6,191 matches
-
zice că acum e total altfel. Nu că n-ar fi fost altfel și înainte. E afectat, într-adevăr. Dar creierul e un loc surprinzător. Nici nu știi din câte-și poate reveni. —Asta-ncerc să-i spun de-o căruță de ani lui bărbatu-meu. În mintea lui se produse un declic. Simți fiorul dezgropării unui lucru prea mic ca să merite reținut. Nepoata dumitale... e cumva slăbuță, cu tenul alb? Cu părul lung și drept, până mai jos de umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
picioare în nopțile de sâmbătă. El unul se lepădase de religie în clipa când împlinise șaisprezece ani, iar taică-său îl declarase liber să-și aleagă propria damnare. Nimănui n-are cum să-i convină toată chestia cu Rămasu’ de căruță, după ce a crescut cu o mamă care se trăgea de șireturi cu Însuși Marele Smardoi. Pe Bonnie o apucă pandaliile când Mark se pornește să facă mișto de Iisus, așa că de-a lungul anilor au început să se priceapă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
toate categoriile de animale care beau din apa râului. În ultima rundă de negocieri, Adăpostul își pusese în cap pe toată lumea, mai puțin cocorii. Ne atacă din toate părțile. Ieri eram pe malul râului, la vest de vechiul pod pentru căruțe, și o tăiasem peste deal. Bat câmpurile astea de când aveam șase ani. Brusc, apare fermierul tunând și fulgerând împotriva mea. Blugi, bocanci mari, cămașă de lucru și o carabină atârnată de antebraț ca o rachetă de tenis. Pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și ca să-i păcălească pe cei aflați în drum spre California, în Navigator-urile lor, că ar merita să se oprească aici. Achită cei 8,25 dolari, trecu pe lângă figurinele pionierilor în mărime naturală și urcă pe scara rulantă în căruța cu coviltir, înconjurată de fresce uriașe. O văzu pe Bonnie lângă căsuța de lut exponat, cu rochia ei de stambă și boneta țuguiată, vorbind unui grup de școlari pe un ton ciudat, de modă veche - o versiune MTV-istă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
tot el. Mai întoarce, Doamne, roata vieții, Înger, îngerașul meu, Am văzut lumina cea adevărată, Veșnica pomenire. Poeziile le făcea Moșul, tatăl lui mamaie. Era mucalit. Îl știi pe Lica Gornel din capătul satului? Lica Gornel, om nebun, a întors căruța în drum și și-a răsturnat pomana în curte la Stana. Lica Gornel râdea, și noi cu el, Stana se supăra. Fiecare după puteri. Povestea se vede peste zi și se face ca un fel de descântec și se zice
Despre scris, dar cel mai mult despre iubire. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
ce e aia rușine, frică, bătaie, ascultare. Generalul mă simte de cum părăsesc patul de campanie, se trezește, îmi solicită prezența, iar eu trebuie să-l adorm din nou. Dacă am noroc, mai prind poate juma de oră. Degeaba, sunt o căruță de nervi. Nu mai bine dormeam? „Se ridică într-o subită pornire de groază. Să scape! Trebuie să scape! Frank o s-o salveze. Are să-i dea viață, poate și dragoste. Voia să trăiască. De ce să fie nenorocită? Avea și ea
Non-stress test. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Elena Vlădăreanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1784]
-
Îți amintești de o mulțime de lucruri. Îți amintești de un cal mare și puternic, cu mersul greoi, cu pete cenușii, cu copite zdrențuite, care stătea lîngă o bordură Într-o zi necruțătoare de august. Stăpînul său Îl deshămase de la căruță și animalul, cu capul mare plecat răbdător spre pămînt, stătea copleșit de o mîhnire tăcută și nesfîrșită, iar un băiețel cu ochi negri și fața Întunecată stătea lîngă el ținînd În mînă niște zahăr și stăpînul calului, cu chipul aspru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
obișnuite, mărunte, foarte cunoscute. Se simțeau În felul cum băiatul cu ziarele azvîrlea cu Îndemînare În pridvor sulul de hîrtie și cum bărbatul În cămașă ieșea În pridvor și se apleca să le ia, În tropotul lent al calului de la căruța cu lapte ce Înainta pe strada liniștită, În clinchetul sticlelor urmat de o pauză, În pașii grăbiți ai lăptarului și În zăngănitul sticlelor, și, iarăși, În tropotul copitelor și al roților, În calmul dimineții, În puritatea luminii și În cîntecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
