3,772 matches
-
aceea, când vrea să doarmă nu se culcă, ci se sprijină de un copac. Jordan, după metoda ilustrului Leonardo, știind dinainte după îndelungată pândă, locul pe care și-l alege dihania, tăia trunchiul arborelui aproape cu totul și când venea cerbul de se rezema de copac ca să doarmă, cădea o dată cu el... Noaptea era pe sfârșite și Bătrânul trebuia să plece. Vroia să iasă din sat pe întuneric ca să nu-l recunoască cineva. îl lăsă pe graf înconjurat de abur gălbiu, petrecându
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
întâlnirii noastre și ar fi un mare păcat, că este prea fericit și de ce să nu recunosc că și eu mă simt în al nouălea cer”. Ieșind din cofetărie, Matei i-a făcut propunerea: —Nu vrei să mergem la Cornul Cerbului? —La cabană? —E un loc liniștit, cu multă verdeață și nu facem mai mult de douăzeci de minute cu mașina. —Tu ești cu mașina? Da! Ai mai fost acolo, nu? Am mai fost. Îmi place locul. — Putem servi prânzul că
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ție? —„Chip de lut, dac-oi fi eu sau altul”, completa Elena. Văd că-ți place „Luceafărul” lui M. Eminescu. Dacă te potolești îți voi spune ceva care să te bucure. —Ce? Hai, spune-mi. Mâine dimineață mergem la Cornul Cerbului și te luăm și pe tine. —Pam! Pam! Pam! Ce bine-mi pare, cânta Elena neoprindu-se din sărit. —Ce-i atâta bucurie fetelor? Se interesează Silvia. Mergem la Cornul Cerbului. Când? — Mâine dimineață. —La ce oră? — Pe la zece, răspunde
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Ce? Hai, spune-mi. Mâine dimineață mergem la Cornul Cerbului și te luăm și pe tine. —Pam! Pam! Pam! Ce bine-mi pare, cânta Elena neoprindu-se din sărit. —Ce-i atâta bucurie fetelor? Se interesează Silvia. Mergem la Cornul Cerbului. Când? — Mâine dimineață. —La ce oră? — Pe la zece, răspunde Cecilia. — Cine merge? Eu, măgarul în frunte, Cecilia și iubitul ei. — Ce te grăbești a-l considera iubitul meu, abia ne-am cunoscut. —Știu eu că vă iubiți mult și el
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
este Elena. —Mă bucur să te cunosc, a răspuns Matei sărutând-o pe frunte pe Elena care îl cerceta cu privirea. Bună! i s-a adresat și Ceciliei sărutând-o, cu dragoste, pe obraji. Hai, urcați! le-a îndemnat. Cornul Cerbului, fiind un loc de agrement plăcut și aproape de oraș, era frecventat de multă lume. Acolo ei au găsit prieteni și cunoscuți, iar Matei a fost asaltat de multă lume. —Să trăiți, domnul doctor, să știți că nevastă-mea se simte
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
E cald, e bine, intrăm în apă, stăm la soare, jucăm șah, table. —E o idee bună. Să anunțăm fetele să-și pregătească costumele de baie. Vom face rost și de ceva mâncare că acolo nu este ca la Cornul Cerbului. Mergem toți patru cu o mașină, cu a mea sau cu a ta. Oricare. Mergem cu a mea, fiindcă nu vreau să beau decât băuturi fără alcool. — Vrei să te admire Cecilia, ce băiat cuminte ești. Au anunțat fetele, s-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
dulce și privirea-i caldă m-au liniștit. A doua zi, când au mers la serviciu, atât Matei cât și Cecilia, au fost luați la întrebări de colegii lor. —Ne-ai trădat Cecilia, că n-ai mai venit la Cornul Cerbului, cum ne înțelesesem săptămâna trecută. — Nu v-am trădat, dar ne-am schimbat planul în ultimul moment și nu v-am mai anunțat. —Ai fost cu Matei? era curioasă să afle colega ei, Simona Ionescu. —Cu Matei, cu Leontina și
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de aici m-au considerat trădătoare că nu le am spus de Gârla Mare. Așa am pățit și eu. M-au făcut neserios, că nu i-am anunțat că noi mergem la Gârla Mare. Ei au fost toți la Cornul Cerbului. Într-un fel avem partea noastră de vină, Matei, fiindcă promisesem una și am făcut alta. —Recunosc, dar nu-mi pare rău. M-am simțit minunat, tu, nu? —Auzi, Matei, am vrut să te întreb....... — Nu schimba vorba, te rog
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
am avut mai multă intimitate. — Vom vedea. —Te las învăluindu-te-n iubire. Te sărut cu toată căldura ființei mele. Te sărut și eu, băiatule din parc, incurabil romantic. —Ciau. —Ciau. Părerile erau împărțite. Unii voiau să meargă la Cornu Cerbului, alții la Gârla Mare, venind fiecare cu motivația lor. Amândouă locurile sunt frumoase, cu priveliștile pe ca ți le pot oferi, căutau să se convingă unii pe alții. E mai bine să mergem la Gârla Mare că poți înota, era
