3,984 matches
-
a continuat Susan. În primul rând, o să-mi ofere destul timp singură ca să-mi limpezesc gândurile, iar, în al doilea rând, să sperăm c-o să-l determine pe Nick să mă aprecieze mai mult. —În care caz..., Fiona a ridicat ceașca de cafea ca pentru un toast, ...totul devine perfect logic, iar eu te susțin din toată inima. Deși cred că ar fi fost de preferat să-ți atingi scopurile astea petrecând două săptămâni la un spa din insulele Caraibe. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
tulburi, care o Învăluie, pustiind-o. Realitatea cea vie mă părăsește. Lumina scade necontenit. Beznă. Sete. Foame. Frig. Singurătate. Cumplită singurătate. Mă trezesc Într-o baltă de lacrimi. Trupul Îmi este cleios. E aproape Întuneric. O greață cumplită plutește Înăuntru. Ceașca de cafea e răsturnată. Lichidul Împrăștiat. A mai rămas o zi. Și nu am făcut nimic pentru Marea Călătorie. Pentru Marele Pas. Nimic. Mă trântesc În așternuturi și rămân inert un timp nesfârșit. Ziua a treia (ultima) Martombrie irepetabil. Mă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Întrebat dacă am cafea (a ei se terminase), Însă a trebuit să o dezamăgesc, spunându-i că nu beau cafea, dar că am, În schimb, cel mai bun ceai verde din univers. A acceptat surâzând. Când m-am Întors cu ceștile, stătea turcește, cu picioarele În x, adunate sub ea, oglindindu-se atent la vânătaia pe care și-o acoperea cu fond de ten. Se Îmbrăcase Într-un capot verde, Înflorat și cu mânecile foarte lungi, ca un chimono. Mi-am
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
O, știu că tu ești de felul tău palidă, draga mea, recunoaște ea voioasă. Dar un pic de ruj poate face minuni. În ceea ce mă privește, am numai cuvinte de laudă pentru nuanța „Rug de toamnă“ de la Helena Rubinstein. O ceașcă de ceai? Chiar nu am vrut să mă descriu În timpul prânzului de Boxing Day drept persoana care câștigă pâinea În familia noastră. Mi-a scăpat. La masă se desfășura o discuție despre deciziile luate de Anul Nou, iar Donald, demn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
era o alternativă: nu aveam timp de asta. În weekenduri, Întorcându-mă de la supermarket, mi se Întâmpla de multe ori să mă uit prin ferestrele aburite ale unei cafenele și să văd un cuplu, cu vârfurile degetelor atingându-se peste ceașca de cappuccino sau un bărbat singur citind un ziar și tânjeam să intru și eu, să comand ceva de băut și să tot stau. Dar asta era imposibil. Când nu eram la serviciu, trebuia să fiu mamă. Iar când nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ea? 16.40: Sunt mai calmă. Calmul femeii condamnate. Nu pot face absolut nimic. Băncile sunt Închise pentru că e sărbătoare. Nu pot să vând nimic până marți. Nu are rost să stric restul excursiei. Mă dau jos din una dintre ceștile care dansează ale Pălărierului Nebun, când remarc un bărbat de la coadă care Încearcă să-și dea seama cine sunt. E Martin, un vechi iubit. Cunoașteți senzația pe care ți-o induce vederea unui fost? O simt acum. Fantoma unei pasiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de bine mi-a mers fără el. Răz-gând Nu mă recunoaște. NICI MĂCAR NU MĂ RECUNOAȘTE. M-am schimbat oribil și m-am zbârcit și nu mai sunt atrăgătoare pentru un bărbat cândva obsedat sexual de mine. Peste ceața pastel a ceștilor care se Învârtesc, Întâlnesc privirea bărbatului, Îmi zâmbește. Nu e Martin. 20.58: Luăm trenul Eurostar să ne Întoarcem la Londra. Ben stă Întins pe mine, pe spate. Are genele lungi și mâinile Încă grăsuțe ca de bebeluș, cu gropițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
verbal al vieților copiilor, ritmul zilelor lor. Fac o grimasă gândindu-mă cât de puțin calificată aș fi eu să-i scriu lui Richard un astfel de raport. Pe pagina cu zilele de naștere e o pată de mărimea unei cești. Ceva uleios cu o crustă de făină. Pesemne, Jill făcea o prăjitură când a scris-o. Vreau să continui să citesc, dar mă Împiedică ochii Împăienjeniți de lacrimi. Iau În schimb ziarul Daily Telegraph și dau la pagina cu necrologuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
