4,654 matches
-
facțiuni persane. Nayeb os-Saltenah, comandantul local al forțelor militare din Teheran, încerca să acapareze puterea și să-l împiedice pe moștenitorul de drept, refugiat în Tabriz, Mozaffar al-Din Shah Qajar, să urce pe tron. Kosagovski, sprijinit de brigada sa, de britanici și ruși, l-a avertizat pe Saltenah că doar Muzaffar din Shah avea să fie recunoscut drept moștenitorul legitim al tronului. Pe 7 iunie 1896, Muzzaffar din Shah a intrat în Teheran însoțit de escorta puternică a Brigăzii cazacilor persani
Brigada de cazaci persani () [Corola-website/Science/318367_a_319696]
-
reușit în acest caz să apere tronul. În ciuda acestui fapt, Brigada a continuat să fie o forță importantă în Iran, acționând atât în interesul monarhului cât și al rușilor. Influența Imperiului Rus a atins noi culmi în august 1907, când britanicii și ruși iau semnat un tratat prin care își împărțeau sferele de influență în Iran, iar trupele țariste au ocupat regiuni vaste ale țării. În Primul Război Mondial, pe teritoriul iranian s-au desfășurat numeroase lupte, având loc confruntări între
Brigada de cazaci persani () [Corola-website/Science/318367_a_319696]
-
cazacilor persani până la dimensiunile unei divizii, din rândurile căruia au ajuns să facă parte aproximativ 8.000 de oameni. Nou creata divizie a declanșat acțiuni de luptă împotriva forțelor otomane, protejând interesele Rusiei în Iranul de nord. În mod similar, britanicii au creat în zonele sudice ale Iranului South Persia Rifles, o unitate de aproximativ 3.300 de infanteriști, 450 cavaleriști și mai multe baterii de artilerie. După izbucnirea Revoluției de la Petrograd, britanicii au preluat controlul asupra Brigăzii cazacilor persani și
Brigada de cazaci persani () [Corola-website/Science/318367_a_319696]
-
Rusiei în Iranul de nord. În mod similar, britanicii au creat în zonele sudice ale Iranului South Persia Rifles, o unitate de aproximativ 3.300 de infanteriști, 450 cavaleriști și mai multe baterii de artilerie. După izbucnirea Revoluției de la Petrograd, britanicii au preluat controlul asupra Brigăzii cazacilor persani și i-au înlocuit pe ofițerii ruși cu unii britanici sau iranieni. Acest moment a fost unul de cotitură în istoria Brigăzii, trecută sub controlul britanico-iranian și epurată de influențele ruse. După încheierea
Brigada de cazaci persani () [Corola-website/Science/318367_a_319696]
-
Persia Rifles, o unitate de aproximativ 3.300 de infanteriști, 450 cavaleriști și mai multe baterii de artilerie. După izbucnirea Revoluției de la Petrograd, britanicii au preluat controlul asupra Brigăzii cazacilor persani și i-au înlocuit pe ofițerii ruși cu unii britanici sau iranieni. Acest moment a fost unul de cotitură în istoria Brigăzii, trecută sub controlul britanico-iranian și epurată de influențele ruse. După încheierea războiului, Persia era o țară devastată, iar diferite în regiuni ale țării izbucniseră mișcări separatiste. Pentru a
Brigada de cazaci persani () [Corola-website/Science/318367_a_319696]
-
la vârsta de 16 ani și a devenit primul ofițer iranian care a fost ridicat la rangul de general de brigadă și de comandant al brigăzii. Înaintarea sa rapidă în grad a fost favorizată de epurarea cadrelor ofițerești făcută de britanici după Revoluția din Rusia. Profitând de haosul politic de la Teheran, Reza Khan, în fruntea unui detașament de maxim 4.000 de soldați din garnizoanele din Qazvin și Hamadan, a intrat în forță în Teheran în 1921. După această lovitură de
Brigada de cazaci persani () [Corola-website/Science/318367_a_319696]
-
