3,500 matches
-
toți fiii, cu excepția lui Zeus care a fost ascuns de mama sa Rhea și, ulterior, și-a detronat tatăl; acesta s-a refugiat În Latium, a strîns toți oamenii feroci răspîndiți prin munți și le-a dat legi, guvernîndu-i cu blîndețe. E curios că un zeu atît de crud s-a gîndit la fericire. Și totuși după Întîmplările teribile prin care a trecut, el nu vorbește de răzbunare și de revanșă. Arcadia lui e clădită pe platoul Împădurit al remușcării. (La
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
13-22. 1. Primul. I-a izgonit afară din templu pe cei care vindeau, cu un bici făcut din funii. 2. A răsturnat tarabele și banii zarafilor bogați care erau în templu. 3. Săracilor, care vindeau porumbei, le-a spus cu blândețe 2: („Luați acestea de aici, și să nu faceți din Casa Mea casă de negoț!”). 278. DESPRE PREDICA LUI CRISTOS DE PE MUNTE, SCRIE SFÂNTUL MATEI ÎN 5,1-48. 1. Primul. Ucenicilor Săi iubiți le vorbește deoparte despre cele opt fericiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
în ziua de 29 aprilie 2010 și a fost înmormântat în Cimitirul „Eternitatea“ din Iași. A profesat medicina cu credință și devotament. A fost un om de rară finețe, cu o personalitate covârșitoare, discret și distins, cedând celor din jur blândețea și căldura sa sufletească, în viața căruia binele și adevărul au fost și au rămas țeluri în atingerea cărora nici un sacrificiu nu a fost prea mare. Prof.univ. dr. Florin Gheorghe Șerban va rămâne una din figurile proeminente ale lumii medicale
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
ai bărbatului iubit păreau că umplu toată încăperea. Lumina difuză a lămpii de noapte prindea o nouă strălucire precum un colier îngrijit bine, care reflectă o lumină strălucitoare și plăcută. Corpul bărbatului era încă aproape dezbrăcat. Ea se sprijini cu blândețe de umărul lui, iar el o luă din nou în brațe studiindu-i parcă fața și alintând-o cu săruturi, așezând-o ca pe o păpușă din nou în pat. Ea îi zâmbește, iar obrajii i se colorează plăcut, apoi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
-o în starea aceea, îi zise: Se întâmplă ceva cu tine!? - Nimic deosebit. Parcusese câțiva pași care îi separa în cameră și se oprise chiar în fața lui. El îi luă fața în mâini și o pipăi ca un orb cu blândețe. Ea îi zâmbi etalându-și dinții albi și frumoși. Zâmbetul ei îl făcu să își amintească de feminitatea ei și tresări. Uitase toate tulburările sale. Se iubiră reciproc. Dintotdeauna, viața este asociată cu dragostea și această legătură nu a fost
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
în sala de clasă, revăd anii de școală, ce îmi doream de la dascălii mei și caut să fiu dascălul pe care elevii mei îl doresc. Dascălii de ieri sunt prezenți în dascălii de azi! în dascălul de azi veți vedea blândețea fostului învățător, răbdarea fostei profesoare de literatură, rigoarea fostului profesor de matematică, energia fostului profesor de sport. E o axă temporală care străbate toate generațiile și în dascălul de mâine veți găsi toate aceste lucruri și, în plus, ceea ce el
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
că asta e dorința mea cea mai fierbinte și că am să îndur cu mai mult calm totul, până și moartea, știindu-te ocrotită de dragostea cuiva, sau de prietenie, de stimă, de respect: căsătorită. Draga mea, acceptă asta cu blândețe; nu-i o imixtiune în viața ta personală, ci o nevoie nebună de a ști că nu te las singură. II Miercuri dimineața, 8 februarie [1950] [...] În casă, cam răcoare; termometrul lui André, așezat lângă cutia [de porțelan] de Sèvres
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
în luna ta de miere? Să macini porumb? Mă gândeam doar că poate ar trebui să ne mai lărgim un pic orizonturile. De exemplu... să plecăm în drumeție! — Becky, tu înțelegi înțelesul exact al conceptului de drumeție? spune Luke cu blândețe. Tot bagajul tău trebuie să intre într-un rucsac. Pe care trebuie să ți-l cari tu singură. Și nu FedExul. — Și tu crezi că eu nu sunt în stare de asta, da? spun indignată. Pot foarte bine! Și am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Mi-e teamă că trebuie să cam plec. Nu poți să pleci acum! Nu fără să mai vorbești o dată cu el! — Nu cred că asta ar schimba în vreun fel situația, nu e cel mai bun moment. Michael mă privește cu blândețe. Becky, nu lăsa chestia asta să-ți strice seara. Și nu te certa cu Luke din cauza asta. E clar că e un subiect sensibil pentru el. Mă strânge de braț. Sunt sigur că lucrurile or să se aranjeze. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Trebuie neapărat să vorbesc cu Luke, imediat. Evident, Michael are dreptate. E un subiect delicat, așa că n-am să-l iau tare. Am să-i pun doar câteva întrebări de control, pline de tact, și am să-l ghidez cu blândețe să o ia în direcția cea bună. Așa cum trebuie să facă o viitoare soție. În cele din urmă îl găsesc la etaj, în dormitorul mamei lui, așezat pe un scaun, privind în gol. — Luke, am vorbit cu Michael! exclam. Mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să-ți respect sfaturile. — Prin urmare suntem de acord să, batem palma de-mpăcare? Michael îi întinde mâna, plină de vănătăi în locurile în care i-a fost băgată perfuzia și, o secundă mai târziu, Luke i-o ia cu blândețe. Acum chiar că am un ditamai nod în gât. — Mă duc să beau niște... apă... murmur și ies din cameră, cu respirația precipitată. Nu pot să izbucnesc în plâns în fața lui Michael. O să-i fac o impresie cât se poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mă calma și mă așez lângă o femeie între două vârste, într-un cardigan vechi albăstrui. — Ești bine, draga mea? Ridic ochii spre ea și văd că îmi întinde un șervețel. N-are cum să nu te impresioneze, spune cu blândețe în timp ce eu îmi suflu nasul. Pe cine ai aici, o rudă? — Un prieten. Dumneavoastră? — Soțul meu Ken, spune femeia. A făcut un bypass. — O, Doamne! Îmi... pare foarte rău. Încerc să-mi închipui cum m-aș simți dacă Luke ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și-și suflă nasul. Evident, acum, dacă dau filmul înapoi, văd că au existat destule semne. — Pe bune? A, da, spune Tom. Doar că eu nu le-am dat nici cea mai mică atenție. — Cum ar fi... îl îndemn cu blândețe, străduindu-mă să nu se vadă cât sunt de curioasă. — Ei. Se gândește o clipă. Cum ar fi când îmi tot zicea că, dacă mai stă un minut în Reigate, își zboară creierii. — Am înțeles, spun, stupefiată. — După care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
la raionul de accesorii casnice, intervine vânzătoarea. — Am înțeles. Mersi. — Casetofon... muzică pentru relaxare... minge gonflabilă... — Minge gonflabilă? Nu-i prea mic copilașul ca să se joace cu o minge? — E pentru mamă, ca să se sprijine pe ea, zice femeia cu blândețe. Ca să-i ușureze un pic durerea. Sau mai poate folosi un pouf cu burete. Durerea? O, Doamne. La gândul că Suze va suferi mă ia cu leșin. — Am să iau și minge și un pouf cu burete, zic repede. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
acest text, publi- cându-l În Anuarul pentru israeliți (vol. IV, 1881, pp. 1-29). Încercând să explice concluzia lui Barasch, E. Schwarzfeld făcea Într-o notă următorul comentariu : „Singurul motiv real ni se pare acela ce-i azi de toți recunoscut, blândețea și spiritul de toleranță Înnăscut românului neaoș” <endnote id="(778, p. 46)"/>. Totuși, după doar câțiva ani, Elias Schwarzfeld și-a schimbat substanțial opinia : „Evreilor [le] era mai mult tolerată șederea” În Țările Române, ei nebene ficiind propriu-zis de „o
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
aranjat două Imnuri pentru Crucia Roșie pe care le-au și Broșat spre a le vinde În profitul Societății de Cruce Roșie Română, câte 50 bani broșura”. Mieros, pentru a-și atinge scopul, altădată fiorosul prefect de Fălciu scrisese cu blândețe următoarele: „Vă trimit și Dvs. 20 din aceste broșuri și vă invit a face distribuirea la amatori din acestu orașu și costul ce se va primi pe dânsele veți comunica imediat Prefecturei spre a se Înainta la destinație”. Iată că
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
sunt binecunoscute în țară și peste hotare. Ajungând medic primar în chirurgie la Spitalul Sf. Spiridon Iași, a desfășurat o bogată activitate operatorie, salvând numeroase vieți și fiind un apropiat al unui mare număr de suferinzi. Omenia lui cucerea și blândețea sa stârnea simpatia pretutindeni. În relațiile cu studenții atinsese aproape perfecțiunea. A fost profesor la Școala de Infirmerie și secretar la Însemnări ieșene, fiind un factor activ al atmosferei literare ieșene. Despre activitatea sa în redacția și administrația revistei „Însemnări
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
