20,803 matches
-
un fost consilier local din București (cu studii de economie) și un fost șef al unei direcții sanitar-veterinare județene. Dacă până acum am putut vorbi doar de cheltuieli greu justificabile și suspiciuni că banii au fost direcționați preferențial, acum lucrurile capătă, suplimentar, o coloratură grotescă. Doamnelor și domnilor deputați, Cred că a sosit momentul să punem capăt acestei anecdote bugetofage care a fost istoria Institutului Cultural Român. Mai întâi pentru că este o instituție inutilă: de facilitarea contactelor culturale dintre România și
Un deputat cere desființarea ICR și îl invocă pe Caragiale în demersul său by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/34385_a_35710]
-
din Est, ești cu atît mai vîrtos înclinat să privești cu admirativă invidie reușita postbelică a unei țări devastate, mecanismul bine uns al serviciilor publice și al instituțiilor, «ordinea», «curățenia» și «onestitatea» teutone. Pe acest fundal, orice fisură, orice derapaj capătă, pentru vizitatorul idolatru, proporții catastrofale. Dacă nici Germania «nu mai e ce-a fost», atunci totul e pierdut. Ei bine, Germania nu mai e ce-a fost! E prima oară cînd trăiesc la Berlin experiențe îngrijorătoare.” Dar ce anume îi
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3453_a_4778]
-
printr-o „reunire de contrarii... și structură dicotomă”, care urmează compoziția antitetică a povestirii. Și Povestea lui Stan Pățitul (1877) are „un personaj hâtru, în dodii”, deci unul tot anapoda, în timp ce în Harap Alb (1877), personajul de acest fel se multiplică, capătă relief, prin apariția giganților telurici, insoliți și greoi în mișcări, alcătuind „cortegiul grotesc” de „făpturi hazlii”, „hâtri uriași”, „amestec de naivitate și înțelepciune facețioasă”, conducând la „o viziune a lumii pe dos, înțeleasă à la lettre, cu vorbire anapoda”. Cu
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
în plenul PE: "Cei doi i-au obligat pe deputații români din grupurile socialist și ALDE să voteze, în martie, împotriva acordului din Consiliul European referitor la cadrul financiar multianual. Ei au lăsat să se înțeleagă că, astfel, ar putea căpăta mai mulți bani pentru România în 2014-2020. Țara mea obținuse deja mai mult decât în 2007-2013, în Consiliul European din februarie. Ponta și Antonescu nu au căpătat niciun cent în plus. Nici nu se putea. Demagogia nu te ajută să
Preda a făcut, în PE, apel către Ponta și Antonescu by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/36647_a_37972]
-
cadrul financiar multianual. Ei au lăsat să se înțeleagă că, astfel, ar putea căpăta mai mulți bani pentru România în 2014-2020. Țara mea obținuse deja mai mult decât în 2007-2013, în Consiliul European din februarie. Ponta și Antonescu nu au căpătat niciun cent în plus. Nici nu se putea. Demagogia nu te ajută să ai un buget mai mare. Le cer să nu mai vândă iluzii și să nu-i mai împingă pe euro-deputații pe care-i controlează să respingă bugetul
Preda a făcut, în PE, apel către Ponta și Antonescu by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/36647_a_37972]
-
răspunse. Și, după o clipă de șovăială, adăugă „și cu mama”. „Și ce face taică-tău?” îl întrebă atunci Alejandra, iar el nu răspunse imediat, până când, în cele din urmă, spuse că e pictor. Rostind însă cuvântul „pictor” glasul îi căpătă o nuanță ușor diferită, parcă mai fragilă, și se temu ca tonul vocii să nu-i atragă atenția, așa cum, desigur, mersul cuiva pe un acoperiș de sticlă atrage atenția tuturor. Alejandra observă pesemne ceva ciudat în cuvântul acela, după cum o
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