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
fiecare cu motivația lor. Amândouă locurile sunt frumoase, cu priveliștile pe ca ți le pot oferi, căutau să se convingă unii pe alții. E mai bine să mergem la Gârla Mare că poți înota, era de părere Gelu. La Cornul Cerbului este restaurant și poți servi masa fără să-ți mai procuri tu merindele și să le cari după tine, socoteau Sebastian, unul dintre colegii Ceciliei din baroul avocaților, și Ilarie Popovici, profesor la liceul din oraș, prietenul lui. — Vă faceți
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
iar pentru tine, Sebastiane, se va îngriji Camelia, că doar sunteți prieteni, caută să-i convingă Leontina. —N-ați văzut ce bunătăți găsim la restaurant? Mâncăm pe cinste și avem și băuturi la dispoziție, susțineau cei care erau pentru Cornul Cerbului. Poți să-ți iei în traistă ce-ți place, mult mai bun decât găsești la restaurant și apoi dacă ieșim afară să simțim lucrul acesta, că restaurant avem și-n oraș. Nu-i mai rustic și în același timp și
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
oraș. Nu-i mai rustic și în același timp și mai plăcut să mănânci pe iarbă? Căuta fel și fel de argumente Matei, care dorea intimitatea de la Gârla Mare, pentru a se apropia tot mai mult de Cecilia. — La Cornul Cerbului ați mai fost. Haideți acum la Gârla Mare, îi îndemna Cecilia, spre marea bucurie a lui Matei, care se gândea că și ei i-a plăcut ce au trăit la Gârla Mare. De ce nu veniți voi la Cornul Cerbului, că
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Cornul Cerbului ați mai fost. Haideți acum la Gârla Mare, îi îndemna Cecilia, spre marea bucurie a lui Matei, care se gândea că și ei i-a plăcut ce au trăit la Gârla Mare. De ce nu veniți voi la Cornul Cerbului, că la Gârla Mare ați mai fost? Ce vă atrage la Gârla Mare?îi întrebă Sebastian. —Râul, apa, răspund într-un glas logodnicii, care se zbenguiseră atât de mult în apă și făcuseră atâtea nebunii. Să știi că este minunat
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
știi că este minunat să petreci o zi acolo, adăugă Cecilia. —Nu-ți mai vine să pleci din acel loc, o susținea Matei. Fiind doar ei patru pentru Gârla Mare, rămâne valabilă hotărârea celor mulți de a merge la Cornul Cerbului. S-au organizat care cu ce mașină să meargă și cam pe la ce oră să se întâlnească toți. Ajunși acolo, cei care au fost primii au ales locul unde să stea și pe măsură ce au ajuns și ceilalți s-au așezat
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Pe un sifon mai mare a Încondeiat pe fundalul acvamarin numele unor cafenele belgrădene, cu caligrafia lui de pe albumașele cu insule: Brioni, Boka, Pescărușul, Marinarul, Zori de zi, Cafeneaua sârbă, Poarta Vidinului, Poarta Stambulului, Skadarlija, La trei pălării, La doi cerbi, Sub tei, La trei ciorchini, Šumatovac, Șapte zile, Marșul de pe Drina, Kalemegdan, Kolarac, Patria, Plugarul, Obrenovac, Oplenac, Orașul lui Dušan, La vărsare, Smederevo, Cornul de vânătoare, Semnul mirării, Ultima șansă. Realizatorilor nu le‑a scăpat nici momentul morții lui, exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de umăr, Își Înclină capul, mijește ochiul stâng, ochind cucul care tocmai iese din ceasul din perete, ca apoi, de cum l‑a ochit, să zică „pac‑pac“, apoi o dezdoaie, se uită pe țeavă, privește Încrustația de pe patul puștii (un cerb oprit brusc din goană), o cântărește‑n palmă, În vreme ce cucul dispare pe după perechea de ușițe pictate cu trandafiri roșii și frunze verzi, de parcă l‑a și făcut țăndări cu alicele minuscule care au țâșnit deodată din ambele țevi (pac‑pac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
departe oglinda În dreptul chipului, pentru că acum vedea pădurea și frunzele unduitoare ale stejarilor. O pasăre Își luă brusc zborul dintr‑un tufiș, fără nici un zgomot; un fluturaș ruginiu ca o frunză uscată se făcu nevăzut de pe trunchiul unui stejar; un cerb se opri deodată din goană, ca Împietrit și parcă mirat, ca imediat s‑o ia la fugă ca din pușcă; o creangă putredă căzu din copac; o pânză de păianjen se legăna pe un strop de rouă care reflecta razele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
