7,814 matches
-
2317 din 05 mai 2017. Tărâna-i pântecele-n care Cel bob de viață, în mirare, Așteaptă rând să crească mare, Cu darul coborât din soare. Tărâna-i stampa care poartă, Precum simbolurile-n hartă, Trecutul cel scobit cu daltă De-un biet prezent, oprit la haltă. * Tărâna e copaia-n care-ncape Uscatul trupului răs-stors de ape Când tot departele ne e aproape, Când azi, pe mâine-o să-l îngroape. Deci nu pășiți cu tălpi murdare Peste țărâna hrănitoare, Și nu
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
Stefan Dimitrescu (1886 - 1933) Citește mai mult Tărâna-i pântecele-n careCel bob de viață, în mirare,Așteaptă rând să crească mare,Cu darul coborât din soare.Tărâna-i stampa care poartă,Precum simbolurile-n hartă,Trecutul cel scobit cu daltăDe-un biet prezent, oprit la haltă.Tărâna e copaia-n care-ncapeUscatul trupului răs-stors de apeCând tot departele ne e aproape,Când azi, pe mâine-o să-l îngroape.Deci nu pășiți cu tălpi murdarePeste țărâna hrănitoare,Și nu huliți groparul careNe-nțărânează, la
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
Neam, Ia uitați-vă pe geam Cum se strâng colindătorii Să vă prevestească Zorii Zilei Sfinte ce-o să vină Pentru inima Latină, Când Ograda noastră Mare Va fi iar în vechi hotare, Când Prutul cel cu necaz Va ajunge-un biet pârleaz... Sorcova vesela... Frați din Basarabia, Să trăiți, să înforiți, Să fim iar nedespărțiți! Citește mai mult Sorcova vesela,Până-n... Basarabia!Să ne-audă frații buni,Cei ce-și zic, ca noi, Români. Dar, până s-or lumina,Noi venim
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
sunt frați. Prin urmare, frați de Neam,Ia uitați-vă pe geamCum se strâng colindătoriiSă vă prevestească ZoriiZilei Sfinte ce-o să vinăPentru inima Latină, Când Ograda noastră MareVa fi iar în vechi hotare,Când Prutul cel cu necazVa ajunge-un biet pârleaz...Sorcova vesela...Frați din Basarabia,Să trăiți, să înforiți,Să fim iar nedespărțiți!... XVI. CUGETARE, LA NAȘTEREA DOMNULUI, de Gheorghe Pârlea , publicat în Ediția nr. 2186 din 25 decembrie 2016. Când s-a Născut Domnul, eu eram... ca un
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
cel zglobiu. Zău, m-aș lipsi de toate cele Ce azi îmi fac huzur trupesc, De aș trăi iar vremurile mele De prunc la sânul părintesc - Cu mama, tânăra,-n pridvor, Cu tata, zdravăn, pe ogor. Dar ce vreau eu, biată ființă, Nici noimă n-are îndeajuns, Și nici vreo urmă de putință, Căci drumul vieții e un dus Ce îndărăt doar urma-ți lasă Cu talpa pruncului de-acasă. (Foto: Pictură de Camil Ressu - “Maternitate”) ... Citește mai mult De n-
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
eu - copilul cel zglobiu.Zău, m-aș lipsi de toate celeCe azi îmi fac huzur trupesc,De aș trăi iar vremurile meleDe prunc la sânul părintesc -Cu mama, tânăra,-n pridvor,Cu tata, zdravăn, pe ogor.Dar ce vreau eu, biată ființă,Nici noimă n-are îndeajuns,Și nici vreo urmă de putință,Căci drumul vieții e un dusCe îndărăt doar urma-ți lasăCu talpa pruncului de-acasă.(Foto: Pictură de Camil Ressu - “Maternitate”)... XXXIII. SUNT ȘI EU ÎN CETATE (VIII
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
în aer...o simți precum simți dragostea și bucuria de a trăi! Primăvară, fie că avem totul sau nimic, începem să credem din nou în minuni, în renaștere, în noi începuturi. Începuturi nu doar pentru natură, ci și pentru noi, bieți muritori care simțim cum seva cea crudă și mugurul de floare ne înviorează pofta de viață...Simți că vine primăvară și niciunde nu e așteptată cu mai multă bucurie decât în minunată noastră Atlanta! Românii ce locuiesc în zona Atlantei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381300_a_382629]
-
în aer...o simți precum simți dragostea și bucuria de a trăi! Primăvară, fie că avem totul sau nimic, începem să credem din nou în minuni, în renaștere, în noi începuturi. Începuturi nu doar pentru natură, ci și pentru noi, bieți muritori care simțim cum seva cea crudă și mugurul de floare ne înviorează pofta de viață...Simți că vine primăvară și niciunde nu e așteptată cu mai multă bucurie decât în minunată noastră Atlanta! Românii ce locuiesc în zona Atlantei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381300_a_382629]
-