că merită efortul. Când am urcat scările singură ca să mă așez la locul meu din sala de examen, am știut că pot s-o fac, numai să reușesc să rețin informația pentru cât mai mult timp. Să nu uit. O ceașcă de ceai bun. Și mă duc să fac niște sandviciuri, da? Cu șuncă sunt bune? Mama Își face de lucru cu ceainicul În bucătăria apartamentului. Mai degrabă un alcov decât o bucătărie, nu e loc decât pentru o persoană. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
fier forjat ticsit cu ghivece de vălul miresei. O duc tare bine florile tale, Julie, spun eu. Încearcă numai să le omori, și tot or s-o ducă, Îmi răspunde Julie dând din umeri. Am niște ceai făcut, vrei o ceașcă? Steven, dă-ți jos picioarele de pe banchetă, a venit tanti Kath de la Londra. Steven, un băiețel arătos, Închis Într-un trup deșirat, Își târșâie picioarele spre mine să mă salute, cât timp aduce mama lui ceștile. Aduc vestea că soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ceai făcut, vrei o ceașcă? Steven, dă-ți jos picioarele de pe banchetă, a venit tanti Kath de la Londra. Steven, un băiețel arătos, Închis Într-un trup deșirat, Își târșâie picioarele spre mine să mă salute, cât timp aduce mama lui ceștile. Aduc vestea că soțul meu m-a părăsit ca dar pentru soră-mea, ca ofrandă de pace. Julie a crescut Îmbrăcată cu hainele mele, i-a tot auzit pe profesori comparând-o cu cealaltă fată a familiei, cea care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
probă. La ora 6, Momo a coborât În bucătărie, ținând ceva În mână. Am găsit asta În pat. Știi a cui e? M-am dus și am Îmbrățișat-o. —E Roo. E un membru al familiei. I-am dat o ceașcă de ceai pe care s-o ia cu ea În pat, apoi am urcat Împreună, și eu am intrat În camera lui Ben. Care dormea Încă profund. I l-am pus pe Roo lângă obraz. În foarte scurt timp, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
fi stat în răcoarea întunecată de după storuri. Mamă-sa și femeile ajunseseră sub arcadele ceainăriei „Ghahve Sonnati“, iar acolo Omar găsi locul cel mai parfumat de pe lume: era un salon pictat, fostă baie a guvernatorului, în care atunci, pahare și cești zornăiau cu un clinchet de fructe cu coajă, care se loveau între ele. Maică-sa îi trecuse degetele prin păr și îl întrebase: „Ție nu ți-e sete, copile?“. De uimire, de bucurie, uitase și deodată își simțise gâtul ca
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
timp, nu crezu că vedea din nou, atât de departe fusese în noaptea pe care nu și-o știa în spatele ochilor. Recapitulă că băuse, că dormise puțin, stând mai mult între pulpele doctoriței veterinare, că își luase de dimineață două cești de cafea în loc de doar una, îndoită cu lapte. „O fi inima, și nu capul“, își mai zise în gând, dar, oricum, nu-i lipsea o nenorocire ca asta, tocmai când se credea mai scăpat de griji. Strânse ziarul în grabă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Nu vrem decât să primească ce merită! Ghazal se ridicase în picioare și scosese din geantă hârtiile cu cererea ei pentru grațiere. Le puse pe masă înainte ca o femeie din casă, rămasă cu o tavă în mână, să așeze ceștile pentru ceai. Se duse spre ușă și spuse înainte de a ieși: — Am totuși încredere că o veți ierta. Moartea ei nu vă aduce nimic și a suferit ca și voi, nouă ani. Poate că ai pus o sămânță să încolțească
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
coafor, fiindcă asta o relaxa totdeauna. Se trezise devreme, era la cafea, când colegul ei o sună și îi spuse cu o voce metalică: — Deschide televizorul pe știri, s-a întâmplat ceva groaznic acum o jumătate de oră! Rămăsese cu ceașca fierbinte între palme și cu ochii măriți spre ecran: doctorul Majid Shahriari, un expert în fizică nucleară, mâna dreaptă a lui Akbar Salehi în programele de la OIEA, fusese victima unui asasinat cu bombă magnetică, în timp ce se îndrepta spre biroul său
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