MINTE. ÎN MOMENTUL SUPUNERII LA EXAMEN ÎNCERCASE PUR ȘI SIMPLU SĂ-ȘI SINCRONIZEZE ATRIBUTELE INTELECTUALE CU CARACTERUL CE ȘI-L STABILISE CA CEL MAI POTRIVIT PENTRU SCOPURILE URMĂRITE DE EL ÎN RÎNDURILE FĂURITORILOR DE ARME. HEDROCK SE SCUTURĂ CA UN CERB ÎNCOLȚIT. NICI ÎN RUPTUL CAPULUI NU VOIA SĂ CREADĂ CĂ AU VREO ACUZAȚIE SERIOASĂ ÎMPOTRIVA LUI. ZISE EL ȘI GLASUL ÎI SUNĂ ASPRU CHIAR LUI \ DECI SÎNT CU CINCI LA SUTĂ MAI VITEAZĂ DECÎT AR TREBUI SĂ FIU. NU CRED
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
de orice în afară de oile cărora li se adresau cu o uluitoare lașitate. Pe unul dintre ei l-am auzit cum încerca să lingușească o namilă de berbec care își proptise botul în pământ la câțiva pași de mine : „Hai mă, Cerbule !...“, îi spunea. Apoi o voce a răsunat de departe, acoperind vacarmul : „Vacile, măăă !... Feriți, că le omoară...“. Atunci păstorii-militari s-au pornit să scoată alte sunete, alte strigăte, alte chiuituri, la fel de nemaipomenite. Iar oile, înțelegându-i la perfecție, s-au
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ducea în cel mai drag loc pentru el, basarabeanul, din toată Capitala: în Parcul Cișmigiu! În Cișmigiu, era pe atunci și o grădină zoologică, unde se țineau câteva exemplare de vietăți ale pădurii. Între ele, era mai cu seamă un cerb, pe care bucureștenii îl botezaseră Gică și care îi plăcea tatei în mod deosebit, fiindcă-i amintea de munți, de păduri, de viața liberă de altădată, de lipsa grijilor și a asupririi. De la gard, tata îl chema pe cerbul Gică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
un cerb, pe care bucureștenii îl botezaseră Gică și care îi plăcea tatei în mod deosebit, fiindcă-i amintea de munți, de păduri, de viața liberă de altădată, de lipsa grijilor și a asupririi. De la gard, tata îl chema pe cerbul Gică, răsplătindu-l cu bucăți de pâine, puse anume deoparte din săraca noastră merinde de pribegi. Gică ieșea din adăpostul cu ușa strâmtă, scoțându-și, pe rând, întâi unul, pe urmă celălalt din rămuroasa lui pereche de coarne. Se lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
care a fost pe hârtie se aruncă. Să nu mai facem două la fel. Unicate. Și, până le tăiem, asta durează destul de mult. Dar merge, merge. Goblenul și teatrul, după Vasiliu O baltă cu niște gâște-acolo, un pește, un cerb care se bălăcește în baltă, acolo, un câmp, așa, cu flori, cu pomi, cu brazi, cu astea, și-un munte. Deci verde de două feluri, albastru de patru feluri... Albastru - cerul, nu? Și verdele - iarba? Apa, am patru feluri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cu astea, și-un munte. Deci verde de două feluri, albastru de patru feluri... Albastru - cerul, nu? Și verdele - iarba? Apa, am patru feluri de albastru la apă. Am alb, cerul acolo o să fie albastru, maro de două feluri. Pentru cerb e maro, pentru mal e maro, am un copac, un ciot de copac care este, tot așa, maro cu negru, cu alb. Culori d-astea directe. Din ciorapi. Din tot felul de obiecte de îmbrăcăminte. Pur și simplu, n-avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
poftă să cunosc o mamă ce face prăjituri. M-am dus acasă la el. Stătea în Vizurești de Ciocănești, Dâmbovița. Țărână. Casă joasă în pământ. Pe întuneric. Mama lipsea, venea nu se știe când. Pereții-tavan acoperiți cu carpete roșii-brocard, Iisuși, cerbi și Coane Marii fac ape-ape, rotunjesc colțuri și asperitățile chirpiciului atoateânconjurător. În colțul casei stă o poză, cețoasă, hologramă, parcă, mama cu Marcel, la pușcărie. Fratele, Trandafir, de sub un cerb, făcea cartofi prăjiți în sobă cu lemne. „Era băiat ascultător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
nu se știe când. Pereții-tavan acoperiți cu carpete roșii-brocard, Iisuși, cerbi și Coane Marii fac ape-ape, rotunjesc colțuri și asperitățile chirpiciului atoateânconjurător. În colțul casei stă o poză, cețoasă, hologramă, parcă, mama cu Marcel, la pușcărie. Fratele, Trandafir, de sub un cerb, făcea cartofi prăjiți în sobă cu lemne. „Era băiat ascultător, deștept, nu se apleca să fure nici o hârtie de pe jos. Dădea bună dimineața, bună ziua. Suntem foarte amărâți... sunt și lovit de mașină și doctorul mă tot amână să-mi scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]