16,530 matches
-
În privința acelui volum și a lui Julián Carax, despre care, În entuziasmul meu, Îmi Închipuisem că se bucurau de celebritate În lumea Întreagă. Planul meu era să pun mîna pe toate operele lui și să le citesc de la cap la coadă În mai puțin de o săptămînă. Nu mică mi-a fost surpriza cînd am descoperit că tata, librar de mare clasă și bun cunoscător al cataloagelor editoriale, nu auzise niciodată de Umbra vîntului sau de Julián Carax. Intrigat, tata a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
orice speranță că avea să mă prezinte acelei doamne În alb, cine-o fi fost ea. Barceló se comporta de parcă ea nu se afla acolo și nici unul dintre noi doi nu o puteam vedea. M-am uitat spre ea cu coada ochiului, temîndu-mă să-i Întîlnesc privirea, care rămăsese pierdută spre nicăieri. Chipul și brațele Îi scoteau la iveală pielea palidă, aproape translucidă. Avea trăsăturile ascuțite, desenate În contururi ferme, sub un păr negru ce strălucea ca o piatră umezită. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Într-o doară, ca unul care nu dă prea multă importanță, că, dacă pofteau, puteam să trec a doua zi pe la ei pe acasă ca să citesc cu voce tare cîteva capitole din Umbra vîntului pentru Clara. Barceló mă privi cu coada ochiului și slobozi un hohot de rîs sec pe socoteala mea. — Băiete, nu te ambala, Îngăimă el, deși tonul Îi trăda Încîntarea. — Bine, dacă nu doriți, poate În altă zi sau... — Clara hotărăște, zise librarul. În apartament avem deja șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
vecini nonagenari, ca și cînd ar fi fost vorba de o loterie a infernului. Ideea că moartea ar putea umbla pe lîngă mine, cu chip omenesc și cu inima otrăvită de ură, etalînd uniformă sau gabardină, că ar sta la coadă la cinematograf, că ar rîde prin baruri ori că dimineața ar lua copiii la plimbare prin parcul Ciudadela, iar seara ar face pe cineva să dispară printre dărîmăturile castelului Montjuïc ori Într-o groapă comună, fără nume și fără ceremonial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
simfonie pe care are să i-o cînte În premieră orchestra orașului Barcelona, pentru că unchiul lui e În comitetul director. E un geniu. — Unchiul sau nepotul? — Nu fi malițios, Daniel. Sigur Adrián are să-ți cadă cu tronc. Ca un pian cu coadă de la etajul șapte, m-am gîndit eu. Nu vrei să guști ceva? mă Întrebă Clara. Bernarda face niște biscuiți cu scorțișoară de rămîi trăznit. Am mîncat amîndoi regește, devorînd tot ce ne punea la Îndemînă servitoarea. Eu ignoram protocolul acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
aproape deloc pentru ea. Clara evita sistematic orice prilej de a rămîne singură cu mine. Întotdeauna, cînd o vizitam, unchiul ei era de față, prefăcîndu-se că citește ziarul, ori Bernarda se materializa foindu-se prin preajmă și aruncîndu-mi priviri cu coada ochiului. Alteori, compania venea sub forma uneia sau a mai multor prietene ale Clarei. Eu le numeam Surorile Anisete, mereu atinse de o pudoare și de o Înfățișare feciorelnică, patrulînd prin jurul Clarei cu un liturghier În mînă și cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Fermín Romero de Torres izbucni În plîns. La prima leafă, Fermín Romero de Torres Își cumpără o pălărie ca-n filme, niște pantofi de ploaie și se zori să ne invite, pe mine și pe tata, la o porție de coadă(sulăă de taur, care se prepara, În fiecare zi de luni, Într-un restaurant aflat la două străzi de Plaza Monumental. Tata Îi găsise o cameră Într-o pensiune de pe strada Joaquín Costa unde, mulțumită prieteniei dintre vecina noastră Merceditas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
va Înveseli viața, ai să vezi. Fermín Romero de Torres oftă, mintea lui Încă rebobina deliciile legii gravitației. — Dumneata Îmi vorbești din proprie experiență, Daniel? Întrebă el cu naivitate. M-am mărginit să zîmbesc, știind că tata mă pîndea cu coada ochiului. Din ziua aceea, lui Fermín Romero de Torres Îi căzu cu tronc să meargă la cinematograf În fiecare duminică. Tata prefera să rămînă acasă și să citească, Însă Fermín Romero de Torres nu pierdea nici o proiecție. Își cumpăra o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
la patru de-a doua. Uneori sărmana se ascundea În casă la Viçenteta ca să n-o mai chelfănească bărbatu-său. Și Îi spunea niște chestii... — Ca de pildă? Portăreasa adoptă un aer confidențial, arcuindu-și o sprînceană și privind cu coada ochiului Într-o parte și-n cealaltă. Ca de pildă că băiatul nu era al pălărierului. — Julián? Adică Julián nu era fiul domnului Fortuny? — Asta i-a zis-o franțuzoaica Viçentetei, nu știu dacă din pizmă, ori cine știe de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
