3,543 matches
-
decît plînsete. CAPITOLUL III [Despre principatele mixte] Secolul al XV-lea, în care a trăit Machiavelli, ținea încă de barbarie: erau preferate atunci funesta glorie a cuceritorilor și acele acțiuni în forță, care impuneau un anumit respect prin grandoarea lor, blîndeții și echității, clemenței și tuturor celorlalte virtuți; astăzi văd că umanitatea este preferată tuturor calităților unui cuceritor și lumea nu prea mai are demența să încurajeze prin laude pasiuni crude care duc la zdruncinarea lumii. Mă întreb: ce-l face
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
certurile lor. Pînă și un Ferhando Cortez a fost favorizat, în întreprinderea sa de cucerire a Mexicului, de războaiele civile ale americanilor. Există și alte vremuri, cînd lumea, mai puțin agitată, pare a nu dori să fie condusă decît cu blîndețe, cînd nu e nevoie decît de prudență și circumspecție; un soi de calm fericit domnește în politică, venind, de obicei, după o perioadă furtunoasă: atunci sînt negocierile mai fructuoase decît luptele armate și trebuie să cîștigi cu pana de scris
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ne amintim mereu că nimic nu e perfect pe lume și că nici un om nu e ocolit de greșeală și slăbiciune. Țara cea mai fericită este aceea în care indulgența reciprocă dintre suveran și supușii săi revarsă asupra societății acea blîndețe fără de care viața devine o povară, iar lumea o vale a nenorocirilor, în loc să fie un teatru al plăcerilor. CAPITOLUL XXVI [Despre diferitele feluri de negocieri și despre motivele care pot fi considerate juste pentru a purta un război] Am văzut
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ajunge doar la certuri, nu și la omor. O rea necesitate obligă însă principii să recurgă și la o cale mult mai crudă; există împrejurări cînd libertatea poporului trebuie apărată cu armele, cînd trebuie obținut prin violență ceea ce nedreptatea refuză blîndeții, cînd suveranii trebuie să salveze cauza națiunii lor în focul bătăliei. Într-un caz ca acesta se afirmă ca adevărat paradoxul că un război bun asigură și întărește o pace bună. Războiul este drept sau nedrept în funcție de motivul lui. Pasiunile
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
nu fi melodramatic. — Ți-ai pierdut mirosul? Mi-a putrezit mai mult de jumătate din coapsă. Pentru ce dracu’ să mă mai Încurc cu supa ta? Molo, adu whisky și sifon. — Te rog să mănânci puțină supă, zise ea cu blândețe. — Bine. Supa era prea fierbinte. Trebui s-o țină așa, În ceașcă, până se răci destul ca s-o poată bea, și atunci o bău dintr-o-nghițitură. — Ești o femeie bună, spuse. Nu mă lua În seamă. Îl privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Adolph Francis? Întrebă Bugs de lângă tigaie. Ad nu-i răspunse. Se uita la Nick. — Domnu’ Francis? se auzi vocea calmă a negrului. Ad nu-i răspunse. Se uita la Nick. — V-am pus o-ntrebare, domnu’ Francis, spuse negrul cu blândețe. Ad Îl privea În continuare pe Nick. Își trăsese șapca pe ochi. Nick era agitat. — Cum dracu’ ai tupeu să te porți așa? se auzi de sub șapcă o voce agresivă. Cine dracu’ te-oi crede. Nu ești decât o scârbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Bugs zvârli-n iarbă bâta mică, Învelită-n pânză. Omulețul zăcea cu fața-n iarbă. Negrul Îl ridică-n brațe, cu capul atârnându-i, și-l duse lângă foc. Ad arăta groaznic, cu ochii holbați. Bugs Îl lăsă jos cu blândețe. — Mi-aduci, te rog, niște apă din găleata aia, domnu’ Adams? Mi-e că l-am lovit cam tare. Negrul Îl stropi cu puțină apă și-i frecă ușor urechea. Bărbatul Închise ochii. Bugs se ridică-n picioare. — Acum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
că de acum n-o mai poate opri. Comand un batalion aici, Înțelegi? spuse Para. — Și de ce n-ai face-o? spuse Nick. Uite-o că-ncepe. — Doar știi să scrii și să citești, nu? — Da, Îi răspunse Para cu blândețe. — Singura problemă-i că nu comanzi decât un batalion al dracu’ de mic. Imediat ce o vor Întări din nou, o să-ți dea compania Înapoi. De ce nu-i Îngroapă pe morții ăia? I-am văzut deja. N-am chef să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
