14,667 matches
-
încadrează și O invitație după miezul nopții (1967), Mapa cenușie G.R. (1977), Toamnă cu frunze negre (1978). Un imperativ al genului, și anume continuitatea serială, este obținut prin inventarea unui personaj-detectiv ce revine în mai multe cărți, mai cunoscuți fiind colonelul Călin Musceleanu, care apare întâi în O crimă aproape perfectă, maiorul de securitate Lucian, prezent în Moartea vine pe bandă de magnetofon (1966), Dispărut fără urmă etc., ori agentul B-39 din Soarele a murit în zori (1976), Mapa cenușie G.R.
ZINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290740_a_292069]
-
Moartea vine pe bandă de magnetofon, București, 1966; ed. București, 1995; Ceasurile sfântului Bartolomeu, București, 1967; O invitație după miezul nopții, București, 1967; Ochii doctorului King, București, 1968; Sus mâinile, domnule „Cristi”, București, [1968]; O crimă aproape perfectă (Din caietul colonelului Călin Musceleanu), București, 1969; ed. București, 2000; Crima de la 217, București, 1970; Și a fost ora „H”, București, 1971; Ultima noapte de război..., București, 1972; Un caz de dispariție, București, 1972; Dispărut fără urmă, București, 1973; Limuzina neagră, București, 1973
ZINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290740_a_292069]
-
Mehadia, la Timișoara, frecventează succesiv, între 1763 și 1769, trei școli: sârbească, germană și cea latină a iezuiților. Limbile învățate, mai ales sârba și germana, îi asigură funcția de tălmaci, mult solicitat de autoritățile imperiale - reprezentate, în primul rând, de colonelul Paul von Papilla, însărcinat cu încheierea militarizării graniței din Banat a Imperiului Habsburgic - și pe lângă împăratul Iosif II, în repetatele sale vizite în regiune. Deși regretă, nu urmează îndemnurile lui Papilla de a intra în armată, ceea ce îi atrage pentru
STOICA DE HAŢEG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289950_a_291279]
-
STROESCU-STÂNIȘOARĂ, Nicolae (1.XI.1925, Târgu Jiu), gazetar și memorialist. Tatăl său, Ion Stroescu, a fost colonel de jandarmi. Absolvent al Liceului „Carol I” din Craiova, S.-S. se înscrie la Facultatea de Drept a Universității din București, pe care o termină în 1948. În 1946 se implică în activitatea tineretului din Partidul Național Țărănesc, județul Vâlcea
STROESCU-STANISOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289985_a_291314]
-
Turcia de necesitatea unei intervenții militare. Cel puțin la fel de Îngrijorată era Însăși Puterea suzerană, diplomația de la Constantinopol sugerând instituirea de urgență a unei comisii europene de anchetă menită a constata „complicitatea” României la favorizarea trecerii „bandelor bulgare” dincolo de Dunăre. Prezența colonelului prusian Krenski la București și transportarea armelor - comandate de Carol I În Prusia - pe teritoriul rusesc au amplificat suspiciunea Austro-Ungariei, Franței și Angliei, Întărind convingerea acestora despre existența unui plan privind proclamarea Independenței și a Regatului la 10 mai 1868
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
și boieri și preoți, pe de altă parte” <ref id="39">39 Ibidem. </ref>. Suprimarea ziarului Basarabia era cerută tot mai insistent și de conducerea jandarmeriei guberniale. Locțiitorul șefului Direcției Jandarmeriei Guberniale, responsabil pe județele Chișinău, Ismail și Akkerman, locotenent colonelul Vasiliev, considera că gazeta, „care era difuzată În special la sate și avea o influență negativă asupra dispoziției țăranilor <ref id="40"> 40 ANRM, fond 297, inventar 1, dosar 49, f. 788.</ref> [...] face propagandă Împotriva guvernului și administrației locale
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
compromisului Între cele două grupări ale mișcării naționale din ținut. Acest ziar a fost, totodată, și prima publicație periodică de limba română din Basarabia editată cu caractere latine. În pofida tonului moderat al noului ziar, șeful secției ohranei țariste din Odesa, colonelul Socolov, l-a Învinuit că promova separarea Basarabiei de Rusia <ref id="42">42 Ibidem, f. 134-135. </ref>. Țarismul a fost nevoit totuși să facă unele concesii. În octombrie 1906 a fost redeschisă tipografia eparhială românească, care, În timp scurt