întoarce la rege cu mâna goală. Regele se mânie și mai tare aflând că oștenii săi nu reușiseră să o găsească pe fată. O întemniță pe femeie și porunci să fie căutat cărbunarul. Nu trecu mult și îl aduseră pe bietul om în fața regelui. - Unde ție-a fata, cărbunarule? Vreau să aflu adevărul și ai grijă ce spui, altfel ajungi în temniță alături de nevasta ta! Bărbatul îl privi cu tristețe pe rege, după care își întinse singur mâinile pentru a-i
FIICA VRĂJITOAREI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381471_a_382800]
-
flori dintre cele care cântă cel mai frumos și două sute de pești dintre cei care dansează cel mai bine, pentru a-i duce fetelor mele. Grădinarul râse încetișor. - Așa ceva nu este cu putință, împărate! - Îndrăznești să mă refuzi? Nu apucă bietul flăcău să explice împăratului că florile care sunt rupte nu trăiesc prea mult și că peștii care nu au în apropiere apă nu mai pot mișca nici o aripioară, că împăratul făcu un semn cu mâna și tot puhoiul de oșteni
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
pe dragul nostru Florea. - Cine e Florea? - Florea este fratele nostru, cel care are grijă de noi și cel care, când zâmbește, orice floare înflorește. Împăratul Mustață-Sură a distrus grădina noastră și l-a aruncat pe Florea în temniță, deși bietul băiat nu a făcut nimic altceva decât să refuze să se despartă de noi. - Minți, se răsti prințesa, tatăl meu e un om drept! Floarea dădu din cap cu tristețe, iar peștișorul zbură în cupa sa, scufundându-se cu totul
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
dragu-i zămisleau chinuit Boabe mari și perlate albe, roz, prețioase. Dar crescut-a copila și în ochii ca zarea Se-oglindeau acum nori de tristețe și dor. Către țărm, tot mai des adăsta-n așteptarea Și-mplinirea iubirii pentr-un biet muritor. El era biet pescar pe la marginea ... Citește mai mult MICA SIRENĂEa trăia fericită-ntr-un castel de mărgeanîn apa dintâia, departe și pururi albastrăA marelui cald, maiestuos și pacific ocean,Oglindind veșnic cerul ca într-o fereastră.Și crescută
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
mari și perlate albe, roz, prețioase. Dar crescut-a copila și în ochii ca zarea Se-oglindeau acum nori de tristețe și dor. Către țărm, tot mai des adăsta-n așteptarea Și-mplinirea iubirii pentr-un biet muritor. El era biet pescar pe la marginea ... Citește mai mult MICA SIRENĂEa trăia fericită-ntr-un castel de mărgeanîn apa dintâia, departe și pururi albastrăA marelui cald, maiestuos și pacific ocean,Oglindind veșnic cerul ca într-o fereastră.Și crescută-n candoare de delfinii
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
Si de scoici ce de dragu-i zămisleau chinuitBoabe mari și perlate albe, roz, prețioase.Dar crescut-a copila și în ochii ca zareaSe-oglindeau acum nori de tristețe și dor.Către țărm, tot mai des adăsta-n așteptareași-mplinirea iubirii pentr-un biet muritor.El era biet pescar pe la marginea ... XXI. POVESTEA PIANULUI, de Steluța Crăciun, publicat în Ediția nr. 1923 din 06 aprilie 2016. Povestea pianului Sunt doar un pian vechi, dezacordat, Ce rar mai scoate-o notă-n do major; Coarda
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
de dragu-i zămisleau chinuitBoabe mari și perlate albe, roz, prețioase.Dar crescut-a copila și în ochii ca zareaSe-oglindeau acum nori de tristețe și dor.Către țărm, tot mai des adăsta-n așteptareași-mplinirea iubirii pentr-un biet muritor.El era biet pescar pe la marginea ... XXI. POVESTEA PIANULUI, de Steluța Crăciun, publicat în Ediția nr. 1923 din 06 aprilie 2016. Povestea pianului Sunt doar un pian vechi, dezacordat, Ce rar mai scoate-o notă-n do major; Coarda-i pleznită, lemnul e
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
împărat care își dorea mai mult decât orice să zboare. În dorința lui cea mare, se cocoța pe acoperișul palatului în care trăia cu împăratul - tatăl său și cu împărăteasa -mama sa și își pierdea vremea urmărind zborul păsărilor. Încerca bietul împărat să-l facă să coboare de acolo ca să dea o mână de ajutor la treburile împărăției, dar flăcăul nu dădea nici un semn de ascultare. Mâniat peste măsură de nevrednicia fiului său și nădăjduind că o pedeapsă îi va băga
ARIPILE FERMECATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381472_a_382801]
-
nădăjduind că o pedeapsă îi va băga mințile în cap, împăratul hotărî să-și închidă fiul într-un turn singuratic ridicat la malul mării, de unde să nu poată urca pe acoperiș și să nu mai poată vedea pană de pasăre. Bietul fecior de împărat nu se putu împotrivi poruncii tatălui său, așa că, își luă ziua bună de la împărăteasă și se lăsă dus de oșteni și închis în turnul sub care valurile mării se învolburau mânioase. Chiar dacă noua lui locuință nu avea
