5,404 matches
-
mai slujim păcatului (Rom 6,6) în nici un fel. Doborând și viciile (cf. Ef 6,12), s-a angajat cu bărbăție în lupta împotriva lumii, a trupului și puterilor cerești, și renunțând la soție, la casa de la țară și la boi (cf. Lc 14,15-20), pe care îi ținea deoparte pentru invitații de la marea cină, la fel ca Iacob s-a ridicat (cf. Gen 35,1-11) la porunca Domnului și, după ce a primit harul Duhului în cele șapte forme, fiind asistat
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Arcadiei apar ca fiind populația autohtonă a Italiei, anterioară așadar oricărei alteia. Cu ocazia victoriei asupra lui Cacus, Hercule "își fabrică un templu, templu căruia i se spune Maxima, ca urmare o parte din Roma și-a luat numele de la bou" (581-582). Constituitque sibi, quae Maxima dicitur, aram, hic ubi pars Urbis de bove nomen habet. Este vorba, așa cum se înțelege numaidecât, de marele templu al lui Hercule (magna Herculis ara = ara maxima)347, care, din ceea ce dorește să sugereze Ovidiu
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a Faunului bicorn". Se povestește despre începuturile acesteia. Aici introduce, parcă pentru a sugera mai direct identificarea Lupercilor și a Faunilor cu neamul Fabiani-Fabii, un episod simpatic în care Fabii, tovarăși ai lui Remus, reușesc să aducă înapoi cei dintâi boii ce le-au fost furați. În timp ce Romulus încă îi mai caută pe hoți, Fabii învingători fiind, mănâncă deja din cărnurile sfârâinde rămase în țăpușe. Fratele ghinionist a văzut, la întoarcerea sa, oasele goale, "a surâs, dar l-a durut că
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
presupuneri. În schimb, vedem. Adică ne trec prin față chipuri de vietăți nemaipomenite, de „legendă”, de „basm”, de „vis”, care ne incită interesul într-o manieră mai acută decît adevărul presupus a fi științific. Faraonul are chip de Leu, Soare, Bou Apis, iar Ghilgameș și-a pus pe cap mască de Taur, înainte de a-l înfrunta pe Enkidu. Așa ne este înfățișat pe cilindri și pe tăblițe de lut. Înseamnă că frica a fost învinsă.Omul și-a însușit masca semețului
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
molivi amestecați. Printre brazi, printre molizi, Noată, noată, un cerb înnoată. Cel ce-nnoată coarne-și poartă. Dar în coarne ce-și mai poartă? Poartă un leagăn de mătasă. Dar în leagăn cine șade? Șade Ileana.... Se cunosc variante în care boul negru (zimbrul, bourul, taurul) ocupă locul Cerbului. Sunt respectate, totuși, ambele schițe de scenariu amintite în legătură cu Cerbul fabulos: Sus, în vărful muntelui, Oleroi, d-oleroi, Doamne, Sub cetina bradului, Unde-și doarme boul negru, Boul negru se sculară, De rouă se
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
șade? Șade Ileana.... Se cunosc variante în care boul negru (zimbrul, bourul, taurul) ocupă locul Cerbului. Sunt respectate, totuși, ambele schițe de scenariu amintite în legătură cu Cerbul fabulos: Sus, în vărful muntelui, Oleroi, d-oleroi, Doamne, Sub cetina bradului, Unde-și doarme boul negru, Boul negru se sculară, De rouă se scuturară, Munți înalți se clătinară, Văi adînci se tulburară, Și de vale c-apucară. În situația similară, Cerbul își îndeamnă partenerul să se angajeze, cum am spus, într-un rit de inițiere
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Ileana.... Se cunosc variante în care boul negru (zimbrul, bourul, taurul) ocupă locul Cerbului. Sunt respectate, totuși, ambele schițe de scenariu amintite în legătură cu Cerbul fabulos: Sus, în vărful muntelui, Oleroi, d-oleroi, Doamne, Sub cetina bradului, Unde-și doarme boul negru, Boul negru se sculară, De rouă se scuturară, Munți înalți se clătinară, Văi adînci se tulburară, Și de vale c-apucară. În situația similară, Cerbul își îndeamnă partenerul să se angajeze, cum am spus, într-un rit de inițiere familială; e
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ta, din fruptul oilor noastre”. Vodă s-a supus numaidecît și le-a asigurat pe gazde că „brînza asta e mai bună decît orișice pe lume”. Toată lumea era fericită. Nu se poate spune că alte animale erau neglijate, vaca și boul, mai cu seamă. Toate se bucurau de aceeași însuflețită îngrijire, ca și cum constituiau, laolaltă, o familie, în deplină unitate și înțelegere. Vaca era darnică și supusă, boul presta munci istovitoare, împărțind cu tovarășul lui, omul, necazurile, din primavară pînă-n iarnă. Apoi