lei, că-i meseriaș... - Și are de unde! adăugă o rudă. - Fina Smaranda, că-i văduvă, o sută de lei și o față de masă, nea Cristea, negustor ce se află, dă o sută de lei și un serviciu deporțolan! Grigore sună ceștile cu unghia, ascultă clinchetul lor cristalin, mulțumit. Le așeză apoi pe masă, una lângă alta, cu grijă. A lui striga mai departe: - De la conu Ionel, prietenul socrului, cincizeci de lei! N-a mâncat, n-a băut, bani a trimes! Să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe ajuns, ascultă la mine. Te uiți ca locul e cam pustiu, nu-i nimic! într-un an, doi se face și aici mahala. Primăria vinde locuri încoace... Se ridică și căută sticlele de rachiu. Destupă una și umplu trei cești ascunse prin rafturile cjrciumii. - Ia luați. Băutura e bună, te mai înveselește... Și goli păhăruțul ei. Soacra și Lina nu se îndemnau. De afară se auzeau glasurile gunoierilor. Mirosea a iarbă proaspătă și soarele sclipea încă în geamurile murdare. Aglaia
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
zicea că orbește țiitoarele, le sluțește cu vrăjile ei, Doamne ferește de asemenea lucruri! De Anul nou învăța codanele să se despoaie în fața oglinzilor când cântau cocoșii a doua oară, să-și vadă logodnicii, iar la Bobotează topea cositor într-o ceașcă și știa dinainte dacă-ți vine vreo boală sau vreo năpastă. Avea descântecele ei cu sânge de nouă frați, scotea junghiurile cu foarfecă înfiptă lângă ușorul ușii, sculase pe mulți din morți, zidarii la ea veneau, nu chemau doctorul. Când
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fost nicicând vreun lingușitor -, pe care ar fi exagerat să o numim filosofie de viață, dar care se apropie de așa ceva.”2 S-ar mai adăuga echilibrul gesturilor, grația unei reverențe, siguranța metodică a manevrării cutiei de prizat tutun, a ceștii de cafea, lornionului, ceasului. Un aer de curățenie, ordine și armonie Îl Însoțește În toți glorioșii săi ani, spre a se spulbera tragic În final. Dar, câtă vreme e pe culmi, el are tot ce Îi trebuie unui bărbat spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ceva, iar el era mereu politicos. Fusese politicos În fața hoților, a duceselor și chiar a lui Dumnezeu. Dar nu avea rost să Încerce prea mult, pentru că nu mai credea decât În căldura unui foc, În niște biscuiți dulci și o ceașcă de cafea. Nici o cale de vindecare”2. Aceste rânduri, ca, de altfel, un Întreg portret al Frumosului Brummell au fost scrise În 1932 de Virginia Woolf. Gândul Însă de a compune o carte Întreagă despre „Viața Obscurilor”, care să reconstituie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
o domină pe Tabitha, în ciuda mutrei posomorâte a acesteia. MM o luă pe Tabitha deoparte să-i spună câteva cuvinte, după care îi spuse să plece. Paul, care avea o mutră de om vinovat, se duse să-i aducă o ceașcă de cafea lui Violet, deși, când acesta se întoarse, îl cam ignoră. Și acum, că erau mai puțini oameni în sală, îmi concentrai atenția asupra lui Hazel, care fusese acolo tot timpul, dar care, ca de obicei, asemenea unui cameleon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
decât să întreții focul discuției cu câte o întrebare când și când. — Exact. Urmă o scurtă pauză. — Cum ți s-a părut? — A, s-a descurcat de minune, zise Margery. — Nu pari prea convinsă. Am mai turnat niște cafea în cești. — A, păi... Margery oftă. — E competent, nu vorbă. Dar îi lipsește scânteia. Știi, cei mai mulți regizori din țară sunt numai pe jumătate creativi. Sunt oameni cu facultate, deștepți, pot învăța cum să „prindă“ o piesă destul de repede, dar nu sunt - cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de-o scoate la capăt întotdeauna. Bine că tocmai a fost în vacanță. Veneția, foarte frumos. O să-l ajute un pic, la câte are pe cap acum. Ține audiții pentru Casa păpușilor, nu? — Da, așa e. Margery își puse jos ceașca de cafea și se uită la ceas. — Și cum merge? insistai eu. — O, asta e specialitatea lui Philip, zise ea pe un ton normal. Și a lui Ben, până la un punct. Nu mă implic deloc în partea asta a lucrurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
se repeadă înapoi pe scenă. Mi-am mai luat o cafea de la mașina din ungherul tihnit al directorului de scenă, cu grijă, să nu deranjez recuzita așezată atât de ordonat și etichetată, și am pornit-o prin culise, sorbind din ceașcă. Îmi plăcea perioada asta, când nu mai era nimeni prin preajmă și scena - luminată și goală, cu pahare pe jumătate pline așezate pe masă - avea un aer misterios, de parcă toți actorii fuseseră luați pe sus de extratereștri. Am început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]