 iunie 2003 Chelner (serveur sună mai nobil) voluntar la o sărbătoare a românilor din Geneva, aripa bogată, integrată, aurită, respectabili profesioniști ajunși aici prin anii '70. O prezență necesară pentru a-mi
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Pe holuri, mulți oameni bolnavi, foarte mulți chiar, unii cu probleme grave, alții doar cu câteva zgârieturi. În mijlocul acestei omeniri amestecate, un cuplu atrage atenția. Ea este îmbrăcată cu o rochie albă de dantelă gen 1900, el cu costum, papillon, baston și pălărie de paie. Numai că el are și un ochi avariat, înecat într-un imens bandaj alb, ca un cocon uriaș de fluture plasat aiurea pe obrazul său. Actori care au avut un accident în timpul filmărilor? Membrii comunității Amish
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
au avut un accident în timpul filmărilor? Membrii comunității Amish, așa cum mi-a sugerat ulterior telefonic un amic din Statele Unite? Dandy bizari, la fel ca profesorul de universitate din Geneva, care se plimba pe holuri cu ghetre, vestă de catifea și baston cu mâner de fildeș? Cert este faptul că amândoi erau foarte frumoși și foarte puri, așa cum stăteau ei acolo în așteptare, în ciuda bolii și suferinței degajate de cei din jur. Nu pot uita ușor această imagine, scriu ca și cum aș dori
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]