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Toată lumea era fericită. Nu se poate spune că alte animale erau neglijate, vaca și boul, mai cu seamă. Toate se bucurau de aceeași însuflețită îngrijire, ca și cum constituiau, laolaltă, o familie, în deplină unitate și înțelegere. Vaca era darnică și supusă, boul presta munci istovitoare, împărțind cu tovarășul lui, omul, necazurile, din primavară pînă-n iarnă. Apoi se așterneau cu toții pe odihnă, în așteptarea unui nou an de chin. Colindele dau aceeași prețuire și calului. Așa rezultă din dialogul dintre Dumnezeu și Sfîntul
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
rezultă din dialogul dintre Dumnezeu și Sfîntul Petru din timpul scaldei ritualice. Ei „se scaldă și se-ntreabă”, chiar în seara Crăciunului, la poalele pomului mirific din rai: «- Ce-i mai bun, Petre, pe lume? » « - Nu-i mai bun ca boul bun, Cînd revarsă brazdă neagră, Și răsare grîușor;». Iar se scaldă și se-ntreabă: «- Ce-i mai bun, Petre, pe lume ?». «- Nu-i mai bun ca calul bun, Căci te duce și te-aduce, Poartă oase păcătoase De punerea capului
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Că vara te îndulcește Și iarna te încălzește». Și te, Domn bun, veselește, C-o-nchinăm cu sănătate. Nu putem vorbi, aici, de „bestiar” și încă „fabulos”, ci de animalele obișnuite din jurul casei, dragi omului și lui Dumnezeu. În ieslea boilor a fost îngăduită Fecioara, cînd i-a venit sorocul să nască prunc sfînt. Nu a găsit liniște lîngă tulpina plopului, care nu înceta să-și miște zgomotos crengile și frunzele; nici în grajdul cailor neastîmpărați și enervant de sforăitori. Cuprinsă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
înceta să-și miște zgomotos crengile și frunzele; nici în grajdul cailor neastîmpărați și enervant de sforăitori. Cuprinsă de amărăciune, Maica a cerut sfatul înțeleptului Crăciun: - Ce să mă fac eu, Crăciune, Grele munci că m-au ajuns! -Du-te-n ieslea boilor: -Stați voi, boi, de-a rumega! Maica-sfîntă atunci năștea, Boii sufla de-ncălzea, Maica sfîntă-i alduia: -Fire-ați voi, boi, alduiți, Și în veci blagosloviți, De mine, de Dumnezeu Și de ăst fiuț al meu!. Oaia e tăcută și liniștită din
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
miște zgomotos crengile și frunzele; nici în grajdul cailor neastîmpărați și enervant de sforăitori. Cuprinsă de amărăciune, Maica a cerut sfatul înțeleptului Crăciun: - Ce să mă fac eu, Crăciune, Grele munci că m-au ajuns! -Du-te-n ieslea boilor: -Stați voi, boi, de-a rumega! Maica-sfîntă atunci năștea, Boii sufla de-ncălzea, Maica sfîntă-i alduia: -Fire-ați voi, boi, alduiți, Și în veci blagosloviți, De mine, de Dumnezeu Și de ăst fiuț al meu!. Oaia e tăcută și liniștită din fire, iar obiceiul
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
grajdul cailor neastîmpărați și enervant de sforăitori. Cuprinsă de amărăciune, Maica a cerut sfatul înțeleptului Crăciun: - Ce să mă fac eu, Crăciune, Grele munci că m-au ajuns! -Du-te-n ieslea boilor: -Stați voi, boi, de-a rumega! Maica-sfîntă atunci năștea, Boii sufla de-ncălzea, Maica sfîntă-i alduia: -Fire-ați voi, boi, alduiți, Și în veci blagosloviți, De mine, de Dumnezeu Și de ăst fiuț al meu!. Oaia e tăcută și liniștită din fire, iar obiceiul de a se pierde în turmă, de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
amărăciune, Maica a cerut sfatul înțeleptului Crăciun: - Ce să mă fac eu, Crăciune, Grele munci că m-au ajuns! -Du-te-n ieslea boilor: -Stați voi, boi, de-a rumega! Maica-sfîntă atunci năștea, Boii sufla de-ncălzea, Maica sfîntă-i alduia: -Fire-ați voi, boi, alduiți, Și în veci blagosloviți, De mine, de Dumnezeu Și de ăst fiuț al meu!. Oaia e tăcută și liniștită din fire, iar obiceiul de a se pierde în turmă, de a fi preocupată doar de firul de iarbă, căutîndu-l
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Asemenea mulțimii unui sat, alaiul vine la semnele ciobanului, dobîndite prin meșteșug și inițiere, să se veselească ori să jelească. Vrăjmașului îi rămîne să respecte ultima dorință a pribeagului. Și totul se păstrează în marginile normalului. Biciul îl pune pe bou în mișcare, calul este iuțit cu varga; numai oaia se lasă ademenită de fluier, instrument mai întîi doar la îndemîna zeilor: Și cînd vîntul a sufla Fluierul a fluiera, Oile or înturna. Oile cele cornute, Mîndru m-or cînta pe
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
impresia de corn al abundenței supravegheat de ființe divine și binevoitoare. Multe colinde și basme sunt consonante cu această viziune paradisiacă. Citim în colinde mitologice cu fond precreștin: Sub cearcănul lunii ei, Vița-i verde iedera! Trec pluguri negre cu boi, Ciopoare dalbe de oi, Vița-i verde iedera! Sau: Ia sculați, sculați, Voi boieri bogați, De mi vă uitați, Pe-o gură de vale, Vouă vi se pare Tot soare răsare. Ci vouă vă vine Tot cirezi de vaci... Exemplele