apărut n u de mult, a fost lansat la bibliotecă. Portretul de contemporan închinat lui, manifestare la care a participat și acad. Al. Zub. Ceea ce m-a impresionat și la unul și la celălalt, este d iscr eția, demnitatea și blândețea, nimic din ura hămăitorului de profesie, deși au cunoscut ororile gulagului comunist. I.N.O. - Ce facem cu „primăverile literareʺ, cum denumea un clasic publicistica, revistele mai ales, nu numai cele liceale care apăreau interbelic, dar și în z ilele noastre
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
străveche. Și, deasupra portocalelor, salamului și nevrozei, ca un nor staționar, mizeria și AND-ul abjecției și-al unei violențe de neînchipuit. Descoperirea cu stupoare a caracterului belicos al unui popor considerat de propria-i istorie drept o culme a blîndeței. Sintagma deja găurită „Revoluția continuă” ar trebui Înlocuită cu Iluzia continuă (titlul unui volum de versuri al lui Radu Sergiu Ruba), deși nimic nu este mai departe de poezie decît ce se Întîmplă azi. Această senzație de coșmar total. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
îndeosebi, mă covârșește cu simpatia-i maternă. Inginerul mă numește "copilul" său. (Notă. Nu înțelegeam nimic, firește!)" " Seara, la masă, d-na Sen se plânge că o chem încă "doamnă", iar nu "mamă", cum e obiceiul în India. Are o blândețe sfântă și comunicativă, o inocență deconcertantă. O iubesc. Se fac comentarii insinuante. Mantu cere să-l numesc "unchi", iar Lilu "tanti", deși nu are decât 17 ani. Mă amuz. Problema Maitreyiei. Dintr-un nimic ne-am supărat (de altfel, aceasta
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
bine: crematoriul. Dar ce folos, dacă nu vei fi și dumneata acolo, să mă vezi cum am să tremur, zgâlțâit de frig, și o să-mi suflu în pumni ca să mă încălzesc... Ieronim se apropie de ei și-i întrerupse cu blîndețe: - De-ajuns pentru azi. Doamna va vedea restul la premieră. Și, să sperăm, va înțelege... - Am înțeles mai mult decât vă închipuiți voi, vorbi grav Marina. Am înțeles, bunăoară, că cel căruia voi îi spuneți Boddhisattva va muri carbonizat, dar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
puteam face altceva, adăugă mai mult pentru sine. Dacă m-ar fi împușcat pe loc, n-ar fi fost o crimă. - Dar Marin spune că n-au să te omoare, șopti Ilaria. Von Balthasar ne privi pe amândoi cu multă blândețe, apoi ridică din umeri. - Îmi pare totuși rău că nu pot scrie poezii în românește. Mi-ar fi plăcut să mă ascultați și să mă cunoașteți. Dacă am să mor aici, o să mă îngropați într-unul din șanțurile acestea gata
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
un sac. — Calmează-te, Wesley. — SĂ mă calmez, așa zice omu’ Ăsta, continuă negrul. SĂ mă calmez. De ce să mă calmez? Pen’ că mor ca un cîine? M-ai adus aici. Scoate-mă acum. — Calmează-te, Îi spuse bărbatul cu blîndețe. — N-o să vină. Știu că n-o să vină. Crede-mă, mi-e frig. Îți spun, nu mai suport durerea și frigul Ăsta. BĂrbatul se ridică, simțind un gol În stomac, și amețeala Îl cuprinse iar. Negrul Îl urmări cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
despre plăcere, să-ți placă trupul, să introduci trupul În ecuație, să duci muncă de convingere și să-ți asumi riscuri, să nu te temi niciodată, să intuiești dorințele celuilalt și să iei mereu, să nu ceri niciodată, era despre blîndețe și plăcere, să faci plăcere și să aduci fericire, să glumești și să-i faci pe oameni să nu le fie teamă. Și după aia să faci totu’ bine. Nu era legat de dragoste. SĂ iubești era ceva Înspăimîntător. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
unde-ar fi trebuit să fie un braț al lacului, văzu un șoim. Se apropie foarte Încet de adăpost și soră-sa nu-l auzi. Stătea Întinsă pe-o parte și citea. CÎnd văzu că-i trează Îi spuse cu blîndețe, ca să n-o sperie: Ce-ai făcut, maimuțică? Ea se Întoarse, Îl privi și zîmbi scuturîndu-și capul: — L-am tuns. — Cum? — Cu o foarfecă, cu ce crezi? — Și cum ai văzut ce faci acolo? — Îl țineam cu o mînĂ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
a dat viață și ne‐a învățat să mergem în lume. Să‐l urmărim și pe omul nostru C. ștefanache! “În plină stradă o femeie bătrână, o ființă firavă, curățel îmbrăcată, cu o față blândă sau încremenită într‐o anume blândețe, să zic așa, disperată, suportă înjurăturile cele mai murdare care ies din gura unui individ destul de tânăr, slinos, cu o față plină de tumefieri, urme ale alcoolului sau ale unor încăierări . La un moment dat, trecătorii se opresc și încep
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