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
al Bisericii Ruse. Pentru a Îndepărta clerul basarabean de la credința sa profund națională și pentru a Întări dominația rusă În bisericile dintre Prut și Nistru, Sinodul de la Sankt Petersburg l-a trimis În scaunul episcopal de la Chișinău pe Serafim, fost colonel În armata rusă și nepot al amiralului Pavel Ciceagov <ref id="76"> 76 I. Nistor, op. cit., p. 236.</ref>. Serafim Ciceagov, episcopul Eparhiei Chișinăului și Hotinului, considera că una dintre principalele sale obligațiuni, de Îndată ce s-a instalat În jilțul episcopal
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
Petroșani, cercetătorii fiind transferați) și altul de cercetări biopsihosociale, creat de Ceaușescu după greva minerilor. Interpretarea lui Nicolau este aceea că Valea Jiului era sub influență și manipulare KGB încă din 1948, când se înființase societatea mixtă româno-sovietică condusă de un colonel KGB; greva minerilor, la rândul ei, nu ar fi fost altceva decât o încercare a KGB-ului (care manipula prin amintitele laboratoare de cercetări) de a-l contracara pe acel Ceaușescu megaloman-naționalist ce susținea desovietizarea și devenise rebel împotriva Kremlinului
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
rectorilor de la universitățile din țară, prin care-i rugam să faciliteze organizarea unor filiale ale Asociației, pe lângă universitățile pe care le patronau (câțiva ani mai târziu, colegul D. Vrabie de la Galați mi-a relatat că a fost chestionat de un colonel de Securitate asupra acestei scrisori: ce voiam să organizez, filiale ale MT?). După încheierea unei reuniuni a biroului de conducere a Asociației, cred că era în primăvara lui 1982, am fost invitat în camera pe care o ocupau cei de la
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
suferinde, care își sfârșește agonia și destinul odată cu procesul scrierii. La fel ca în lumile fictive ale comilitonilor, evenimentele se consumă în cotidianul anodin, lipsit de relief și de perspectivă, populat de ființe cu identitate generică. Protagoniști sunt două fantoșe - colonelul în retragere poreclit Moș Bocanc și amicul său, fostul șef de gară Dom Petcu -, împotmolite, sufocate într-o ambianță vâscoasă și toropită de o căldură toridă. Ca în Străinul lui Albert Camus, ca în schița Căldură mare de I.L. Caragiale
VIGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290561_a_291890]
-
, Ioan (c. 1800 - c. 1870), traducător și autor dramatic. Este fiul Smarandei (n. Izașcu) și al lui Răducanu Voinescu, în 1800 sluger, în 1816 stolnic, mai târziu mare clucer. Ofițer de carieră (căpitan în 1830, maior în 1836, colonel în 1841), V. a fost aghiotant domnesc și a avut funcții militare importante: „ajutor al șefului oștirii”, „șef al ștabului oștirii”, „șef al ștabului domnesc”. În 1851 era printre conducătorii școlii militare înființate de domnitorul Barbu D. Știrbei. A îndeplinit
VOINESCU I. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290627_a_291956]
-
expresii cu puternic iz de cazarmă, într-o rostire uneori cam țeapănă, chiar dacă mereu cu intenție ceremonioasă. Drama, scrisă într-o limbă uniformă, corectă, dar nefirească în ambianța rustică, balansează între exclamațiile de melodramă și pedanteria cazonă. Cu această piesă colonelul V. nu-și trădează, de fapt, adevărata vocație. SCRIERI: Recrutul răscumpărat, București, 1942. Traduceri: [Autori neidentificați], Buchetul coprinzător a cinci anecdote istorice..., București, 1842, Marcel, București, 1845; M-me de Staël, Corina sau Italia, București, 1846; ed. 2, I-II, București
VOINESCU I. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290627_a_291956]
-
București, 1842, Marcel, București, 1845; M-me de Staël, Corina sau Italia, București, 1846; ed. 2, I-II, București, 1856-1857. Repere bibliografice: D.G. [Dimitrie Gusti], „Recrutul răscumpărat”, „Albina românească”, 1845, 85; Trifu, Cronica, 181-182; Constantin Rezachevici, Valeriu Stan, Memoriile istorice ale colonelului Ion Voinescu I, un izvor inedit privitor la istoria politică a veacului al XIX-lea, STD, 1978, 5; Dicț. lit. 1900, 914-915; Dicț. scriit. rom., IV, 799-801. F. F.
