4,453 matches
-
știu nimic despre amenințările pe care le-a primit domnul Grady. Se întoarse apoi către Bell, care îi întoarse privirea. Uneori, detectivul putea avea un aer timid și rezervat, dar niciodată când confrunta un suspect. Privirea sa trăda acum un calm absolut. - Înțeleg și sunt de acord că trebuie să vă faceți datoria. Dar credeți-mă când vă spun că nu am nicio intenție de a-i face rău domnului Grady. Eu sunt crescut la țară, iar unul din lucrurile la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
controlul asupra situației. Nu trebuie să treacă nici măcar o secundă între producerea greșelii și reacția ta. Trebuie să fii îndrăzneț și să-ți controlezi publicul pentru a putea să transformi dezastrul în aplauze. Reamintindu-și cuvintele maestrului, Malerick își recăpătă calmul. Își aranjă o șuviță rebelă din perucă și privi în jur, gândindu-se la ce avea de făcut. Trebuie să fii îndrăzneț și să-ți controlezi publicul pentru a putea să transformi dezastrul în aplauze... Sachs mai privi o dată oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
sau două. După miros. E destul de cald. - Nenorocitule, izbucni criminalistul. Deși oficial era civil acum, Rhyme rămăsese în sufletul său polițist. Și nu există nicio solidaritate mai mare decât cea între polițiști. E destul de cald... Făcu un efort să rămână calm și întrebă pe un ton neutru: - Cum ai ajuns la mine? - La târgul meșteșugurilor. M-am apropiat de partenera ta, de polițista roșcată. M-am apropiat foarte tare. La fel de tare cum m-am apropiat de tine mai devreme. Probabil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Eu sunt în Reno. I-am spus că nu. Să știți că nu i-a picat bine. Rhyme se încruntă din nou. - S-a enervat? încercă Sachs. - O, da. Puțin spus. - Continuă, vorbi din nou Rhyme, încercând să-și păstreze calmul. Spune-ne ce a mai zis. - Păi asta a fost tot. Ce v-am spus până acum. Adică, au mai fost câteva chestii. S-a purtat ca de obicei. Din topor. Ca pe vremuri... Știți ce a zis când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ar transmite apoi un semnal subtil către liderul formației muzicale, care ar da tonul pentru marșul energic al lui Joh Philip Sousa, „Stars and Stripes Forever”. Lucrătorii ar înțelege despre ce este vorba și, înarmați cu portavoci, ar ghida cu calm evacuarea publicului prin ieșirile special amenajate (la rândul lor, nu ar părăsi corabia atât de repedeă. Fluxul a fost modificat o dată cu trecerea timpului, apărând noi proceduri de evacuare din cort. Dar dacă ar exploda o bombă care ar împrăștia lichid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
transpirație, confecționate din sticlă, contribuiau la deghizare: un directoraș financiar de la o mare bancă, ieșit la alergarea de dumnică seara. Se oprise să își tragă sufletul și privea absent la cortul de circ. Extrem de natural. Descoperise că e ciudat de calm. Serenitatea aceasta îi amintea de momentul imediat următor incendiului de la circul Hasbro din Ohio, înainte ca toate implicațiile dezastrului să devină evidente. Deși ar fi fost normal să urle, descoperise de fapt că e amorțit. În comă emoțională. Simțea același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și intri fascinat în enorma catedrală a pădurii. Privirea rătăcește și se umple de culorile vii ale unei vegetații proaspete, de o neîntrecută frumusețe. Plămânii respiră aerul tare și curat al pădurii și întreaga ființă e pătrunsă de liniște și calm. Simți că te afli într-o lume de miresme tari și de legende, te simți liber ca pasărea, ori ca frunza mângâiată de vânt. Dar nu există tablou mai încântător ca apusul soarelui, văzut de la cabana Dochia. Copacii învăluiți în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
front, acasă, în toată lumea... Însuși pământul mi se pare că trece printr-o zonă de primejdii... Ce să facem? Norocul e scutul tuturor... Așa!... Ascultă-mă pe mine... Mai chibzuiește și o să-mi dai dreptate! Dar fără patimă! Fără pripire!... Calm!... Calm!... Se sculă încet, își puse casca în cap, gata de plecare. ― Decât să mă duc acolo, mai bine trec la muscali! șopti atunci Apostol, uitîndu-se drept în ochii căpitanului. ― Ușor de zis, răspunse Klapka liniștit, parcă ar fi așteptat
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