țara cu trenul său mare, Încărcat cu vieți omenești, de mii de ori. Copiii lui crescuseră, se căsătoriseră, iar el văzuse cu ochii săi de patru ori săgeata tragediei arcuindu-se peste șine, spre Întunericul groazei, peste coșul cazanului - o căruță ușoară, de vară, plină de copii, un buchet de chipuri mici, Încremenite; un automobil ieftin, Înțepenit pe șine, plin de figurile rigide ale oamenilor paralizați de frică; un vagabond bătrîn, mergînd pe lîngă șine, prea bătrîn și prea surd ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
strîngi măcar o brumă de avere dacă tot ce cîștigi se duce pe mîncare, să-ți umpli burta? Zău așa, măi omule, cred că ai mintea În stomac!“ Păi, dacă se-ntîmpla să-i iasă În cale un țăran cu o căruță de marfă de care voia să scape și să plece din oraș ca să se Întoarcă acasă, el Îi cumpăra tot. Că doar ți-am mai spus! Ce părere ai? Doamne, ce nătărău... atunci a trimis omul acasă cu cinci sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
or trăi. N-or să le mănînce și-or să se strice!“ Se vedea că era cam Încurcat, crede-mă! „Zău, am crezut că fac bine. Poate că totuși am greșit“ - a zis. Păi, nu mi-a adus odată o căruță de pepeni galbeni și verzi... douăzeci și șapte de pepeni verzi și Dumnezeu știe cîți pepeni galbeni, cred că erau sute. „Ce minte-ai avut să-i cumperi?!“ - am zis. „O să-i mîncăm. O să-i mănînce copiii“ - zice. Sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să-și ofere o pauză; aceasta era senzația. Trebuia să fie pauză în existența agitată pe care o avusese acest corp Gosseyn din momentul în care se trezise în capsula de la borul navei de luptă Dzan. Dormise, e adevărat, în căruța lui Dan Lyttle. Dar, deși un somn de oboseală avea rolul lui. și necesitatea lui, nu de asta simțea nevoia. O pauză. Spuse: - Ascultă, Enin! Ascultă. Dan! Președintele Blayney a pus o sumă de bani în fiecare din costumele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
vizitate în grup cu clasa la Casa Memorială. În 1954, doamna Agatha făcea parte din Comitetul de Asistență al Cartierului, cu toate acestea, multe neplăceri avea familia Bacovia din partea vecinilor. Cei din fundul grădinii era precupeți de păsări, "aveau o căruță cu doi cai, câini mari și răi..." Pe bună dreptate se mărturisește doamna și se plânge posterității că precupeții își legau și câinii, dar și caii, de ulucile familiei poetului când prea bine ar fi putut să-i priponească "de
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
știu, cu interes la TV privesc: taman acu, pe ulițele din LA, baban se fugăresc niște mașini cu personaje negative și cu personaje pozitive. Pe urmă, când cursa sfârșește indistinct într-un bar, mă apucă deodată grija că rămân de căruță și că, nespunând eu nimic referitor la problemele fundamentale ale țării, uitat fi-voi "Orânduiaște", zice beiul de Moldova, "casa ta că vei să mori". "Asta cam așa-i", zic, puțintel intimidat, în timp ce, pe micul ecran, din nou se aud
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ne arată nouă că avem de-a face cu ceva grav, că adică ar trebui verificate (schimbate?) "semeringurile", "alezate pistoanele", sau (și mai rău!) schimbat set motorul și instalat unul din acela pe nume Borgo, dacă vrei să te țină căruța. În urmă cu trei ani și jumătate, din lipsă de bani și (poate că) de imaginație, am cumpărat, în locul autoturismului celui vechi, unul nou de aceeași stirpe. Cei care fac ca mine, ca mine să pățească! La nici o mie de
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Lanark, apoi își duse mîna la gură, de parcă ar fi fost surprinsă și contrariată. Lui Lanark îi venea să-i facă cu mîna, ca băiatul, să deschidă fereastra și să-i strige cîteva cuvinte liniștitoare, dar pe stradă trecu o căruță de lăptar trasă de un cal maroniu, și cînd se uită înapoi, nu mai era nimeni la bovindou. Această viziune îl afectă profund pe Lanark. Coborî jaluzelele să blocheze altă scenă care-ar fi putut s-o înlocuiască, și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fermierul, copiii lui și cu mine mîncam porridge la masa din bucătărie. Toate amintirile mele de la fermă sînt încărcate cu ouă. Pe cînd cotrobăiam prin hambar, odată am găsit mai multe ouă maronii într-o grămadă de urzici din spatele unei căruțe vechi. Priveliștea era surprinzătoare, căci ouăle ne veneau de obicei din cotețele