un mormînt. M-am retras cîțiva pași, făcînd colțul ca să arunc o privire spre aripa dinspre sud a casei. De acolo se putea obține o vedere mai clară a unuia din turnurile micului palat. În clipa aceea, am remarcat cu coada ochiului silueta unui individ cu un aer famelic, Împodobit cu un halat albastru, care vîntura un măturoi, martirizînd frunzele uscate de pe trotuar. Mă privea cu o oarecare suspiciune, și am presupus că era portarul vreuneia din proprietățile Învecinate. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
dinaintea vitrinei și Își făcu apariția În dreptul ușii. — Bună dimineața, domnule Sempere, fredonă ea. Tata Îi zîmbi, Îmbujorat. Mie Îmi făcea impresia că Merceditas Îi plăcea, Însă etica lui monahală Îi conferea o tăcere de neînfrînt. Fermín o privea cu coada ochiului, netezindu-și părul și continuînd să-și legene ușor șoldurile, ca și cînd pe ușă tocmai ar fi pătruns o ruladă. Merceditas deschise o sacoșă de hîrtie și ne dărui trei mere strălucitoare. Mi-am Închipuit că Încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
altfel, întreaga Europă. Pentru a face rost de ei, caută, ca toată lumea, mijloace să ajungă până în ținuturi necunoscute, descrise în legende ce vorbesc de regate fabuloase, în care aurul se etalează în cantități nelimitate. însă marinarii venețieni se întorc cu coada între picioare. Veneția, care nu e amenințată nici de Franța, nici de Spania, nici de Anglia, e amenințată de ea însăși. Sistemul ei de organizare se dovedește a fi tot mai costisitor; ghildele sunt din ce în ce mai rigide; cartelurile ei de galere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
o pelerină de plastic strălucind de apă, încălțat cu cizme tot de plastic, înaintă spre masă. Președintele se ridicase cu un surâs pe buze, acest alegător, bărbat înaintat în vârstă, dar încă robust, venea să anunțe revenirea la normalitate, la coada obișnuită de cetățeni care-și îndeplineau datoria avansând lent, fără nerăbdare, conștienți, așa cum spusese delegatul p.d.d., de importanța transcendentă a acestor alegeri municipale. Bărbatul îi înmână președintelui buletinul de identitate și cartea de alegător, acesta anunță cu glas vibrant, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
zece minute până să apară, dar, după el, deși cu picătura, fără entuziasm, ca niște frunze autumnale desprinzându-se lent de pe ramuri, buletinele de vot căzură unul câte unul în urnă. Oricât întârziau președintele și membrii prezidiului operațiunile de scrutin, coada nu ajungea să se formeze, erau, cel mult, trei sau patru persoane așteptându-și rândul, și din trei sau patru persoane nu avea să se formeze niciodată, oricât s-ar fi străduit ei, o coadă demnă de acest nume. Aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
membrii prezidiului operațiunile de scrutin, coada nu ajungea să se formeze, erau, cel mult, trei sau patru persoane așteptându-și rândul, și din trei sau patru persoane nu avea să se formeze niciodată, oricât s-ar fi străduit ei, o coadă demnă de acest nume. Aveam eu dreptate, observă delegatul p.d.c., absenteismul va fi teribil, masiv, după asta nimeni nu se va mai înțelege cu nimeni, singura soluție constă în repetarea alegerilor, Poate că vremea rea se mai potolește, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
că democrația merita felicitări. Tot în termeni asemănători, mai mult sau mai puțin, se exprimau, cu drapelul național arborat în spatele lor, mai întâi, șeful statului în palatul său, apoi prim-ministrul în micul său palat. La ușa secțiilor de votare, cozile de alegători, pe trei rânduri, dădeau ocol cvartalului până nu se mai vedeau. La fel ca ceilalți președinți de prezidiu din oraș, cel al adunării electorale numărul paisprezece avea conștiința clară că trăia un moment istoric unic. Când, noaptea foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
s-ar fi materializat, ca printr-o magie, în acele hârtii. Una dintre acele hârtii era a soției președintelui. A venit adusă de un impuls care a obligat-o să iasă de la cinema, a petrecut ore în șir la o coadă care avansa cu încetineală de melc și, când în sfârșit, s-a aflat în fața soțului, când a auzit pronunțându-i-se numele, a simțit în suflet ceva care poate era încă umbra unei vechi fericiri, nimic mai mult decât umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