acasă, în toată lumea... Însuși pământul mi se pare că trece printr-o zonă de primejdii... Ce să facem? Norocul e scutul tuturor... Așa!... Ascultă-mă pe mine... Mai chibzuiește și o să-mi dai dreptate! Dar fără patimă! Fără pripire!... Calm!... Calm!... Se sculă încet, își puse casca în cap, gata de plecare. ― Decât să mă duc acolo, mai bine trec la muscali! șopti atunci Apostol, uitîndu-se drept în ochii căpitanului. ― Ușor de zis, răspunse Klapka liniștit, parcă ar fi așteptat de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o pereche așa de potrivită... A venit deci să afle cauzele "gestului" și să-i atragă luarea-aminte asupra gravității unei hotărâri neîndreptățite, când e în joc onoarea unei domnișoare... ― Hotărârea mea e nestrămutată, domnule Domșa, îi răspunse Apostol cu același calm imperturbabil, după ce, în vremea cât vorbise avocatul, mâncase tacticos, ciugulind cu mare băgare de seamă toate oscioarele de pe farfurie. Și e nestrămutată fiindcă nu mai iubesc pe domnișoara Marta! ― Cum n-o mai iubești? De ce? întrebă Domșa, căscând mari ochii
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Cel mic tresare: — Ce? Ce? Ce? Se pare că a repetat întrebarea de cel puțin douăzeci de ori, făcând salturi pe loc și răsucindu-se de parcă ar fi avut friguri. În ce-l privește pe tipograf, își păstra în continuare calmul și zâmbetul fin. Lui i se adresă judecătorul: — Nu sunteți surprins? Celuilalt ii luă ceva timp până să răspundă, îl privi pe Mierck din cap până-n picioare, și pe colonel, iar primarul îmi spune: „Ai fi crezut că-i cântărește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
simțeam rușinat. Carnetul din buzunarul meu avea o greutate considerabilă. Am alergat, am alergat, m-am simțit captiv în casa cea mare, a trebuit să beau, pe nerăsuflate, o jumătate de sticlă de vin, pentru a-mi recăpăta suflul și calmul. Și am așteptat seara, cu micul carnet pe genunchi, fără a îndrăzni să-l deschid, privindu-l ore întregi, ca pe ceva viu, ceva secret și viu. Când se lăsă seara, capul îmi ardea. Nu-mi mai simțeam picioarele, după cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ei, părul ei mângâie trupul micuț al copilei, șuvițe negre și lungi îi cad până pe coapse, astăzi este aproape frumoasă, încă destul de colțuroasă, dar îți este greu să îți desprinzi ochii de la ea, fiecare mișcare a ei se naște din calmul mișcării precedente. Nu pare impresionată de critica mea implicită, nici de mulțumirile mele, nu se gândește la ea însăși deloc, înțeleg deodată, nu se gândește la ce îi spune fiecare vorbă pe care i-o zic, ci la ce îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
a sa, murmură cuvinte liniștitoare în urechea ei, dar este mult prea târziu, nu va mai adormi, nici mama ei, care apare în salon, dezordonată, ce s-a întâmplat, întreabă ea, este pentru prima dată când o văd pierzându-și calmul, iar Udi se plânge, îmi adormise în brațe, dar s-a trezit acum, când au intrat ele. Ea se apropie de el și îi ia fetița din mâini, chiar nu trebuia, ne-am înțeles să mă chemi dacă plânge, sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cu totul strigătele vesele ale copiilor în apa rece, cu firișoare de nisip auriu printre degete, sau roșeața pepenilor îndulcindu-i marginile. La fel voi uita și eu murmurele liniștitoare ale apropierii, într-o clipită, înainte să mă cuprindă somnul, calmul plăcut al dimineților de Shabat, broderia frumos lucrată a planurilor de familie, chiar și lucrurile cele mai neînsemnate, precum bătaia inimii unui bărbat pe salteaua patului, prezența în sine a unei alte ființe, fie ea și ostilă, separându-mă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îngrijorat că politicienii absentează de la frământările și căutările pentru ziua de mâine. Sunt îngrozit că seceta a prins toată România și o bună parte din Europa! În esență, nici eu nu pot da soluții decât să îndemn la cumpătare și calm. Să strângem de pe câmp orice se poate, inclusiv știrul pe care să-l depozităm și frunze de copaci pentru hrana animalelor, pentru că vânzarea lor nu e cea mai bună soluție. Ca totul să fie cel mai rău, iată, revine Traian
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
ne sincroniza cu civilizația în formele ei cele mai înalte. Fiecare, sau aproape fiecare unitate, are pliante de prezentare. Cu schema sau harta orașului, cu obiectul de activitate și cu... figuri feminine dar și principalele elemente de informare și comunicare. Calmul englezesc se simte la ,,băștinași” pentru că ceilalți gâfâie din greu și accelerat să-i ajungă sau să-i depă șească. Nu pare că oamenii au probleme de viață. Viața uniformă și lipsa competitivității ,,personale” dau aerul conservator. Mongoloizii și negrii