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
în curând vom pleca mai departe. Țin minte că ajunsesem pe undeva, prin munți. Eu sunt miop din naștere, o moștenesc pe mama, săraca. Vedeam pe cărările de munte oameni cu saci sau sarcini de lemne în spinare, care cu boi sau cu cai, mici toate, de parcă priveam un film de desene animate cu pitici. Totul mi se părea mirific, de basm, în acest peisaj montan. Într-un târziu am ajuns în Banat, și am fost instalați într-o casă de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cam de vreun hectar, pe care tata îl cultiva cu de toate: porumb, bostani albi comestibili, castraveți, pepeni verzi și galbeni, roșii, vinete, ardei grași și iuți, fasole, cartofi și altele. Îmi amintesc de roșiile acelea mari, numite „inimă de bou”, cam două la kilogram. N-o duceam greu, dar tata muncea în grădină de dimineața până seara, cu pauză la prânz. Foametea și tifosul nu mai era acum decât o amintire, dar sărăcia nu se dădea dusă din casa noastră
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
dușcă zdravănă de țuică de cazan tare ca focul.Apăi, ce să facă, cu barbatu' ei bețâv! răspundea răcanul cu ochii pironiți aiurea, poate cu gândul acasă. - Da' tata mai are vițălul acela balțat, na, că acum o fi ditamai boul!? îl mai întrebă gradatul înfruptându-se lacom dintr-un pui de gâscă fript. - O murit ast-vară, nu-ș ce-o avut! - Cine, dumnezeii și prescurea, tata?! Și uite așa, eu cu Rică ascultam și râdeam cu hohote, când de bancurile
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
un capot, cu sânii bălălău, la vedere. M-am eschivat bombănind ceva a scuză și am plecat pe scări în sus. Abia ajuns în apartament, mi-am dat seama că această întâmplare punea capăt la celelalte. Și m-am făcut bou de douăzeci de ori pentru că nam profitat de situație. În fond, cine ar fi putut afla? Și ce m-ar fi costat? Ar fi fost ca o compensare pentru tot ce mi se întâmplase în nenorocita aceea de zi. Zi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
negustorii și armatorii greci sunt de partea ta. Tot așa și albanezii care țin negoțul cu cai, că de la Brâncoveni pleacă în fiecare toamnă spre Adrianopol și Istanbul optsprezece mii de mânji învățați de călărie și două, trei mii de boi de cărăușie grea. Și de partea cui ar fi sfinții părinți de pe la Sfântul Munte și de pe tot cuprinsul Olteniei, când mai toți se cuminecă din potirele de argint aurit sau chiar din aur curat cu care le-a dăruit mânăstirile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
La fel, nu putem cunoaște exact puterea desfăcătorului de farmece care este "văzut" în cursul practicării ritualurilor de "dezvrăjire". Vrăjitorul este implicat la distanță. Se acționează direct asupra unui obiect care îl reprezintă. De exemplu, "se străpunge o inimă de bou". Numai după constatarea efectelor unui astfel de act între partenerii crizei putem estima realitatea luptei angajate. În opinia victimelor: "[...] forța vrăjitorului este de o mărime necunoscută, nemăsurat superioară propriei puteri. Apare și încarcă frontiera "domeniului" lor cu o intensitate pentru
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
nu de la această locuțiune vulgară? Oare nu ieșim din locuința proprie, nu mergem afară, în exterior, pentru afacerile publice sau private? Tirgu d'Afara e o vastă împrejmuire unde se ține un târg săptămânal, dotat din belșug cu grâne, nutreț, boi slabi și cai costelivi. În fiecare vineri vin aici căruțe grele cu patru roți egale, neferecate, a căror osie e menținută de un arc alăturat loitrelor. Cum străbat oare aceste vehicule, construite de țărani, spații mari, peste câmpuri, gropi, puhoaie
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
său. După Vaslui, celelalte versante ale dealurilor sunt împodobite, în ciuda sezonului arzător, cu o iarbă fină, stufoasă, proaspătă ca în mai; intram în regiunea pășunilor grase. Acest fapt se cunoaște după marele număr și soiul cel frumos al cailor și boilor ce acoperă coastele dealurilor. De aici își ia vitele fabrica de conserve alimentare de la Galați, întreprindere importantă, fondată de un englez, dl Powel; am omis să o menționăm, și îndreptăm acum această uitare. Acest onorabil industriaș aprovizionează marina franceză, engleză
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]