și la actul scrierii, devine oglinda în care se reflectă scriitura vilamatiană, pentru a-și dezvălui semnificația narcisistă. Vila- Matas inventează alte metafore, printre care aleea („de la sfârșitul lumii [...] locul ideal pentru a scrie cu adevărat...”) sau abisul. Actul scrierii capătă succesiv semnificația drumului, a călătoriei, a depășirii unei frontiere, a unui prag, pentru a merge mai departe, pentru că „a scrie înseamnă a avansa în lumea urmelor, până la ștergerea urmelor, a tuturor urmelor”. Presărate pe tot cuprinsul cărții, astfel de metafore
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
depresiv. Liderul PNL a infirmat tranșant această mistificare, facând referire la numeroasele încercări de decredibilizare la care a fost supus, încă de la preluarea președinției partidului. Nu există un asemenea dosar și nici un alt dosar! Există o campanie subterană care a căpătat diferite forme, de la pretinse tot felul de dosare până la pretinse tot felul de boli. Nu am în sesnul acesta nici un fel de emoție. Sunt sănătos. Din 2009, când am fost prima oară președinte al PNL, în fiecare zi ori s-
Antonescu: Nu am niciun fel de dosar! Invenții, parte dintr-o campanie subterană by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/36799_a_38124]
-
cărți tipărite scade, anticarii din Germania constată o creștere a interesului publicului pentru ediții bibliofile. Paradoxul e că pe măsură ce numărul de cititori obișnuiți (pentru care cititul e tabiet superficial sau mijloc de umplere a timpului) scade, numărul bibliomanilor crește, cartea căpătînd tot mai mult statutul de obiect de artă. Trei firme nemțești specializate în comerțul de tomuri vechi (Hartung & Hartung, Zisska & Schauer, Reiss &Sohn) au confirmat tendința generală de achiziționare a tipăriturilor vechi, amatorii de incunabule și cronici ferecate semănînd tot
Bibliomanii contemporani () [Corola-journal/Journalistic/3679_a_5004]
-
momente și schițe“ în ton șugubăț. Vintilă Mihăilescu e un pișicher mustăcind la vederea anomaliilor, pe care le înfățișează cu discernămînt, dar fără încrîncenare. Exemplele alese, oricît de sordide, sînt descrise cu umoare mucalită, tot ce cade sub privirea autorului căpătînd o tentă de iremediabilă comicărie. Sub imperiul glumei, aberațiile își pierd asprimea și devin simpatice în latura lor caraghioasă, comedia umană de sorginte românească fiind un bazar de exotisme care stîrnesc zîmbetul. Bucureștiul, cu lumea lui picarescă și sicarescă, de
Cetatea comică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3694_a_5019]
-
a primului volum de memorii ale lui Mircea Eliade în limba franceză: Fragments d'un journal (traduit du roumain par Luc Badesco, Gallimard, 1973). Una din vocabulele care revin adesea în scrisul lui Mircea Eliade este verbul a fascina, care capătă caracterul confesional la forma participială "fasciné". Am subliniat-o de fiecare dată, amintindu-mi de vechiul sfat al neuitatului meu profesor de la École Pratique des Hautes Études, eminentul seizičmiste Mr. Abel Lefranc: "Notați-vă, la lectura unui autor, cuvintele ce
Miorița și Mircea Eliade by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/6911_a_8236]
-
Dar asta oferă câmp liber fanteziei, iar același virtual scenarist invocat mai sus ar putea fi stimulat să brodeze o multitudine de situații dramatice pe teme care - ca întotdeauna când apar tangențe cu cel mai mare stat de pe glob - pot căpăta rezonanțe pasternakiene. Am obținut un unic articol de presă dedicat acestei femei, excesiv de discrete și modeste, despre care fiul ei scria: „Mama a făcut parte din prima generație de românce din Transilvania titrate universitar, dar n-a profesat, mulțuminduse cu
Variațiuni pe tema unei fotografii din R.l. by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/3531_a_4856]
-
revistei în Iași promițându-vă că mă voi achita de tot ceea ce decurge din această obligație. Deocamdată v-am trimis spre a decide un număr de producții personale pe care le-am socotit mai deosebite. Câteva dintre piesele trimise au căpătat cu alt prilej verdictul critic al domniei voastre. Numaidecât, după aceasta, după apariția revistei, mă voi osteni să vă aduc la examen lucrări meditate care uneori vor putea să satisfacă cerințele critice ale unei clase mai mari de cititori. Sunt