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
în mod explicit, după ce am citit prima carte de filosofie feministă. M-am simțit, în sfârșit, în pielea mea. Aveți un feed-back pozitiv de la femeile din România, sau pe multe din ele le-ați stresat, când le-ați trezit din calmul patriarhal? Nu pot să vă răspund exact. Nu am un feedback de la femeile din România în general. Prin ’92 eram încă foarte legată doar de feminismul academic și mai ales de cel filosofic. Atunci am oferit primul interviu de o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
Andi Ștefănescu urma să o înregistreze m-a surprins oarecum, deoarece de atâtea ori întorsesem lucrurile pe toate fețele, încât nu vedeam ce aș mai fi putut spune, dar am acceptat-o imediat. Citind astăzi acel dialog, rămân surprins de calmul și siguranța de atunci. Gândul însă îmi era acasă: nu voiam să lipsesc de la Evenimentul inevitabil, care zguduise Estul nostru trist și, firesc, România nu putea face excepție, nu putea și nu avea cum să fie ocolită. Mă întorceam acasă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
încerca să găsească niște lacune în povestea asta a dumitale. Vei avea în față federalii, Comisia de comerț interstelar, Administrația colonială, reprezentanții companiei de asigurări... ― Îmi dau seama. ― Spune-le simplu ce s-a întâmplat. Important este să-ți păstrezi calmul și să-ți ascunzi emoțiile. Bineînțeles, își zise ea. Toți prietenii ei, tovarășii de drum și cei apropiați muriseră. Pierduse cincizeci și șapte de ani din existența ei, cufundată într-un somn odihnitor. Calm și fără emoție. Firește. Dar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
apă șuierau și, condensându-se, formau bălți. Aceasta era respirația uzinei. ― Pasajul se lărgește. Hicks efectuă o panoramare cu camera sa. Militarii pătrunseră în interiorul unui vast dom cu pereții făcuți dintr-un material diferit. Faptul că toți infanteriștii își păstrau calmul se datora antrenamentului. ― Oh, Dumnezeule, murmură Ripley. Burke trase o înjurătură. Camerele și lămpile le ofereau imaginea sălii. În locul pereților netezi și ondulați de mai înainte, erau acum alții, grosolani și neuniformi. Se vedea în plus un basorelief compus din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
este același cu al meu, Burke, de simplu observator. Apone a murit. Gorman nu e mai breaz. Conducerea expediției revine militarului de grad imediat inferior. (Ea se uită dincolo de reprezentantul Companiei, uluit.). Așa-i, Hicks? ― Absolut, răspunse caporalul cu dezinvoltură. Calmul profesional al lui Burke începea să se evaporeze. ― Ascultă. Costul acestei operații se ridică la mai multe milioane de credite. Hicks nu poate în nici un caz să ia o astfel de hotărâre. Caporalii nu sunt abilitați să utilizeze arme nucleare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ușa izolatoare, murmură Ripley. Vacarmul era tot mai puternic și mai aproape. Auzeau acum și un sunet care le punea la grea încercare nervii: scrâșnetul ghearelor de oțel. ― Credeți că ar putea să vină până aici? (Ripley era uimită de calmul lui Hicks. Era încredere... sau resemnare)? Cel care a încercat să-l tragă pe Gorman din VTT a reușit să smulgă un tambuchi, ții minte? îi aminti ea. ― Colo jos nu e un tambuchi, ci un izolator ignifug categoria AA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
a porni pe culoar. În drum se întâlni cu Vasquez care-i aruncă o privire criminală mijându-și ochii. Fularul ei, înmuiat de sudoare, se lipise de piele și de părul negru. ― Tot mai vrei să mă omori? o întrebă cu calm locotenentul. Răspunsul lui Vasquez fu amestecat de dispreț și resemnare. ― Nu mai are rost. Ea-și văzu de drum, continuându-și rondul. După plecarea lui Gorman și Burke, secția medicală rămase pustie. Ripley ajunse la blocul operator, acolo unde o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
facem felul nemernicului ăstuia. Lui Burke nu-i era ușor să ignore gura amenințătoare a armei comtehului. O apărare ușoară a degetului infanteristului pe trăgaci și țeasta îi va exploda ca un pepene prea copt. Izbuti să-și păstreze un calm aparent, nervozitatea nefiindu-i trădată decât de broboanele de sudoare care i se rostogoleau pe frunte. În ultimele cinci minute, alcătuise și respinsese vreo cinci discursuri, considerând de fiecare dată că era mai bine să tacă. Hicks poate va accepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]