până la sfârșitul sezonului, astfel încât să nu influențeze oferta clubului. Secretul a fost dezvăluit în numai câteva ore, după ce o persoană anonimă a informat presa. Pe 10 mai 1947, imediat după meciul Marii Britanii împotriva Restului Europei desfășurat la Glasgow (câștigat de britanici cu 6-1), a fost transferat pentru 11.500£, la vârsta de 32 de ani. Meciul în sine a strâns 30.000£ pentru cele patru națiuni britanice, iar fiecare jucător a primit 14£ fiecare. Matthews a decis să-i doneze fotbalului
Stanley Matthews () [Corola-website/Science/318402_a_319731]
-
folosirea canalelor diplomatice pentru a scoate milioane de ruble pe piața neagră, o afirmație repetată frecvent și care ulterior avea să fie folosită pentru a susține o acuzație de „”, dar nici ea și nici acuzația că Quisling a spionat pentru britanici nu a fost vreodată dovedită. Linia mai dură ce se dezvolta acum în politica rusă a dus la distanțarea lui Quisling de bolșevism. Guvernul sovietic respinsese de la prima lectură propunerile lui pentru Armenia, și obstrucționase o tentativă a lui Nansen
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
respinsese de la prima lectură propunerile lui pentru Armenia, și obstrucționase o tentativă a lui Nansen de a ajuta la ameliorarea situației produse de foametea din Ucraina din 1928. Quisling a luat aceste refuzuri ca un afront personal; în 1929, cum britanicii erau dornici să-și reia controlul asupra misiunii diplomatice, a părăsit Rusia. A fost decorat cu (CBE) pentru serviciile aduse Regatului Unit, decorație revocată de regele George al VI-lea în 1940. În acest moment, Quisling primise și Ordinul Coroana
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
la Copenhaga pentru a se întâlni cu ofițerii naziști de informații care i-au cerut informații despre fortificațiile și despre protocoalele de apărare ale Norvegiei. S-a întors în Norvegia la 6 aprilie și, la 8 aprilie, a demarat a britanicilor, prin care Norvegia a fost adusă în război. Cu , Quisling se aștepta la un tipic răspuns rapid german. În primele ore ale zilei de 9 aprilie 1940, pe aer și pe mare, cu intenția de a-i captura pe regele
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
plăci din oțel iar în jurul orei 17:00 avioanele Corsairs aflate în aer erau capabile să aterizeze. La 9 mai, "Formidable" a fost din nou avatiat de un "kamikaze", la fel ca și portavionul HMS Victorious și cuirasatul HMS Howe. Britanicii au fost capabili să elibereze punțile de zbor, să le repare și să reia operațiunile de zbor în termeni de ore în vreme ce aliații americani erau implicați în operațiunile de reparații timp de căteva zile sau chiar luni, de multe ori
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
cu blindajul din oțel al punților par să se fi recuperat mult mai repede dar analizele post-război au indicat că unele, precum HMS "Formidable", au suferit avarii structurale care au dus la casarea lor drept măsură mai economicoasă decât reparațiile. Britanicii au afirmat însă că deciziile au fost luate ca urmare a situației economice a Marii Britanii și a politicii de reducere a dimensiunilor flotei sale. Prin contrast, chiar și cele mai serios avariate portavioane americane (precum USS "Bunker Hill") au fost
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
1922 și s-a opus acțiunii militare. În decembrie 1922, el s-a văzut confruntat cu opoziția anglo-americano-germană și cu lipsa combustibilului pentru producția franceză de oțel și a banilor pentru reconstruirea zonelor industriale devastate. Poincaré era exasperat de inactivitatea britanicilor, și a scris ambasadorului francez la Londra: Poincaré a decis să ocupe Ruhrul la 11 ianuarie 1923 pentru a extrage despăgubirile el însuși. Pentru francezi, adevărata problemă în cadrul "Ruhrkampf," în 1923, nu erau doar întârzierile livrărilor de lemn și cărbune