Noi contribuții la bibliografia lui George Mărgărit by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6151_a_7476]
-
din limba germană de Gabriela Danțiș), roman apărut la Editura Art, îmbogățește galeria „invitatei de onoare” - literatura de limbă germană. Merită lăudată inițiativa editurii de a însoți textul de o prefață consistentă, semnată de traducătoare, mai ales că romanul a căpătat și valoare testamentară, fiind scris cu trei ani înainte de moartea autorului, și implică numeroase referințe culturale și istorice. Cărți cunoscute în straie noi Literatura japoneză ocupă un loc singular, are la noi cititorii ei împătimiți, care au privilegiul de a
Alte noutăți de la Bookfest by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3537_a_4862]
-
disparate, ca de pildă (pentru a treia oară!) un roman mai puțin semnificativ, „Maitreyi", dar partea principală și fecundă a operei sale, eseurile, pregătite de Editura „Univers", sau lucrările de primă tinerețe, programate de Editura „Minerva", par a nu fi căpătat încă permisiunea de a apărea. Dacă nu vom edita noi la timp opera aceasta, o vor face probabil cei din exil. Iar dacă, iarăși, nu vom edita noi, contemporanii lui Eliade, lucrările de primă tinerețe găsite în arhiva familiei, atunci
Constantin Noica și unii dintre contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6122_a_7447]
-
spus noul ministru al Transporturilor. La rândul său, Ramona Mănescu și-a fixat propriile ținte ale funcției pe care a preluat-o: accesul la finanțare, buna administrare și activitatea. Respectarea acestora va fi facilitată de experiența europeană pe care a căpătat-o din funcția de europarlamentar, dă asigurări ministrul. Săptămâna viitoare Ramona Mănescu se va deplasa la Bruxelles pentru o discuție cu reprezentanții comisie europene. Jurnaliștii au supus-o din nou la un test pe Ramona Mănescu: ”În 2002 am călătorit
Ponta i-a predat lui Mănescu TranSporturile și privatizarea CFR Marfă by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/35645_a_36970]
-
dacă precizăm că proza cu pricina are titlul „Dărâmătorii”, iar rubrica din Dilema Veche a istoricului se numește SOS București și fragmentele citate din povestire descriu tocmai distrugerea unei minunate case vechi de către o bandă de golani. În final, totul capătă transparență. Iată ce mărturisește Andrei Pippidi: „Citind această poveste sadică, din care mi-am îngăduit să extrag aici câteva pasaje, mi-am adus aminte de ziua de 7 iulie 1986. E adevărat că, atunci, demolatorii aveau buldozere, așa că au terminat
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3704_a_5029]
-
inițiază în interpretarea operei lui Bach, iar din 1950, mutat la Cluj, studiază arta dirijoratului cu Antonin Ciolan, de la care învață că „un dirijor bun e pe jumătate filosof” (p. 28), trăsătură în care va excela mai tîrziu, cînd va căpăta faimă mondială. Deocamdată tînărul Erich își ia în serios rolul de studios, arătînd de pe acum însușiri pe care le va purta toată viața: se interiorizează pînă la a fi taciturn, se dedică muncii cu aerul unui posedat, aducînd cu un
Contrapunctul al XVIII-lea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3712_a_5037]
-
despre un obiect”7. S-a vorbit despre un dublu care se așterne între om și lume și care nu ignoră caracterul fictiv al acestei desemnări, uneori complexe. Este o identitate care se desprinde încet de personalitatea sa și care capătă o existență autonomă. În cazul unui scriitor, e vorba de momentul studiilor monografice, al biografiilor, care presupun interpretări și exegeze, intruziuni în firea omului și a operei, închegând astfel o imagine ce poate fi contrazisă de o alta, pe seama consultării