Javier Bardem) sînt adesea învăluiți într-o tăcere aproape monastică, așa cum nu prea s-a mai auzit într un thriller de la Jean-Pierre Melville încoace. Bardem e foarte bun în rolul lui Chigurh, vînătorul supranatural de invulnerabil. Mișcările lui au o blîndețe care le face cu atît mai sinistre, iar vocea lui adîncă amplifică sunetul tăcerii care se face în jurul lui. Urmîndu-și vechea pasiune pentru detalii cîș, Coenii l-au căptușit cu o freză potențial ridicolă, dar, cu sau fără pleată, Chigurh
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
ne spună acest lucru mai de mult? Toți strămoșii mei au murit, fără să știe ceva despre cele ce-mi spui. Cum se poate așa ceva?” Sechele, șeful de trib se apropia tot mai mult de Domnul. El a îndepărtat cu blândețe pe soțiile sale, dar ele au devenit cele mai mari dușmance ale creștinismului. David Livingstone spunea despre acest caz: ,,O întâmplare care a mișcat pe negri mai mult decât altceva a fost mărturisirea de credință a șefului de trib de
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
adresate erau scurte avertizări, atunci când scăpa furculița sau mâncarea. Nepoțelul de patru anișori privea totul în tăcere. Într-o seară, înainte de cină, tatăl a observat că băiețelul său se joacă cu niște bucăți de lemn pe care le zgâria. Cu blândețe, a întrebat copilul: „Ce construiești acolo, micuțul meu?” „Eeei, fac un vas mic pentru tine și mama ca să mâncați atunci când am să cresc” - a răspuns copilul, după care s-a întors la munca sa. Cuvintele i-au lovit în suflet
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
pricopsiților ei de feciori, mai spuse Costache. în timp ce Emilia termina de înnodat capetele bandajului de la cap, Maria intră în casă, aduse un lăicer din lână pe care îl așternu pe prispă, așeză la capăt o pernă și-l ajută cu blândețe pe Costache să se întindă pe spate pentru a se odihni, și să-și mai ostoaie durerile pricinuite de dragii lui nepoți. Gemând dureros când se mai mișca, Costache a adormit dar bolborosea uneori cuvinte neînțelese și în vis își
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
l-a frânt/ Vine doctorul și-ntreabă și picioru-i leagă/ Domnu’ doctor, domnu’ doctor, te rog nu lega/ Căci mă doare, căci mă doare tare inima.”/ și Săndel, bucuros de buna primire, voia să continuie. Doamna educatoare îl întrerupse, cu blândețe: „Dacă știi atâtea, tu poți să înveți și acasă” și cu tact pedagogic, îi trimise acasă pe ambițiosul Săndel și pe susținătoarea lui, Maricica, care se simțea mândră de curajul protejatului său. într-un fel îndrăzneala micuțului ei frățior era
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
nu știu ce să-i spun. Un nod din gâtul meu nu-mi dădea pace... Înainte de a ajunge la mine tata trecuse pe la cancelaria școlii și, deci, aflase despre situația mea disperată. Tata mă privește liniștit cu ochii lui albaștri și cu blândețe în glas mă întreabă care-i situația... Drept răspuns din partea mea... un hohot de plâns înăbușit și cu rușine și obidă îi spun încet de doi și trei din catalog... Am câștigat atunci în ochii tatei prin sinceritatea răspunsului meu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
pentru că scaune nu prea sunt, își caută inspirația Cătălin Chifan, nimerit în tabără datorită simpatiei celor care-i sunt sau i-au fost dascăli: Liviu Suhar și Pușa Pâslaru. Aceasta din urmă, o femeie interesantă, caldă, simpatică și oscilând între blândețe și furie și-a instalat un fotoliu în cealaltă extremitate a terasei. Cristina Blaj, și ea studentă, la fel ca și Cătălin. Lucica Pușcașu își păzește motanul supradimensional, castrat și fără coadă. Cei de la mansardă au dispărut în ceață, cine
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
elevilor în orice școală a predat, datorită clarității în expunere, modul obiectiv în aprecierea rezultatelor, apropierea părintească de învățăceii săi. În orice problemă, ei găseau în profesorul Moisea o rezolvare a frământărilor lor de adolescenți încă visători. Și aceasta datorită blândeții lui, deschiderii față de orice preocupare a tinerei generații, întro perioadă când libertatea era relativă. Autoritatea sa profesională a fost remarcată și apreciată nu numai în unitățile școlare unde și-a desfășurat zi de zi activitatea, ci și la nivelul inspectoratului
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]