5,610 matches
-
acum iubirea din ochii lui, îi simțea îngrijorarea și savura afecțiunea pe care, până atunci, Nick și-o cenzurase în public. — Îmi pare rău că te-am făcut să treci prin asta, a murmurat ea. Cred că a fost un coșmar pentru tine. Mai ales după câte ai îndurat când a murit Caitlin. Nick i-a pus un deget pe buze. —Șșșșșș, nu spune asta. Mai ales că nici n-a fost vina ta. Sunt doar al naibii de fericit că ți-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
s-a schimbat în bine. Mi se pare mult mai încrezătoare în sine și mult mai hotărâtă. —La naiba! Atunci să sperăm că n-o să am și eu un accident, a intervenit Julia. Înseamnă c-aș deveni și mai de coșmar. Nici Fiona, nici Alison n-au scos vreu cuvânt, tăcerea lor indicând faptul că, într-adevăr, Julia ar deveni complet de nesuportat dacă un eveniment din ăsta, care-ți schimbă viața, ar face-o și mai directă și mai brutală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cu o expresie de totală nedumerire. —La ce te gândești? l-a întrebat Julia după câteva secunde. — Dacă vrei să știi, mă gândesc la Elle McPherson, la Cindy Crawford și la Elizabeth Hurley. Pe scurt, ăsta era cel mai groaznic coșmar al Juliei. Sentimentul de nesiguranță în ceea ce-i privea propria persoană dădea buzna peste ea, dar femeia a făcut un efort și-a rezistat impulsului de a-i turna lui James în cap farfuria cu resturi de friptură. În exterior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
vrea să încercăm să facem un copil, tu încă nu știai că devenisei deja tată? l-a întrebat Julia suspicioasă. Da, nu aveam nici cea mai vagă idee. Ce ironic, nu? Nu, James, nu e deloc ironic, e un adevărat coșmar! Nu-mi vine să cred că te-ai băgat în tot rahatu’ ăsta! Clămpănitul cutiei de scrisori din hol i-a făcut pe amândoi să se întoarcă, instinctiv, către ușa de la bucătărie. Era probabil lotul lor zilnic de scrisori publicitare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ea. Jenny ne-a trimis și-o felicitare cu ocazia logodnei, ba chiar îi croșetează nu știu ce ăstuia mic! Ce mama naibii! Deci eu sunt singura amărâtă de pe-aici? a sărit Julia cu inimitabila ei concizie. Fiul vitreg și de coșmar al Fionei s-a transformat într-un băiat-exemplu, socrii de coșmar ai lui Susan au devenit niște bunici de poveste..., femeia s-a întors către Alison, ...și probabil că acum o să mai vii și tu să ne spui că Luca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ba chiar îi croșetează nu știu ce ăstuia mic! Ce mama naibii! Deci eu sunt singura amărâtă de pe-aici? a sărit Julia cu inimitabila ei concizie. Fiul vitreg și de coșmar al Fionei s-a transformat într-un băiat-exemplu, socrii de coșmar ai lui Susan au devenit niște bunici de poveste..., femeia s-a întors către Alison, ...și probabil că acum o să mai vii și tu să ne spui că Luca s-a răzgândit peste noapte, în mod miraculos, și-a deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
acolo se sfârșea nisipul și începea pustiul. Și tăcerea devenise atât de adâncă, încât Abdul își auzea bătăile accelerate ale inimii și zvâcnirile sângelui în tâmple. închise ochii, într-o zadarnică încercare de a alunga din minte acel peisaj de coșmar, dar i se întipărise atât de tare pe retină, încât avea senzația că aceea va fi ultima imagine de care va avea parte în agonia lui. Nici munți, nici stânci, nici teren accidentat; nimic altceva decât o depresiune netedă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de drum de capătul „pământului pustiu“, și apoi, când își dădu seama că acesta se sfârșise, o luă spre miazănoapte, conștient că trecea din nou granița și că în orice moment puteau să apară soldații care părea că deveniseră un coșmar pentru el. A fost o călătorie lungă. Și tristă. Niciodată, nici măcar în cele mai grele momente, când la capătul Tikdabrei își dăduse seama că doar moartea îi rămăsese singurul tovarăș de drum, nu-și imaginase că întâmplările ar putea lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pe jumătate, ca împins de un arc, și trebui să se sprijine de perete ca să nu cadă de spaimă când văzu, la mai puțin de trei metri de el, gura neagră a puștii și silueta semeață a targuí-ului ce devenise coșmarul său. -Tu? Doar atât putu să spună. — Da. Eu - veni răspunsul sec. Unde e familia mea? — Familia ta? întrebă uimit. Ce treabă am eu cu familia ta? Ce s-a întâmplat cu ea? — I-au luat soldații. Anuhar-el-Mojkri simți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