ARIPILE FERMECATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381472_a_382801]
-
rupe, întristându-mă-n topire Dar, oh, ce scuză-mi va găsi la-ntoarcerea-mi acasă când orice iuțeală-m va părea încetineală de melc nătâng nerăbdarea îmi va aprinde-n suflet o vajnică angoasă poate că-ți voi da, biet animal, căldare de părâng Și-atunci cu murgul meu în pace voi alerga ca vântul dorința-mi nărăvașă o va percepe din dragoste născând necehezând ca focul va arde-a timpului drum dânsul iar dragostea o scuză a iubirii va
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
de tine mă rupe, întristându-mă-n topireDar, oh, ce scuză-mi va găsi la-ntoarcerea-mi acasăcând orice iuțeală-m va părea încetineală de melc nătâng nerăbdarea îmi va aprinde-n suflet o vajnică angoasăpoate că-ți voi da, biet animal, căldare de părângși-atunci cu murgul meu în pace voi alerga ca vântuldorința-mi nărăvașă o va percepe din dragoste născândnecehezând ca focul va arde-a timpului drum dânsuliar dragostea o scuză a iubirii va fi, ... XI. SONET 50, de Mihaela
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
frică. Au mers să fure cai într-o noapte. Unul dintre cai avea un clopot la gât. - Ce ne facem, Marine, i-au zis ortacii, că are să ne prindă... - Rezolv eu, a zis Marin. A scos cuțitul și a tăiat bietul animal, luându-i clopotul... Nea Ion Roșca, care mi-a povestit aceste lucruri, se născuse în 1929. El îl cunoscuse pe Marin. Se învecinau cu pământurile. Să fi avut vreo șapte-opt ani, când a scos caii pe câmp, să pască
BLESTEMUL CAILOR de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381538_a_382867]
-
a adus argumente convingătoare, popa a uitat să-i spună că păcătuiește grav. Mă gândesc s-o șterg de acolo. Uitasem pentru ce am venit, cum uitasem și de rana mea sufletească. Mă cuprinse un sentiment straniu, poate milă, pentru biata femeie care rămăsese fără bărbat și fără tată pentru copilul ei. Situația mea e diferită. Singurul rănit sufletește sunt eu...Femeia în negru a plecat. Preotul dă să se ridice. Îl privesc în ochi. Fără vorbe mă îndrept către el
DEPRESIE de MARIA BURCĂ în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381518_a_382847]
-
trecutul continuat.” Mă scufund ușor în magmă milenară - Retrăind în dor sentimentele de-afară. Mă topesc gemând și-aș vrea să fiu acasă - În astral urcând cu a mea pe veci mireasă. Sub cerul înstelat singur mă preling - Sunt un biet uitat, rânit de zei în ring. Iubit de muze albe și de năluci ecvestre - Gonit din raiuri dalbe, cerșetor fără de zestre. Prin lumina caldă a Lunii mă transform în cel ce-am fost - Un iubit pierdut prin porturi, un lup
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
trecutul continuat.” Mă scufund ușor în magmă milenară -Retrăind în dor sentimentele de-afară.Mă topesc gemând și-aș vrea să fiu acasă -În astral urcând cu a mea pe veci mireasă.Sub cerul înstelat singur mă preling -Sunt un biet uitat, rânit de zei în ring.Iubit de muze albe și de năluci ecvestre -Gonit din raiuri dalbe, cerșetor fără de zestre. Prin lumina caldă a Lunii mă transform în cel ce-am fost -Un iubit pierdut prin porturi, un lup
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
a mutat mă gâdilă-n tălpi pe-nserat. Așa s-a scurs o viață mă privesc în oglindă complice în fiecare dimineață ea e martorul mut al răstimpului meu, pasager prin viață. S-a lăsat seară, ma-nvinge iar trupul, o biată haină primită atunci când am pășit în lumina. Îl depun la răcoare departe de lume și toropeli înșelătoare în insula mea cu palmieri cu nopți răcoroase, si cântec de greieri. Mi- e teamă să te iau cu mine chiar și pe
INSULA de DANIA BADEA în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380843_a_382172]
-
doar poale. Poalele rămase plâng azi coperișul care se usucă precum iarbă arsă într-o vară spâna, moartă-n secerișul celor ce acuma ne mai joacă o farsă. Farsă, din păcate, e pe căi legale dovedită-n acte cu nemernicie, bieți mei copaci - forțe inegale va doboară astăzi pentru măreție. Măreția voastră-i mârșăvia lor care ne omoară meleag de tezaur, meleag scris în basme, legănat de dor, legănat în vise, poleit cu aur. Aurul străluce peste tot prin țară: sus
MAI ÎNGĂDUIE-NE, DOAMNE de DORA PASCU în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380932_a_382261]