Ocuparea Ruhrului () [Corola-website/Science/320501_a_321830]
-
la 11 ianuarie 1923 pentru a extrage despăgubirile el însuși. Pentru francezi, adevărata problemă în cadrul "Ruhrkampf," în 1923, nu erau doar întârzierile livrărilor de lemn și cărbune, ci însăși sanctitatea tratatului de la Versailles. Poincaré le-a transmis, de multe ori, britanicilor că, dacă germanii își permit să sfideze tratatul de la Versailles în ce privește despăgubirile, atunci s-ar crea un precedent și, inevitabil, germanii vor începe să ignore și celelalte prevederi ale sale. În cele din urmă, Poincaré a declarat că odată distruse
Ocuparea Ruhrului () [Corola-website/Science/320501_a_321830]
-
implementa planul Dawes, la Londra s-a ținut o conferință în iulie-august 1924. Primul ministru britanic J. Ramsay MacDonald, care considera despăgubirile imposibil de plătit, a insistat pe lângă premierul francez Édouard Herriot să facă o serie de concesii Germaniei. Diplomatul britanic Sir Eric Phipps comenta: "„Conferința de la Londra a fost pentru «omul de pe stradă» francez un lung calvar... văzându-l pe dl. Herriot abandonând una după una drepturile franceze din Comisia de Reparații, dreptul la sancțiune în cazul nerespectării termenilor de către
Ocuparea Ruhrului () [Corola-website/Science/320501_a_321830]
-
făcut ținând cont de Acordul Sykes-Picot. El a susținut în fața ministrului de externe francez că proiectul pentru sistemul de mandate ale Ligii Națiunilor nu poate fi folosit ca o scuză pentru nerespectarea obligațiilor asumate față de Hussein. Acordul Sykes-Picot stipula că britanicii și francezii vor accepta fondarea unui stat arab independent, sau a unei federații de state independente, cum și faptul că cele două puteri vor consulta în această chestiune pe Shariful din Mecca. Francezii se angajau prin acest acord ca trupele
Conferința de la San Remo () [Corola-website/Science/323454_a_324783]
-
să guverneze Siria direct și a luat măsuri pentru impunerea cu forța a mandatului Ligii Națiunilor (bătălia de la Maysalun, iunie 1920). Francezii au răsturnat guvernul arab de la Damasc și l-au alungat de pe tron pe regele Faisal în august 1920. Britanicii l-au numit la rândul lor pe Herber Samuel în funcția de Înalt comisar și au pus în aplicare statutul de putere mandatară în Palestina, fără să obțină în prealabil aprobarea Consiliului Ligii Națiunilor. Articolul 22 al Convenției Națiunilor Unite
Conferința de la San Remo () [Corola-website/Science/323454_a_324783]
-
ceea ce avea să fie considerat mai tarziu primul discurs feminist al unui bărbat, în care susținea ințierea femeilor. În 1779, a fost trimis la Île-d'Aix pentru a-l ajuta pe Marc René, marchiz de Montalembert, în construcția fortificațiilor împotriva britanicilor. Cu toate acestea, cel mai mult din timp și l-a petrecut scriind "Legături primejdioase", precum și "O scrisoare către Madame de Montalembert". După ce i-au fost acordate șase luni de vacanță, el și-a petrecut acest timp la Paris, scriind
Pierre Choderlos de Laclos () [Corola-website/Science/323503_a_324832]
-
iahtul nu s-a mai intors în țară. După cumpărare, numele a fost schimbat din nou în "Nahlin" (de fapt numele cu care a fost lansată la apă în urmă cu aproape un secol). Iahtul a fost apoi cumpărat de britanicul William Collier, care a supus-o unei restaurări temeinice. În prima etapă, (1999-2005) nava a fost pusă în doc uscat, inspectată amănunțit, evaluată tehnic și curățată, ocazie cu care au fost îndepărtate peste 450 t de deșeuri și materiale contaminate