unei lumi a cărei principală grijă părea să fie acea de a încerca să spargă timpanele celor ce, asemenea targuí-ului, erau obișnuiți dintotdeauna cu pacea și tăcerea. Sfârșit, întinse pătura într-un colț și adormi îmbrățișându-și armele, asaltat de coșmaruri monstruoase în care trenuri, autobuze și mulțimi zgomotoase păreau că vor să se năpustească în continuu asupra lui, zdrobindu-l și transformându-l într-o masă informă și sanguinolentă. Se trezi în zori, tremurând de frig, dar transpirând abundent din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în ac, zbătându-se pe tăvălitura de paie tocate și pe urmă în tigaia bătrânului, ca să-l sature... Și el, Rafael, s-ar fi putut agăța în acele undiței, iar după aceea ar fi sfârâit în tigaie. Frântura asta de coșmar, fulgerându-i pe dinaintea ochilor pentru o secundă, îl făcu să se răsucească pe burtă și să înoate repede spre celălalt mal. 4 N-o mai fi avut mult până s-o ia razna definitiv, după felul cum o ținea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de liberate, de hoinărit pe străzi și de plimbări cu trenul și clocește planuri de evadare, care-i predispus la violență sau are aplecări spre perversiuni și porniri de violator îndreptate asupra tovarășilor săi, care-i somnambul, care chinuit de coșmaruri și zbiară-n crucea nopții după niște părinți neștiuți: mamăăăă și tatăăăă, mi-e milă de mama mia și de tata mieu... Mila, da, iubirea și deznădejdea. Viața lui începuse acolo și parcă ar fi vrut să se termine acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nu se dăduse drumul la căldură, fiindcă mai era o săptămână până la întâi noiembrie. Atunci abia, madam Ortansa se foia și se răsucea sub pături preț de un sfert de oră, după care sărea din pat ca trezită dintr-un coșmar. Lua sacoșa din cuier și o trântea pe masă cu un oftat adânc. Pe față îi înflorea un surâs sfios, aproape vinovat, mi-e foame, domnu’ Ogrinjan, mănânci cu mine? Nu, mulțumesc, tocmai am mâncat când am plecat de-acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pună la mintea ei. Păi, să ne-asigurăm, madam Ortansa, că bine zici. Cel mai deștept lucru ar fi să adoarmă și s-o viseze pe madam Ortansa, să umble și să se împiedice și să cadă direct într-un coșmar din care să se trezească pus pe rele. E zdravănă madam Ortansa, avea o carne tare pe ea... De curios, barem, și tot ar merita s-o auzi cum gâfâie și grohăie în extaz, ca o scroafă scărpinată pe burtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
i-am zis, Încercând să nu fac nici observații critice, nici unele pline de compasiune, căci nu le vedeam folosul În astfel de Împrejurări. — O, dar mai ies din când În când. Nici unul nu se poate compara cu el. Dumnezeule, ce coșmar. Își strânse umerii. Am vorbit cu el azi. A trebuit să o scoată pe nevastă-sa În oraș aseară - pare-se că era puțin deprimată, spuse ea pe un ton lipsit de orice nuanță. — Pun pariu că asta te-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de ginseng, a cărei etichetă ne spunea că, printre alte beneficii colaterale, Îmbunătățea potența. Făcu semn chelneriței să-i mai aducă una, simțind probabil că trebuia să se alimenteze constant dacă voia ca rezultatele promise să fie eficiente. — E un coșmar, am răspuns, comandând la rândul meu Încă o bere. De la ședința aia Încoace - ți-am povestit de ea, nu? - am fost cu toții foarte nervoși și agitați. — Păpușica și domnul Mușchi și-au tras-o deja? se interesă el foarte elegant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Niciodată. Eram prea mândră. Am sperat că o va părăsi pe Janice din proprie inițiativă, dar așteptările mi-au fost Înșelate. Pe urmă, a apărut Linda. Și-a Înfipt zdravăn ghearele În el și i-a transformat viața Într-un coșmar până ce a părăsit-o pe Janice. Eu n-aș fi putut proceda așa, să-l hărțuiesc În felul acela, forțându-l, fără pic de rușine, să ia o decizie. Ar fi trebuit să-și dorească destul de mult asta, ca s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
