7,296 matches
-
Valeriano di Cimiez e la teologia dei Maestri Provenzali, Aug. 22 (1982), 513-532. 5. Salvian din Marsilia Personalitatea lui Salvian din Marsilia exprimă foarte bine teribilele încercări prin care trece creștinătatea occidentală, amenințată de invaziile barbarilor și, în același timp, chinuită de nemulțumirea față de propria condiție spirituală, de ideea că viața prea puțin creștină pe care o duce nu poate fi privită cu ochi buni de Dumnezeu. Născut cam prin 390 în regiunea Treviri sau Colonia într-o familie de nobili
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Nitriei sunt bogate în detalii concrete și colorate izvorâte în mod evident din experiența directă a autorului. Partea consacrată deșertului Scheti e mai dramatică; era o regiune renumită pentru severitatea ascezei practicate acolo. Palladius povestește că a fost atât de chinuit de patimi la Scheti încât s-a gândit să renunțe la viața în deșert (cap. 23). Totodată, în această parte, el insistă foarte mult asupra acțiunii diavolului, de exemplu în luptele cu necuratul ale lui Natanael (c. 16), Macarie din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Daniel Stâlpnicul, adică a lui Daniel din Merata din ținutul Comagene, lângă Samosata, decedat în 493: mai întâi cenobit, l-ar fi întâlnit pe Simeon la întoarcerea dintr-o călătorie la Antiohia; după ce a trăit izolat într-un templu păgân, chinuit de demoni, Daniel, îndemnat în vis de Simeon să apuce această cale, și-ar fi început viața de stâlpnic, trecând de pe o coloană pe alta. Daniel pare să aibă strânse raporturi cu împăratul Leon și e implicat apoi în întâmplările
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
este chemat să intre, în 1866, în Societatea Literară Română. Dar oficialitățile ruse îl împiedică să vină la București. Se vede obligat să renunțe la calitatea de membru activ al forului, care îl alege, în 1870, membru onorific. Descurajat și chinuit de însingurare, își trece ultimii ani cufundat în misticism, așa cum se va întâmpla și cu B. P. Hasdeu. H. poate fi considerat un cărturar în bună parte nerealizat, de vreme ce a publicat extrem de puțin și răzleț. Dar activitatea lui, în care
HAJDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287398_a_288727]
-
În schimb, Îngerul și măscăriciul (1970) marchează pregnant ipostazele sale poetice, prezente și în cărțile ulterioare. Pe de o parte, o structură vitală, exuberantă chiar: „Am vinul în nerv, pot dansa pentru voi” (Moștenitor), iar pe de alta - un ins chinuit de o dihotomie existențială din care simte că nu are scăpare: „Jumătate din mine era un măscărici /care urla la lună dintr-o trompetă de-argint, / jumătatea cealaltă avea chipul ascetic / al unui înger sau al unui gânditor medieval” (Îngerul
SABIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289417_a_290746]
-
viitor profesor de franceză. Narațiunea are în centru jocul de-a iubirea al unui bărbat mereu înșelat, mereu părăsit și iluzionat de o iubită indecisă, pradă a unei vechi pasiuni. Proza dezvoltă și un fir narativ secundar: tânărul profesor este chinuit și de suferința pe care o resimte ca victimă a unui regim totalitar. Ins ce nu concepe înșelătoria și duplicitatea, e obligat să accepte minciuna și turnătoria, care îi vor spulbera iluziile. Critica literară pe care o practică R. este
ROSIORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289382_a_290711]
-
de a crea substitute tehnologice În speranța de a recapta corpul uman. Din nefericire, argumentează Brown, „sechestrarea vieții corpului În obiecte” În numele progresului tehnologic și material atrage umanitatea din ce În ce mai mult În domeniul instinctului morții 25. Frica de moarte care ne chinuie, pe care pruncul o trăiește la separarea inițială de mama sa, este cea care, până acum, a motivat o bună parte a progresului uman. Istoria civilizației pentru Freud, Brown și alți psihologi nu este decât proiecția instinctului morții asupra lumii
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Tragedia constă În faptul că am crezut că, devenind din ce În ce mai autonomi și independenți de natură, ne vom putea asigura mai bine securitatea și ne vom elibera. Acum, instinctul morții, pornirea agresivă de a domina și lipsi de viață natura, ne chinuie sub forma amenințărilor globale, cum ar fi schimbările climatice, proliferarea nucleară, creșterea sărăciei și revoltele sociale. Am căutat să devenim mai siguri și am sfârșit prin a fi mai vulnerabili decât oricând În istorie. Am ajuns la pragul anihilării. Instinctul
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
cel care a activat starea de Părinte încearcă să pară atent și suportiv cu cei cu care interacționează, în fapt devalorizându-i și lipsindu-i de posibilitatea de a face ceva (expresii ca: „lasă că fac eu”, „nu te mai chinui, o să rezolv eu” etc.). În echilibru, și starea de Copil poate fi observată sub mai multe unghiuri, Berne (1964) remarcând diferența între un Copil firesc (liber) care acționează sub impulsul stărilor de moment, desemnând în același timp, pentru a lua