VOINESCU I. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290627_a_291956]
-
Acelea pe care le folosea, în fond, și G. Călinescu și, după el, le-au folosit și criticii din a patra generație postmaioresciană. Unele aspecte se pot discuta. Poate fi apropiat Dimitrie Bolintineanu de Gérard de Nerval? Sunt „hilariante” amintirile colonelului Locusteanu? Camil Petrescu le considera sublime, iar G. Călinescu le apropia (păstrând proporțiile) de memoriile lui Saint-Simon. A fost „impus” Victor Eftimiu de cenaclul Sburătorul? Eftimiu devenise un nume de circulație înainte de apariția cenaclului condus de E. Lovinescu. Acesta a
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
POPESCU, Cristian (1.VI.1959, București - 21.II.1995, București), poet. Este fiul Corinei și al lui Vasile Popescu, colonel. A absolvit Liceul „Sf. Sava” (1979) și Facultatea de Litere a Universității din București (1990). Înainte de 1989 are diverse ocupații, între care aceea de paznic de noapte la Observatorul Astronomic. Din 1990 este redactor la „Luceafărul” și redactor-șef adjunct
POPESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288926_a_290255]
-
copila fată de măritat, iar pe tovarășii de luptă din tranșee ratați în grade diferite. Trama narațiunii, cea a amneziei (încercată pasager și într-o nuvelă, Morți fără cuvânt la înviere), cu o carieră prestigioasă în romanul european (începând cu Colonelul Chabert al lui Balzac), nu va face însă din Ochii strigoiului o carte memorabilă, deoarece tendința de verbiaj a scriitorului îneacă totul în discursivism, cel puțin ultimele două volume fiind un soi de rechizitoriu retoric făcut epocii în numele dezideratelor anarhiste
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
o carieră de jurnalist militar la Televiziunea și Radiodifuziunea Română: reporter, redactor, redactor-șef. După 1989 va fi șef al Grupului Audiovizual al Armatei, director pentru mass-media în cadrul Trustului de Presă al Armatei. În 2001 se pensionează, cu gradul de colonel. Debutează cu poezie la „Luceafărul” în 1968, iar ca jurnalist, în același an, la Radio. Primul volum de versuri, Alcătuire de chip, îi apare în 1978. Colaborează la „Luceafărul”, „România literară”, „Ramuri”, „Viața armatei” ș.a. Alcătuire de chip conține cu
PRICINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289017_a_290346]
-
, Maura (pseudonim al Coraliei Simionescu-Costescu; 15.VIII.1900, Slatina - ?), prozatoare. Soție de colonel, P. era fiica bacteriologului Sava Simionescu, care a profesat și în Dobrogea. Nostalgia acelor ținuturi, unde a copilărit, se răsfrânge în prozele ei de mai tîrziu. A învățat la Școala Centrală de Fete din București, făcându-și apoi studiile superioare
PRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
Voiculescu (Avariție, Înaintea aurorei, Apocalips), Zaharia Stancu. Dintre prozatori pot fi întâlniți Ioan Slavici (Amurg de viață, Fragmente din jurnalul intim în formă epistolară), D. Anghel (Pelerinul pasionat, Povestea celor necăjiți, Tinereță), Mihail Sadoveanu (Biserica Jitarului), Liviu Rebreanu (Ordonanța domnului colonel, Mărturisire), Gib I. Mihăescu (Squarul), Victor Papilian (P.N.V., Popa ăl bătrân) ș.a. Ion Agârbiceanu este prezent aproape de la început, cu un mare număr de schițe și nuvele (Adormirea lui Moș Ioniță, Râvna părintelui Man, Lumea bătrânilor, Legământul diavolului, Baba Ilina