și sfârșitul lumii, noi n-am fi băgat de seamă nimic”, a adăugat unchiul. „Vrei să zici că s-ar fi putut ca Dumnezeu să ne uite, pe mine și pe tine? Tu și cu mine, singuri pe lume. Ce coșmar!”, a spus mătușa. Unchiul a înghițit în sec. „Însă cel puțin berea de n-ar uita să ți-o lase.” „Mai întâi ne-am năpustit toți în subsol”, s-a grăbit mama să-i întrerupă, „ar fi trebuit să fiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
care nu sunt capabili să-și rețină nici saliva care li se scurge de pe bărbie, excelențele voastre, domnilor care ne guvernați, poate că nu vă vine să ne credeți, dar valul care vine peste noi este cel mai rău dintre coșmarurile pe care le-a putut avea vreodată o ființă umană, nici măcar În cavernele Întunecate, când totul era teroare și groază, nu credem să se fi văzut așa ceva, v-o spunem noi care avem experiența primului cămin al apusului fericit, sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Acum Încolo, Fără Drept De Apel, O Hârtie De Culoare Violetă, Șaizeci Și Două De Mii De Morți În Mai Puțin De O Secundă, Moartea Atacă La Miezul Nopții, Nimeni Nu Scapă De Destin, Să Te Trezești Din Vis Ca Să Cazi În Coșmar, Întoarcerea La Normalitate, Ce Am Făcut Noi Ca Să Merităm Asta, et cætera, et cætera. Toate ziarele, fără excepție, publicau pe prima pagină manuscrisul morții, dar unul dintre ele, ca să facă lectura mai ușoară, reproduse textul Într-un chenar cu litere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ceilalți, nici mai mult nici mai puțin decât nouă milioane nouă sute nouăzeci și nouă de mii șapte sute de persoane de toate vârstele, averile și condițiile care vedeau În fiecare dimineață, la trezirea dintr-o noapte bântuită de cele mai teribile coșmaruri, sabia lui damocles atârnând de un fir de păr deasupra capetelor lor. În ceea ce-i privește pe cei trei sute de locuitori care primiseră fatidica scrisoare de culoare violetă, modurile de a reacționa la implacabila sentință variau, cum e firesc, În funcție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
îndreptându-se către oaspetele cel nou. Privesc în urma mea cu o curiozitate stânjenitoare, cine o fi noul rege, iar atunci o văd în ambulanță, plină de sânge, nu o mai văzusem de ani de zile, doar în cele mai negre coșmaruri, dar ea este, fără urmă de îndoială, Gheula 1, și încep să alerg cu patul, numai de nu m-ar recunoaște, după care îmi dau seama, este pe jumătate moartă, nu și-ar putea recunoaște acum nici măcar propriul copil, are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
închide gura dezamăgită, și deja parcă am aparține altui loc, o lume spațioasă și prietenoasă, care ne asimilează repede, ca pe niște refugiați a căror fugă a luat sfârșit. Șoseaua îngustă pe spinarea norilor se transformă într-o amintire de coșmar și numai gândul la drumul de întoarcere pe partea cu prăpastia mă împietrește pentru o secundă, dar uit repede, întoarcerea pare atât de îndepărtată, am impresia că până atunci se vor construi autostrăzi noi, iar prăpăstiile se vor astupa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
conduc, mie cu frica mea de înălțimi și de adâncuri. Îl implor din priviri să se însănătoșească și să mă salveze, dar el zace inconștient pe bancheta din spate, iar scaunul șoferului nu mă așteaptă decât pe mine, ca un coșmar care mă însoțește și dincolo de somn, conduc o mașină cu multe membre amputate, dar, cu toate acestea, se mișcă, nu reușesc să opresc, mașinile din jurul meu răcnesc ca niște lei înfometați, tăindu-mi calea din toate părțile, nu am altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cum să o feliciți, când ziua nașterii se transformă într-o zi a despărțirii. Etile, bravo, încerc eu, am auzit că ai fost pur și simplu o eroină, iar ea mă privește cu ochi plini de mânie, a fost un coșmar, nu mă întreba nimic, se lipise de mine ca o căpușă, iar eu îi mângâi brațele osoase, într-adevăr, este îngrozitor de greu, dar cu timpul uităm, însă ea spune, ca o lipitoare se ținea înăuntru, treizeci și șase de ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]