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
să fie cauza responsabilizării persoanei partenere sau restului membrilor grupului. Aceștia se vor simți responsabili de problemă și de aplicarea ei, dar vor fi, de asemenea, responsabilizați să facă ceva ca persoana în cauză să înțeleagă problema. Ceilalți se vor chinui în a o ajuta pe aceasta să priceapă (roluri ce le vor consuma multă energie), pe când persoana inițiatoare a jocului de manipulare, în ciuda aparențelor, va fi cea care va avea ceva de câștigat, fiind degrevată de a avea vreo contribuție
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
săptămîna sfîntă din 387, Augustin a fost botezat împreună cu fiul său Adeodatus și cu prietenii ce veniseră cu el din Africa, Alipius și Evodius, acesta din urmă ajuns deja funcționar imperial. Botezul, care conferea o formă oficială „convertirii” care îl chinuise în anii precedenți, a fost resimțit de Augustin ca o ruptură definitivă cu viața din trecut, chiar și cu cea de filozof dusă la Milano; în consecință, el a vrut să renunțe și la profesia de retor, pe care o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
di Cimiez e la teologia dei Maestri Provenzali, Aug. 22 (1982), pp. 513-532. 5. Salvian din Marsilia Personalitatea lui Salvian din Marsilia exprimă foarte bine teribilele încercări prin care trece creștinătatea occidentală, amenințată de invaziile barbarilor și, în același timp, chinuită de nemulțumirea față de propria condiție spirituală, de ideea că viața prea puțin creștină pe care o duce nu poate fi privită cu ochi buni de Dumnezeu. Născut prin 390 în regiunea Treveri sau Colonia într-o familie de nobili, a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sînt bogate în detalii concrete și colorate, izvorîte în mod evident din experiența directă a autorului. Partea consacrată deșertului Sceti e mai dramatică; regiunea era renumită pentru severitatea ascezei practicate acolo. Palladius povestește că la Sceti a fost atît de chinuit de patimi, încît s-a gîndit să renunțe la viața în deșert (cap. 23). Totodată, în această parte, el insistă foarte mult asupra acțiunii diavolului, de exemplu în luptele cu necuratul ale lui Natanael (cap. 16), Macarie din Alexandria (cap
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Daniel Stîlpnicul, adică a lui Daniel din Merata din ținutul Comagene, lîngă Samosata, mort în 493: mai întîi cenobit, l-ar fi întîlnit pe Simion la întoarcerea dintr-o călătorie la Antiohia; după ce a trăit izolat într-un templu păgîn, chinuit de demoni, Daniel, îndemnat în vis de Simion, și-ar fi început viața de stîlpnic, trecînd de pe o coloană pe alta. Daniel pare să aibă strînse raporturi cu împăratul Leon și e implicat apoi în evenimentele care-i au în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cel mai de preț este... banul. • Dacă ești dator vîndut, nu te cumpără nici un câine. • Cine-și vinde sufletul pentru arginți, probabil că și-a ieșit din minți. • Blana leopardului valorează mai mult decît leopardul însuși. • Foamea de bani îi chinuie și pe... milionari. • La solduri, atracția principală sunt... prețurile. • Banii zboară, datoriile sporesc. • Banul e unicul prieten care la în orice situație te salvează. • Prețuiește banul, dar nu face icoană din el. • Averea se construiește punînd ban peste alți bani
GÂNDURI REBELE (12) – DESPRE BANI de HARRY ROSS în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381290_a_382619]
-
din lirica minoră a epocii, căreia încearcă să-i dea sensuri profunde. Folosirea frecventă a simbolului a făcut ca unele dintre versurile lui să nu fie apreciate decât în cercul Junimii. Preocupat de relația dintre rațiune și sentiment, B. este chinuit de imposibilitatea aflării unui echilibru stabil și definitiv. Întors de aceea spre sine și spre copilărie, tânjește după libertatea vârstei nevinovate, răzvrătindu-se, cu o violență sinceră, rar întâlnită la alți poeți români ai vremii, atât împotriva lui însuși, cât
BODNARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285778_a_287107]
-
este un fel de chenar impus mocnitelor zbateri ale subiectivității profunde” (Ion Pop). Poezia scrisă de B. rămâne, în esență, una a materialității apăsătoare, de neînvins, chiar dacă „prin intensitatea cvasimorbidă a sensibilității sale de gorgonă și eumenidă, Eta Boieriu se chinuie parcă să-și resacralizeze lumea” (I. Negoițescu). SCRIERI: Ce vânăt crâng, Cluj, 1971; Dezordine de umbre, Cluj, 1973; Risipă de iubire, București, 1976; Miere de întuneric, Cluj-Napoca, 1980; La capătul meu de înserare, îngr. I. N. Boeriu, pref. Ștefan Aug.
BOERIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285782_a_287111]
-
vor ridica împotriva lui Dumnezeu. „Dar s‑a coborât foc din cer și i‑a mistuit. Și diavolul, care‑i amăgise, a fost aruncat în iezerul de foc și de pucioasă, unde sunt fiara și prorocul mincinos, și vor fi chinuiți acolo, zi și noapte, în vecii vecilor” (20,9‑10). Ultimul act al confruntării cosmice nu este victoria asupra diavolului, ci victoria asupra morții. Doar în momentul în care moartea și iadul ajung în „focul cel veșnic”, Dumnezeu consideră victoria
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
adică [Biserica] este împodobită cu lumina cerească, precum luna. Iar pe capul ei o cunună de douăsprezece stele îi arată pe cei doisprezece apostoli pe care se ține Biserica. Și avea în pântece prunc și țipa de durere și se chinuia să nască, deoarece Biserica nu prididește să izvodească Logosul din inima ei, cu toate că lumea o prigonește. Și a născut femeia, zice, un copil de parte bărbătească, menit să păstorească toate neamurile, adică, L‑a născut pe Cristos, de parte bărbătească
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cu fidelitate, ne obligă, încă o dată, să cităm: „Dreptatea va fi atât de rară, nelegiuirea, avariția, cupiditatea, pofta vor ajunge atât de mari, încât cei buni, dacă din întâmplare vor mai exista, vor ajunge pradă nebunilor și vor fi pretutindeni chinuiți de cei nelegiuiți. Numai cei răi vor propăși; oamenii de ispravă vor suferi ocări și vor fi pradă sărăciei” (7, 15). Lumea va cunoaște o escaladare a răului. Dreptatea se va micșora până la dispariție; patru vicii vor stăpâni întreaga lume
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
părinții și prietenii voștri! Fericiți sunteți voi că nu ați cunoscut zilele acestea! Fericiți voi cei ce n‑ați dus această viață plină de suferință, care nu ați cunoscut această ciumă de care nu putem scăpa și acest zbucium care chinuie fără încetare sufletele noastre”. Apoi Necuratul va transmite decretele sale tuturor provinciilor, fie prin intermediul demonilor, fie prin oameni, zicând: „Un rege mare s‑a născut pe pământ. Veniți toți să vă închinați lui! Veniți toți să vă minunați de forța
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Astfel, după ce a așezat pe hârtie cele descoperite lui, a adăugat: „Eu, Daniel, am fost tulburat cu duhul în trupul meu și vedeniile din cugetul meu m‑au înspăimântat”. Vedenia, spune el, era înfricoșătoare, iar duhul meu, necunoscând taina, era chinuit, pradă nedumeririi” (Dan. 7,15). [...] „El mi‑a spus: aceste fiare uriașe, patru la număr, înseamnă că patru regi se vor ridica pe pământ, și sfinții Celui Preaînalt vor primi regatul și îl vor ține în stăpânire în veci și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a fost pe pământ și îngerii lui au fost aruncați cu el”; și 20,10: „Și diavolul, care‑i amăgise, a fost aruncat în iezerul de foc și de pucioasă, unde este și fiara și prorocul mincinos. Și vor fi chinuiți acolo, zi și noapte, în vecii vecilor”. De asemenea, Iuda 6‑7 (îngerii rebeli sunt aruncați „în întuneric” suferind „pedeapsa focului veșnic”). În afara acestor declarații explicite, există și o serie de aluzii ale Apostolilor: 2Tes. 1,9; 1Cor. 6,6
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lume al cărei spirit se risipise treptat. Înclinația spre reconstituire și redescoperirea de sine se manifestă în romanele Blocul de marmură, Șansa, Gemenii, Orașul lunar, Coridorul, unde, în înfruntarea cu „oameni (sau gânduri) vechi”, noii activiști, personaje predilecte ale prozatorului, chinuiți de dileme și zbucium interior, se văd obligați să se redefinească moral. Ioan Micle, protagonistul din Blocul de marmură, deține arta de a se plia condițiilor de moment, în dorința acerbă de a schimba totul, o ceartă banală între un
SIMION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289684_a_291013]
-
osânda” [Anonimul Brâncovenesc] sau „peste/ fără pravilă”. Năravurile nu se schimbau. Ignoraseră legea - sunt de părere cronicarii călugări: un veac și ceva în urmă, și fiii lui Petru Rareș, Iliaș „Mahmet” - „s-a făcut chinuitor și pierzător de oameni și chinuia pe boieri și multora le-a scos ochii, pe alții i-a dat cu totul morții, pe alții i-a sugrumat în închisori, și alte chinuri deosebite au pătimit amarnic și și-au aflat sfârșitul. Boierii deci, dacă au văzut
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]