femeii acea dragoste de familie, acea abnegație de sine pentru a se consacra soțului, părinților, copiilor ei». și ne îndemna să privim femeia în toată vârsta ei . «Vezi o fecioară fără prihană, tânără și frumoasă. În ochii ei strălucește dulceața, blândețea, și în inima sa amorul. Iat‐o acum soție, mamă de familie, înconjurată de copiii săi, îngrijind de casă și sârguindu‐ se a împărți cu seninătatea și blândețea ei mângâiere, negurile supărărilor de pe fruntea soțului său. În sfârșit, matroană responsabilă
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
o fecioară fără prihană, tânără și frumoasă. În ochii ei strălucește dulceața, blândețea, și în inima sa amorul. Iat‐o acum soție, mamă de familie, înconjurată de copiii săi, îngrijind de casă și sârguindu‐ se a împărți cu seninătatea și blândețea ei mângâiere, negurile supărărilor de pe fruntea soțului său. În sfârșit, matroană responsabilă, povățuind către cele bune pe fiii și fiicele sale, uitându‐se cu mulțumire la viața ei trecută, în care nu are a‐ și bănui nici o greșeală și așteptând
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
de rîsul curcilor la serviciu! O să fie o promovare. Pricepi unde bat? — Bruce, o să fiu foarte discretă pînă la momentu potrivit. Promit că nu spun nimic. Dar trebuie să vii să mă vezi Bruce... Bineînțeles că da, zic eu cu blîndețe În receptor. E ceva special Între noi, nu-i așa? O să vin imediat la tine să te fut curvă mare și grasă. — Așa cred, spune ea cu vocea Întretăiată, dar n-o să stau niciodată În calea carierei tale, n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
cedează și nici ultimul n-o să fii. Busby a avut probleme. Apoi a fost Clell. Acum pare pe cale să se vindece. Bruce... Toal pare puțin fîstîcit. Își freacă mîinile Înmănușate una de alta. — Da? — Ai prieteni știi, spune el cu blîndețe. Apoi zîmbește firav. Nu sîntem atît de tîmpiți pe cît crezi tu. Soția ta. Știm că a avut o relație cu un tip negru. Nu-i un oraș mare Bruce și e de albi. Chestii de genul ăsta se remarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
se făcu auzit glasul acru al unei femei: - Domnule Maynard, cu alte cuvinte vrei să spui că ai mers până la capăt cu jocul de-a căsătoria și că acea biată ființă urmează să aibă un copil? Maynard îi răspunse cu blândețe: - Toate astea s-au întâmplat cândva, la începutul veacului. Femeia se înroși la față: - Cred că e povestea cea mai îngrozitoare pe care am auzit-o vreodată! Maynard se întoarse spre ceilalți, cu un aer întrebător: - Voi ce părere aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
prezice, drept soartă și destin, o iubi-oarte. Pe Îngereasă, pe Fecioară, pe Mărie o va descoperi chiar în hărmălaia tîrgului, a iarmarocului, a drăgăicii. Nici că se poate desfereca din verdele ochilor de zugrav de biserică. O iubește cu bărbătească blîndețe și o face să rodească. Îl nemurește biologic prin trei copii frumoși. Copiii frumoși se zămislesc dimineața. Îngereasa (Fecioara, Măria) îi devine altar. Urcă în frescele bisericilor de țară, în chip de sfîntă/sfinte: ca Elena, Marta, Xenia; ca Teodora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pe genunchii lui și a cărei întîie dimineață de femeie fusese în brațele seducătorului unchi. Nu, nu puteam renunța la Iordan. Nu atunci. Trecuseră ca veacuri cîteva luni fără el. Motivul păcatului, după Sfîntul Maxim Mărturisitorul, este egoismul. Îngerul (cu blîndețe) și dracul (persuasiv) tot asta îmi șopteau: Nu vezi în ce hal ai ajuns de cînd bați cîmpii cu rațiunea? Ce urît îți este? Ești, dar îți este urît". A urmat împăcarea. Și iarăși trăiam la tensiunea partiturii impuse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Atât de cald Universul pierdut printre degete frământă stările necuvenite ajustat până la marginea îndoielii. Mă prăbușesc incert în praful înghețat al dimineții de sepie și emisiile pulsatile trec dincolo de așteptări suspendându-se una pe alta. Nu cerșesc blândețea zilelor de ieri, doar sunt tentat de atracția viitorului ce se poticnește în staționări echivoce. Liminar, clipele brodate timid se pierd, însă acum mă-nghesuie, oscilează, mă leagănă duios zvâcnesc în afară tot felul de versuri întâmplătoare declanșând flashul amintirilor
At?t de cald by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83727_a_85052]