Iahtul Nahlin () [Corola-website/Science/322880_a_324209]
-
armatei indiene, feldmareșalul Sam Manekshaw a spus la un moment dat: „Dacă un bărbat spune că nu se teme de moarte, ori este mincinos, ori este un gurkha” În timpul războiului anglo-nepalez, gurkha au luptat împotriva armatei Companiei Indiilor de Est. Britanicii au fost impresionați de soldații gurkha și, după semnarea păcii au transformat Nepalul într-un protectorat. Mult mai târziu, britanicii au hotărât să se angajeze gurkha ca mercenari din rândul locuitorilor din interiorul Nepalului. (Schimbarea a constat în aceea că
Gurkha () [Corola-website/Science/322900_a_324229]
-
moarte, ori este mincinos, ori este un gurkha” În timpul războiului anglo-nepalez, gurkha au luptat împotriva armatei Companiei Indiilor de Est. Britanicii au fost impresionați de soldații gurkha și, după semnarea păcii au transformat Nepalul într-un protectorat. Mult mai târziu, britanicii au hotărât să se angajeze gurkha ca mercenari din rândul locuitorilor din interiorul Nepalului. (Schimbarea a constat în aceea că, la început, mercenarii gurkha erau angajați din regiuni precum Assam). Gurkha „originali”, descendenți ai clanului Rajput (thakuri și chetri) au
Gurkha () [Corola-website/Science/322900_a_324229]
-
Magar sau Gurung s-au angajat ca soldați. Gurkha din Thakur/Rajput s-au angajat ca ofițer. Unul dintre aceștia a ajuns aghiotantul lordului Mountbatten of Burma, ultimul vicerege al Indiei . Soldații gurkha erau recrutați din câteva grupuri etnice. Când britanicii au început să angajeze soldați din zonele interioare ale Nepalului, aceștia au fost recrutați din rândul grupurilor etnice magar, gurug, rai și limbu. Soldații mai vechi fuseseră recrutați din rândul populațiilor garhawali, kumauni și assam . După ce britanicii au abandonat India
Gurkha () [Corola-website/Science/322900_a_324229]
-
grupuri etnice. Când britanicii au început să angajeze soldați din zonele interioare ale Nepalului, aceștia au fost recrutați din rândul grupurilor etnice magar, gurug, rai și limbu. Soldații mai vechi fuseseră recrutați din rândul populațiilor garhawali, kumauni și assam . După ce britanicii au abandonat India, gurkhas au continuat să caute să se angajeze în forțele britanice sau indiene, atât ca soldați, cât și ca ofițeri. Legile internaționale prezente nu-i mai consideră pe gurkha britanici drept mercenari, ci soldați de drept ai
Gurkha () [Corola-website/Science/322900_a_324229]
-
rândul populațiilor garhawali, kumauni și assam . După ce britanicii au abandonat India, gurkhas au continuat să caute să se angajeze în forțele britanice sau indiene, atât ca soldați, cât și ca ofițeri. Legile internaționale prezente nu-i mai consideră pe gurkha britanici drept mercenari, ci soldați de drept ai armatei britanice, cu aceleași drepturi și obligații cu restul soldaților. Strigătul de luptă al soldaților gurkha este „Jai Mahakali, Ayo Gorkhali!” (Slăvită fie zeiței războiului, vin soldații gurkha!). Gurkha au fost mercenari ai
Gurkha () [Corola-website/Science/322900_a_324229]
-
ai armatei britanice, cu aceleași drepturi și obligații cu restul soldaților. Strigătul de luptă al soldaților gurkha este „Jai Mahakali, Ayo Gorkhali!” (Slăvită fie zeiței războiului, vin soldații gurkha!). Gurkha au fost mercenari ai Companiei Indiilor de Est în războiul britanicilor cu Imperiul Maratha (1817 - 1819), în luptele din Bharatpur din 1826 și în primul și cel de-al doilea război anglo-sikh (1846 și 1848). În timpul răscoalei cipailor (1857), gurkha au luptat de partea britanicilor și au incorporați în armata indiano-britanică
Gurkha () [Corola-website/Science/322900_a_324229]