Ion Creangă, de la imagine la mit by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3713_a_5038]
-
Discursul lui Pico. După ce Parisul a fixat-o în erudite versuri, faima filosofului get va trece la anul 1509 în Germania, unde Agrippa începe acum să scrie cele trei cărți ale „bibliei” ocultismului renascentist. În De occulta philosophia, cuplul Zamolxis-Zoroastru capătă statutul de primi autori ai „magiei spirituale”, „cea mai perfectă și superioară știință, cea mai înaltă și sacra filosofie, desăvârșirea nobilei filosofii”viii. Și apologia filosofului Zamolxis nu se oprește aici. Tracul apare distribuit în rolul de înaintemergător al filosofiei
Un get la Școala din Atena by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3719_a_5044]
-
gineceu afectiv. Acum, femeia poetă poate păși cu siguranță pe un culoar propriu, avînd un simțămînt de independență a vitalității ce-i aparține. Calea a fost deschisă la noi de Maria Banuș, cu Țara fetelor, jurnal al ebuliției emoțional-senzuale juvenile, căpătînd în zilele noastre o caracteristică ilustrare sub condeiul mai multor autoare, de la Angela Marinescu la douămiistele uneori emancipate pînă la rostirea porno. Dar pe cînd acestea aduc în scenă o dezlănțuire totală, un elan ce frizează nu o dată anarhia senzorială
Un culoar propriu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3733_a_5058]
-
strigarea/ numelui meu” (Cîmp luminos țesut din raza minții). Aspirația spre transcendență e aici cu atît mai semnificativă cu cît străbate stratul anatomo-fiziologic, uriașul freamăt trupesc spre a-și articula imaginea. Drumul terestru, constrîns pînă la un punct de visceralitate, capătă o perspectivă ascendentă. Deși „întîrzie”, duhul își semnalează prezența: „am găsit piatra pe care să-mi întemeiez rugăciunea”, declară poeta, spre a adăuga: „la zenit singur El// limba Lui izvorul de-acolo/ îndurării de-aici” (Implorat să inunde). Per aspera
Un culoar propriu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3733_a_5058]
-
în peliculă cineastică, fie inserare în pagină romanescă. În primul caz avem de-a face cu o ecranizare, în al doilea caz cu o romanțare. Și întrebarea firească e: cît din aceste mărturii poate trece în lumea artei, spre a căpăta mai multă notorietate? La prima vedere răspunsul e afirmativ: totul dintr-o biografie poate fi ecranizat, la fel cum totul poate fi romanțat. În realitate, ficțiunea de origine biografică are o limită a cărei cauză e dublă: 1) schimbarea unghiului
Biografii neromanțate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3737_a_5062]
-
au, totuși, un caracter artificios, de prefabricat livresc, departe, oricum, de dramatismul autentic din (spre exemplu) recentele romane ale lui Alexandru Vlad sau Lucian-Dan Teodorovici. Totul pare filtrat, distilat prin ecranul confesiunii, esențializat și estetizat, pînă ce faptele încep să capete un aspect translucid, de insecte prinse în chihlimbar. Ar fi fost, probabil, de dorit ca rolul „bufnițelor” în economia narativă a cărții să fie ceva mai bine reliefat, mai proeminent, în așa fel încît cele două planuri narative paralele, care
Pe înălțimi by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3738_a_5063]
-
escapadelor montane ale micilor năzdrăvani „sawyer-ieni”: răzbunări scatologice pe neaveniți, scufundări periculoase pe cursul superior al pîrîului Ghindura, inițieri în alpinism, urcușuri la refugii sau la castelul părăsit ș.a. Un salt „la sacrificiu” de pe pod - cu public! - în apele învolburate capătă caracterul unei micropiese de teatru, în care timpul și spațiul explodează: „Tot din secunda aia, cît am străbătut cei patru metri și jumătate călăuziți de legea gravitației, mi-a rămas în minte o pasăre mare, un punct negricios pe azuriul
Pe înălțimi by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3738_a_5063]