din lemn aflate pe cîmpul din vecinătate. M-am dus agale pînă în bucătărie ca să-i spun cuiva. Acolo era fermierul, care mi-a explicat că uneori găinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lor îl scormoneau cu linguri îndoite sau se jucau cu bucățele de lemn pe care le făceau să plutească în băltoacele rămase de la ploaia de săptămîna trecută. în mijlocul străzii, un tînăr palid, aproape fără buze, zîmbea și stătea într-o căruță trasă de un măgar cu o goarnă pe genunchi. în căruță erau cutii de jucării colorate care puteau fi cumpărate în schimbul zdrențelor, sticlelor și borcanelor de gem, și în jurul lui se adunase deja un cîrd de copii cu sombreros din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de lemn pe care le făceau să plutească în băltoacele rămase de la ploaia de săptămîna trecută. în mijlocul străzii, un tînăr palid, aproape fără buze, zîmbea și stătea într-o căruță trasă de un măgar cu o goarnă pe genunchi. în căruță erau cutii de jucării colorate care puteau fi cumpărate în schimbul zdrențelor, sticlelor și borcanelor de gem, și în jurul lui se adunase deja un cîrd de copii cu sombreros din carton suflînd strident în fluiere sau fluturînd steaguri colorate și moriști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vrem s-o împrăștiem înainte de a ajunge acolo, spuse Duncan. Era surprins să-l vadă pe taică-său cutremurat. Urcară dealul pe o cărare pietroasă, înecată în garduri vii îmbobocite și ferigi. Mai sus se transformă într-un drumeag de căruțe peste un cîmp verde, apoi o luară printr-o spărtură într-un canal de piatră secat care dădu apoi într-o cărare nisipoasă, printre ierburi sălbatice, unde cîntau corle. Lîngă cărare era o piatră plată cu o gaură în mijloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
O, da. Mă lua de umeri și mă scutura în pat, dimineața. Hector! Hector! E patru și zece. Vine doamna Stewart la slujba ei de la brutărie... i-aș recunoaște oriunde pașii. Sau: e opt fără un sfert... aud calul de la căruța lăptarului Eliot la două străzi de-aici. — Dumneavoastră puteți să spuneți ora, domnule Drummond? întrebă Thaw. Domnul Drummond ridică un ceas deșteptător care stătea cu fața în jos pe o stivă de cărți de lîngă pat. îl duse la ureche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
rândul Lui, Irina și-a făcut rost de costum, și-a cumpărat pantofi de lac și a omorât un șarpe cu a cărui piele a învelit un băț, „baston de ginere“, zicea. Apoi, duminică, pe întuneric, a venit cu o căruță și cu doi veri de-ai Lui să-și fure mireasa. În drum spre casă, după ce-o furase, El și-a scos pantofii de lac fiindcă îi ardeau picioarele. Mergea pe jos, desculț, lângă căruță. Mireasa susținea că acum
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
a venit cu o căruță și cu doi veri de-ai Lui să-și fure mireasa. În drum spre casă, după ce-o furase, El și-a scos pantofii de lac fiindcă îi ardeau picioarele. Mergea pe jos, desculț, lângă căruță. Mireasa susținea că acum, dacă e nevasta Lui, trebuie neapărat să-i cumpere o păpușă. „Ce-ți mai trebuie păpușă când ai câtămai păpușoiul lângă tine ?“, a glumit unul din verii-martori, cel care mâna căruța. Irina s-a repezit din
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Mergea pe jos, desculț, lângă căruță. Mireasa susținea că acum, dacă e nevasta Lui, trebuie neapărat să-i cumpere o păpușă. „Ce-ți mai trebuie păpușă când ai câtămai păpușoiul lângă tine ?“, a glumit unul din verii-martori, cel care mâna căruța. Irina s-a repezit din nou la undiță, a scos un peștișor și l-a vârât în buzunarul fără fund al redingotei. După aceea nu s-a mai așezat. Se întristase, brusc. „S-a prăpădit acum două săptămâni“, a ținut
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Acolo apele veneau adesea mari și înecau toată întinderea de prunduri. Atunci, stăteam în moară ca într-o arcă mirosind a făină. Câteodată, noaptea, nenea Vitu pescuia cu un trident, în iaz, la lumina făcliei. Când apele se retrăgeau, soseau căruțele la măcinat. În urma lor se furișau iepurii, ciuguleau boabele căzute din saci. Poate mi se părea, dar eu, care știam să opresc ploile când deveneau plictisitoare, îi vedeam aievea, mă și jucam cu ei... A doua ipostază mă transporta, cam
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]