RAMURI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289129_a_290458]
-
l-a condus pe critic către identificarea abuzivă a autenticității camilpetresciene cu „trăirismul” scriitorilor generației lui Mircea Eliade. Defectul unui astfel de raționament provine din considerarea à la lettre a textelor din Teze și antiteze și îndeosebi a eseului Amintirile colonelului Grigore Lăcusteanu și amărăciunile calofilismului. De altminteri, chiar P. a semnalat confuzia și răstălmăcirea sensului specific al viziunii sale despre autenticitate: „În genere tinerii scriitori care au adoptat-o au asimilat-o cu jurnalul, cu povestirea la persoana întâi, cu
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
a întâmplat în viață, lui și celor pe care i-a cunoscut, sau chiar obiectelor neînsuflețite. Fără ortografie, fără compoziție, fără stil și chiar fără caligrafie.” Ceea ce vizează, în chip principial, „anticalofilismul” camilpetrescian nu este însă adoptarea naivelor amintiri ale colonelului Lăcusteanu ca exemplu canonic al noii literaturi - scriitorul însuși atrăgând atenția, în prefața la Teze..., că „emfaza și verva excesivă” proprii unor articole sunt menite „obținerii, și cu silnicie, a audienței” -, ci dislocarea, posibilă doar prin comparație exagerată, a prestigiosului
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
nevăzute, 1965, Aventură și contraaventură, 1966), cât și adulților - „Scorpionul” (Strania poveste a „Marelui Joc”, 1982), „Aventura” (Chirie pentru speranță, 1968, Înotătorul rănit, 1969, Speranță pentru Marele Vis, 1975, Speranță pentru speranță, 1980, Balada căpitanului Haag, 1984), „Sfinx” (Teroare pentru colonel, 1971), cărțile de proză ale lui N., câteodată cu o tentă parodică, dar în general cu numeroase scăderi de stil și de structură (confesiuni ale naratorului care deseori se declară incoerent, determinări temporale naiv-deictice și prezentări directe, implicând identificarea autorului
NEAMŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288388_a_289717]
-
origine necunoscută, București, 1967; Chirie pentru speranță, București, 1968; Înotătorul rănit, București, 1969; Terr-Orr, București, 1969; Știi, Lavinia, caracatițele..., Cluj, 1970; Moartea ca o floare de „nu mă uita”, București, 1970; Jurnalul oficial al misiunii Scorbowsky, Cluj, 1971; Teroare pentru colonel, București, 1971; Acoperiș cu demoni, București, 1973; Casa Isolda sau Cutremurul, București, 1973; Blondul împotriva umbrei sale, București, 1973; Norii de diamant, Cluj-Napoca, 1974; Speranță pentru Marele Vis, București, 1975; Comoara locotenentului Balica, București, 1975; O meserie de premiant, Cluj-Napoca
NEAMŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288388_a_289717]
-
al lui Petrache Lupu, martor al unei teofanii opace, presupus „vestitor” ignorând sensul vestirii („Da’ ce pustia să vestesc?”, se tot întreabă el, nedumerit). Se disting otium-ul boieresc postfanariot, tratat în manieră mateină, și topos-ul complotului ocult, ilustrat de colonelul Vărzaru, întruchipare a „Securității” eterne. Cartea nu are un deznodământ ori o concluzie, pentru că - afirmă autorul - textul e virtual infinit, așa cum și existența e infinită. Al doilea roman, Șah orb (1999), poate fi considerat un lung poem și totodată un
PERSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288762_a_290091]