am luat cunoștință în acest moment și care constă nu numai în faptul că se află acolo spionii, cu figură de distrați, ascultând și înregistrând pe ascuns ce se spune, dar există și automobile care alunecă suav de-a lungul cozii părând că umblă în căutarea unui loc unde să parcheze, dar care au înăuntru, ascunse privirilor, camere video de înaltă performanță și microfoane de ultimă generație capabile să transfere pe un suport grafic emoțiile care aparent se ascund în murmurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
grup de persoane crezând, fiecare dintre ele, că se gândesc la altceva. S-a înregistrat cuvântul, dar s-a desenat și emoția. Nimeni nu mai poate fi sigur. Până în momentul în care au fost deschise ușile secțiilor de votare și cozile au început să se miște, casetofoanele nu putuseră să capteze mai mult decât fraze nesemnificative, comentarii extrem de banale despre frumusețea dimineții și temperatura blândă sau despre micul dejun înghițit în grabă, scurte dialoguri despre chestiunea importantă a copiilor care trebuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
acest punct, odată prada pusă la colț și epuizată, i se punea întrebarea fatală, Acum îmi veți spune cum ați votat, adică, pentru care partid v-ați dat votul. Or’, fiind chemați la interogatoriu cinci sute de suspecți vânați din cozile de alegători, situație în care s-ar putea afla oricare dintre noi, având în vedere evanescența evidentă a obiectului unei acuzații sărăcăcios reprezentate de tipul de fraze din care am dat mostre convingătoare, captate de microfoanele direcționale și de casetofoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
curiosului impertinent să spună cine este, să declare pe loc și în numele cărei puteri și autorități pusese întrebarea, atunci au asistat la spectacolul, adevărat regal, de a vedea un agent al serviciilor secrete pus în încurcătură și retrăgându-se cu coada între picioare, pentru că, bineînțeles, nimeni nu-și închipuie că el ar fi îndrăznit să-și deschidă portmoneul ca să arate legitimația care, cu fotografie, cu timbru sec și cu dunga în culorile drapelului, îl acredita ca atare. Dar asta, așa cum am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
exclusiv pentru șeful statului, dar și pentru prim-ministrul și pentru fiecare dintre membrii cabinetului ministerial, într-un total de douăzeci și șapte de parcursuri diferite, toate sub protecția armatei și a poliției, cu tancuri în intersecții și ambulanțe în coada cortegiului, pentru orice eventualitate. Harta orașului, un imens panou luminat asupra căruia s-a lucrat din greu timp de patruzeci și opt de ore, cu participarea comandamentelor militare și polițienești specializate în urmăriri, expunea o stea roșie cu douăzeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și, cel puțin la prima vedere, nu le găsește. Magazinele și marile complexe comerciale sunt deschise, cu toate că nu par să facă cine știe ce comerț, automobilele circulă fără alte impedimente, în afara unor ambuteiaje nesemnificative ici și colo, la ușile băncilor nu sunt cozi de clienți neliniștiți, cele care se formează întotdeauna în momente de criză, totul pare normal, nici un singur furt prin smulgerea obiectului, nici o singură ceartă cu focuri de armă și cuțite, nimic altceva decât această după-amiază luminoasă, nici rece, nici caldă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
colectivă organizată din cap până-n picioare, reunind familii întregi, pentru a fugi de tiranie, de atmosfera irespirabilă pe care forțele subversiunii o impuseseră capitalei. Unii dintre capii de familie se plângeau de întârziere, Stăm aici de aproape trei ore și coada nu se mișcă nici măcar un milimetru, alții protestau că se comisese o trădare, Ni s-a garantat că putem trece fără probleme și iată strălucitul rezultat, guvernul a dat bir cu fugiții, a plecat în concediu și ne-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
s-o spună, dar oricare telespectator cu o pricepere medie în a descifra sisteme de informare audiovizuale trebuia să-și dea seama de îngrijorarea bietului jurnalist. Atunci se produse atât de doritul, atât de așteptatul miracol, exact când elicopterul survola coada unei coloane, ultima mașină din coadă începu să întoarcă, urmată imediat de cea care se aflase în fața ei, și apoi alta, și alta, și alta. Reportul scoase un strigăt de entuziasm, Dragi telespectatori, asistăm la un moment cu adevărat istoric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]